Mati BOTEZATU
În 2011, cu prilejul Salonului de la Iaşi , am avut pornirea să
stabilesc drept temă a manifestării - “ARHITECTURA ÎN BD”. Prompt, ORDINUL
ARHITECTILOR DIN ROMANIA, filiala Iaşi-Vaslui s-a alăturat organizatorului
traditional - CENTRUL CULTURAL FRANCEZ din Iaşi, asigurând susţinerea material-logistică
a evenimentului şi a aportul preşedintelui Asociaţiei bedefililor din România –
Dodo NITA, cu ajutorul căruia am decis ca participant de onoare să fie invitat dl. Michel JANS,
director al editurii MOSQUITO, din Grenoble-Franta, important şi binecunoscut
personaj din cercul autorilor şi producatorilor de benzi desenate.
Au fost deschise, la sediul instituţiilor organizatoare,
două expoziţii distincte, cu lucrări adunate în jurul subiectului definit -
mediul construit arhitectural-ambiental, prezent în benzile desenate, aflat în
situaţia de a nu fi limitat doar la cadrul utilizat ca simplă ilustraţie - decor
al desfăsurării scenariului. Au fost expuse planse ale graficienilor Miguelanxo
Prado, Atillio Micheluzzi, Michel Jans, postere si serigrafii semnate de François
Schuiten, reproduceri dupa lucrarile dominate de mister, ale exuberantului maestru
milanez : Sergio Toppi. Întalnirea cu Michel Jans m-a făcut să descopăr
fascinanta poveste a prieteniei dintre ei, precum şi colaborarea iniţiată, care
a avut rezultat publicarea, republicarea, traducerea din limba italiană, a
planşelor aflate în custodia editurii Mosquito,
determinată de dorinţa de a resuscita opera lui Toppi, aflat la o varstă
înaintată, deja bolnav, atunci pe cale de a se găsi într-un con de umbră deloc
meritat.
Zilele în
care am discutat cu d-l Jans au fost marcate de revelaţia de a descoperi amănunte
ale pasiunii şi admiraţiei noastre comune : Sergio Toppi, (nascut pe 11
octombrie 1932, la Milano ,
Italia). A fost fascinat încă de mic dorinţa de a desena, fără ca pentru acest scop să fi urmat
studiul artelor în mod instituţionalizat. BD Guide, Encyclopédie de la Bande dessinnée internationale,
lucrare coordonata de Claude Moliterni, aminteşte despre perioada începuturilor
sale ca ilustrator la
Enciclopedia Copiilor , o activitate pe care avea să o
continue tenace, în postura de animator al studiolui Pagot şi, concomitent, lucrănd în publicitate.
La Corriere
dei Piccoli, avea să-i realizeze debutul în BD, cu povestirea « Pietro
Micca », pe textele scrise de Milani. Preocupările ulterioare înscriu continuarea
colaborarii seriei « Fumetto verita » şi « I Grandi nel
Giallo », în timp ce stilul şi liniile graficii sale suportau un proces de
rafinare. Anul 1974 avea sa aducă o schimbare radicală a manierei, printr-o
serie de BD istorice, pe aceleasi texte ale lui Milo Milani, publicate în
Messaggero dei Ragazzi. Începând cu acest moment, lucrează cu texte proprii, în
cea mai mare parte a revistelor mai importante : Linius, Alter, Sgt Kirk,
Corto Maltese, Il Giornalino. Desenează pentru colectia « Un uomo, un’avventura » :
L’Umo degli Paludi, L’Uomo del Nilo si L’Uomo del Mexico. Adaugă cateva episoade
in L’Histoire de France en bandes dessinées » si « Decouverte du
monde » pentru Larouse. În lipsa unei legături cu adevărat trainice faţă
de eroii desenele sale, preferând seriile independente, ia decizia de a-şi
scrie singur scenariile albumelor, asemenea lui Hugo Pratt şi afinităţilor
exersate ca urmare a legaturii prietensti cu acesta, fapt care-l aduce la situaţia
de consolidare a statutului de maestru al B.D.-ului italian, apreciere
confirmată prin apariţia lunară în Orient-Expres, a seriei The Collector. În 1984
publică capodopera Sharaz-De, la editura Milano Libri, o calătorie indus în
atmosfera poveştilor orientale din « O mie şi una de nopti ».
Din anul 1997, editura Mosquito (artizan al publicării a
peste 500 albume de benzi desenate), demarează (re)apariţia, începând cu Le
Dosier Kokombo, a unui număr de 18 albume, care se alătură monografiilor Toppi,
întrate în colectiile bibliotecilor
amatorilor.
Arta lui Sergio Toppi «de la origini, toate subiectele se
găsesc reunite, amestecate în acelaşi desen » (dupa cum remarca Pierre
Yves Lador) : locuri aflate oriunde in lume, povestiri inedite, de o
neaşteptată diversitate, izvorâte din porniri întru totul ficţionare, personaje
incredibile, mixturi mitice bântuite de făpturi bizare, uneori ireale. Opera
lui Toppi este definită prin puterea scenariilor, de a captiva şi încânta până
la abandonul involuntar în voia povestirii.
Stilul grafic împus de Sergio Toppi, recognoscibil cu uşurinţă,
dovedeşte, fără a impune minuţiozitatea, rigorile caracteristicilor etnice, topografice,
arhitecturale, ornamentalistice, specificul local al vegetatiei, trăsăturile
fizionometrice, felul de imbracaminte sau cultura, ambianta zonelor populate de
personaje, relatate într-un mod deliberat lipsit de exactitate, mai degrabă
sugerate cu «precizie», prin savanta stiinţa a alegerii elementelor
definitorii, personalizate în mod artistic. Se poate exprima constatarea lipsei
rigorii construcţiei corect anatomice, în ce priveşte desenele personajelor întruchipate,
abordate într-o stilistică grafic-flexibilă. Realizarea acestora, se înscrie în
termeni comparabili refuzarii condiţionării de a reprezenta academic actorii
zugrăviti ai naratiunii, să spunem, de pretenţia cerintei, evident falsă, de
aplicabilitate picturii cubiste suprapusă înfaţisarii «clasice» a personajelor,
abordare total îndepartată de opţiunea adoptată de Toppi, cât mai ales, de
dezicerea prezervării unităţii de exprimare. În
mod cert, rezultatul nu ar fi reuşit efectul copleşitor-emoţional identificat, preponderent
operei sale.
Definitorie apare maiestria cu care este sugerată textura
materialelor, manieră impusă drept specifică artei lui Topi şi principala calitate
a desenelor, fapt care-i conferă elementul distictiv.
Probabil că am reuşit să-l sensibilizez pe marele
admirator şi prieten al lui Toppi, Michel Jans, numai prin faptul că am adunat
toate cele 18 albume editate la
Mosquito , sub îngrijirea sa, adunate în decursul timpului în colecţia
mea, ceea ce a făcut posibilă recunoaşterea pasiunii si dovada aprecierii
preferinţelor mele, orientate spre autorul pe care-l preţuim împreună cu
intensa pasiune. Amiciţia legată intre noi, cu acest prilej, mi-a permis să
solicit editorului şi în acelaşi timp traducator, dedicaţii pe fiecare album.
Este imposibil să nu înserez câteva cuvinte despre
albumul pe care-l apreciez în mare măsură: « Tanka », ediţie care se
bucură de suplimentarea cuprinsului cu o nouă povestire. Avem de a face cu un
minunat exemplu de scenarii scrise cu o rară sensibilitate, întruchipată într-un
autentic registru poetic, desenate între anii 1976-1988, a căror acţiune se
plasează în secolul X - evul mediu al unei Japonii aflată în plin război intern,
care evidenţiaza un contrast dureros de atitudini, întrevăzut dincolo de
dramatismul prezent pe toată durata parcursului acţiunii.
Cu fiecare album al său, Sergio Toppi a etalat o lecţie
asupra modalităţii de realizare a scrierii fiecărui scenariu şi a transpunerii în
desene a prospeţimii imaginaţiei care l-a condus la crearea capodoperelor lăsate
mostenire.
Marea tristeţe reiese din răstimpul scurt în care au dispărut
cei doi mari autori ai benzii desenate, Moebius şi Toppi. Cu toate că sunt
consideraţi de practicarea unei modalitati expresive diferite, nici măcar
complementare, se poate declara cu siguranţă, asupra originalităţii artistice
prezente în opera fiecăruia, ca fiind conduse la limite greu de regăsit. Tot ce
ne mai rămâne de făcut este să deschidem albumele lor, ori de fiecare dată când
vom simţi pornirea, indreptată spre universuri distincte, paralele, convergând
(totuşi) spre zona consistentă şi nemuritoare a artei BD.
August 2012
