Planta cea periculoasă

De Angelica Lambru

Povestea aceasta, copii, o știu de la un Elefant bătrân, de la Circ. Era felul lui de a răspunde la întrebarea tuturor: "Cum ajunsese acolo, tocmai din îndepărtata Africă?" Mai precis, din Burkina Faso, puncta elefantul, care ținea foarte mult să se știe exact din ce țară venea. E foarte important să nu ne pierdem originile, rădăcinile. "Eu, spre exemplu, spunea el, sunt un elefant din Burkina Faso și îmi place să se știe asta! Africa e mare! Vouă v-ar plăcea să vă ia lumea drept niște europenași, acolo?" le-a răspuns el oarecum țâfnos, copiilor care-l ascultau cu gura căscată. Apoi s-a îmbunat și a continuat:

A fost odată o broască țestoasă foarte înțeleaptă, iubită de toate animalele. Din când în când, se ducea în sat, trăgea cu urechea și venea să-și avertizeze tovarășii despre ce mai puneau oamenii la cale:

- Aveți grijă, bărbații vor ieși la vânat!

Sau:

- Oamenii vor arde câmpurile, trebuie să fugiți!

Într-o zi, broasca descoperi pe câmp o plantă necunoscută. După plecarea sătenilor, broasca s-a apropiat cu mersul ei legănat și i-a spus:

- Ce fragedă, frumoasă și verde ești! Am venit să facem cunoștință! Care ți-e numele și ce înseamnă?

- Oamenii mi-au dat un nume nobil și frumos, răspunse planta . Înseamnă "pericol pentru toate animalele".

Broasca le-a mulțumit frunzelor verzi și s-a întors să-și prevină prietenii.

- Ar trebui să distrugem cultura aceasta, căci oamenii ne pregătesc o capcană.

Însă animalelor de acolo, printre care se află și străbunicul meu, le era mult prea lene și nu aveau chef să smulgă rădăcini de pe o suprafață atât de întinsă.

- Vom evita locul acela, au hotărât. Dacă nu mâncăm din ea, nu ni se poate întâmpla nimic rău.

La puțin timp după întâmplarea aceasta, pe câmp au crescut niște tulpini robuste. Oamenii le-au smuls și au făcut funii cu ele. Din ele au țesut plase cu care au prins păsările, peștii și antilopele. Pe străbunicul meu l-au poprit cu un laț. Au legat animalele de picioare, ca să le împiedice să fugă, iar săgețile lor, erau de asemenea, iscusit prevăzute cu funii, ca sa rețină prada.

Animalele nu se mai simțeau nicăieri în siguranță. Disperate, și-au amintit de spusele broaștei țestoase. Ea era singura care nu se afla în primejdie, căci dinții ei ascuțiți rupeau ușor cele mai groase plase. Broasca i-a avertizat pe toți puii despre cât de periculoasă era planta aceea:

- Oamenii i-au dat un nume nobil și frumos. Înseamnă "pericol pentru toate animalele".

Planta aceea îngrozitoare despre care era vorba în poveste, este Cânepa. În țara noastră se folosește la împletit funii…

Elefantul și-a încheiat povestea oftând, întristat. Dar s-a înseninat repede, când glasuri zglobii de copii au început să-l strige pe numele lui adevărat, de elefant din Burkina Faso. Care era acel nume? Pentru a-l afla, trebuie neapărat să mergeți la Circ. E scris cu litere aurite, (de vedetă) pe afiș!

Gânduri din Fotoliu

Istorioara aceasta, copii, e o fabulă cu o morală limpede: că răul trebuie strivit din fașă. Ca și animalele din poveste, oamenii tind să nu ia în seamă pericolul, de la primele lui semne, iar trecerea timpului nu face decât să înrăutățească situația. E cazul cataclismelor naturale, ale furtunilor și inundațiilor, în care cei temerari refuză până în ultima clipă să fugă din calea primejdiei. E cazul războaielor care ar costa mai puține vieți omenești, dacă ar fi înăbușite de la primele semne…

Am și două zicale înțelepte pentru încheierea acestei povești. Cu siguranță, le-ați auzit de la părinții și bunicii voștri: "Dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă!" Sau "Tot pățitu-i priceput!" Vă las pe voi să vă gândiți, până peste două săptămâni, la ce vor să spună…