Sunt perimate povestirile lui Creangă? Au căzut în desuetudine schiţele lui Caragiale? Liviu Antonesei şi Adriana Nazarciuc, doi scenarişti iscusiţi împreună cu un grafician de excepţie Şerban Andreescu încearcă să răspundă acestor întrebări printr-un proiect de adaptare a povestirilor lui I.Creangă şi a schiţelor lui I.L.Caragiale folosind o tehnică de actualitate – benzile desenate. ‘’Amintiridin copilarie – Povestiri ‘’ (Adenium, 2013) şi ‘’Abu-Hasan – povestiri şi schiţe’’ (Adenium, 2014) readuc la lumină texte clasice ale literaturii române ale unor scriitori consacraţi .
Una dintre temele pentru acasă pe care cei mici (clasa a V-a) o primesc frecvent după studiul schiţei “Vizita” de I.L.Caragiale este continuarea firului epic prin compunere liberă. Cu mult haz, îmi amintesc de un dascăl care a primit un răspuns năucitor de la un copil ce povestea cum D-l Goe a ajuns la Palatul Poporului la Bucureşti şi a spart o vază, iar Ceauşescu l-a urecheat pentru bravură. Să înţelegi clasicii literaturii române nu este suficient printr-un simplu act de lectură. Trebuie să înţelegi limbajul plin de regionalisme şi arhaisme, să te situezi în planul spaţio-temporal, să vezi subtilităţile politico-sociale ale acelor vremuri. Problema textului, dincolo de desfaşurarea epică a povestirii în sine, ţine de capacitatea copilului de a înţelege particularităţile unei societăţi trecute şi de a percepe viziunea de ansamblu asupra acelor vremuri.
Comicul, atât cel de situaţie, cât şi cel de limbaj, poate părea dificil pentru un copil de 10-16 ani care nu înţelege de ce unui personaj îi şade bine în costum de “marinel sau marinal” şi nu într-o ţinută trendy-pop, de ce trebuia să plăteşti bilet la tren când astăzi poţi merge foarte confortabil cu “naşul”, de ce să primeşti în dar de la un musafir o minge când e mai “cool” un telefon sau un Ipad, iar exemplele pot continua la nesfârşit. Aceste cărţi eliberează clasicul de stereotipuri şi canoane dovedind că o lectura de la o mie optsute… poate să placă şi după un secol şi jumătate. Să vezi ‘’vechiul‘’ prin ochiul noului, să ştii să reinventezi , să re-focusezi atenţia lectorului pe conţinuturi clasice prin mijloace moderne este o artă, iar cel care o posedă se numeşte artist.
Una dintre temele pentru acasă pe care cei mici (clasa a V-a) o primesc frecvent după studiul schiţei “Vizita” de I.L.Caragiale este continuarea firului epic prin compunere liberă. Cu mult haz, îmi amintesc de un dascăl care a primit un răspuns năucitor de la un copil ce povestea cum D-l Goe a ajuns la Palatul Poporului la Bucureşti şi a spart o vază, iar Ceauşescu l-a urecheat pentru bravură. Să înţelegi clasicii literaturii române nu este suficient printr-un simplu act de lectură. Trebuie să înţelegi limbajul plin de regionalisme şi arhaisme, să te situezi în planul spaţio-temporal, să vezi subtilităţile politico-sociale ale acelor vremuri. Problema textului, dincolo de desfaşurarea epică a povestirii în sine, ţine de capacitatea copilului de a înţelege particularităţile unei societăţi trecute şi de a percepe viziunea de ansamblu asupra acelor vremuri.
Comicul, atât cel de situaţie, cât şi cel de limbaj, poate părea dificil pentru un copil de 10-16 ani care nu înţelege de ce unui personaj îi şade bine în costum de “marinel sau marinal” şi nu într-o ţinută trendy-pop, de ce trebuia să plăteşti bilet la tren când astăzi poţi merge foarte confortabil cu “naşul”, de ce să primeşti în dar de la un musafir o minge când e mai “cool” un telefon sau un Ipad, iar exemplele pot continua la nesfârşit. Aceste cărţi eliberează clasicul de stereotipuri şi canoane dovedind că o lectura de la o mie optsute… poate să placă şi după un secol şi jumătate. Să vezi ‘’vechiul‘’ prin ochiul noului, să ştii să reinventezi , să re-focusezi atenţia lectorului pe conţinuturi clasice prin mijloace moderne este o artă, iar cel care o posedă se numeşte artist.
http://www.adenium.ro/carti/colectii/bd-junior/
https://www.facebook.com/Recenzii-de-Carti-178445222536639/?fref=photo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu