„E minunat ca se mai gasesc suflete atat de increzatoare in personificare simetafora, capabile sa dialogheze cu Poezia ca si cum aceasta ar fi o mamzela delicata si sturlubatica, totdeodata” (Felix Nicolau despre Gorban).
“Poemele lui Paul Gorban sunt, în primul rând, încărcate de imagini, însă titlul volumului nu trimite la karma, la viața ghidată după acest principiu, mai degrabă o avem pe Karma, Karmen, o persoană, ea, cu care Gorban conviețuiește, căruia i se arată sub diverse forme:
„karma, du-te și la alți poeți și arată-le
cum mi-ai arătat și mie cum se face dragoste.
arată-le poezie noastre care vine dintr-un film
nedevelopat pe care moartea l-a lipit de urechile tale
arată-le poezie căreia generații întregi îi vor suda
vertebre și-i vor pune diamante în jurul buricului
arată-le cum te legeni deasupra pescărușilor
și cum în triunghiul tău stă să iasă în genunchi
moartea mea, artă-te, karma, atât…” (p. 18)
Prima ipostază, în care, evident, karma este invocată ca muză; dar sunt alte poeme în care Karma–Karmen „stă chircită pe treptele din fața blocului/ și privește cum o fată/ sare peste un șarpe imaginar/ apoi făcându-și tot felul/ de gânduri negre/ se ridică brusc/ și intră în bloc/ ca și când/ ceva s-ar fi zdrobit de pământ/ de la etaj un disc negru/ simulează căderea unei păsări” (p. 27).
Banalul este disociat sau, mai degrabă, înglobat în acest univers al firescului, în care eroticul și moartea se îmbină atât de bine, în care moartea „stă să iasă în genunchi”, cum zice poetul mai sus, în care Karma–Karmen „stă în tren/ alături de alte corpuri” și se plimbă dintr-un loc în altul, ținându-i companie sufletului poetului, nelăsându-l singur, fiind mai mult decât karma, fiindu-i o iubită nenumită, pentru că dacă numești un obiect deja își pierde valoarea intrinsecă, devine un concept golit de sine.”- Florin Buzduganhttp://www.azicitesc.com/submarinul-lui-paul-gorban/
„Citind Submarinul karmei, mi-am spus: iată că printre autorii de după 2000 există un urmaș al magistrului Mihai Ursachi; același aer tare – de legendă și feerie, de mister și senzorialitate, de provocare lingvistică și esențe dogoritoare – se găsește în ce a scris mai bun și mai convingător Paul Gorban, poet tot mai bun (a se citi: tot mai stăpân pe uneltele sale) de la o carte la alta, ale cărui intuiții poetice compun, pe de altă parte, ca la Iustin Panța, o poezie a gândurilor care liniștesc/neliniștesc... Inima acestui poet generos înoată, după spusele sale, ca o păpușă voodoo pe fundul unui lac de argint – a fost de ajuns să întâlnesc această imagine ca să știu că am găsit în Submarinul karmei o poezie meditativă, labirintică și profund umană, infuzată de atmosfera livrescă și revigorantă a câtorva dintre poeții pe care îi admir încă din adolescență. Energia poemelor «karmice» ale lui Paul Gorban îndeamnă cititorul să recunoască (și să se înfrupte din) desfătările unei robusteți sufletești pe care, în vremurile acestea, suntem prea adesea tentați să o credem pierdută.”- Claudiu Komartin
„Chiar dacă face parte din plutonul poeţilor douămiişti, Paul Gorban scrie o poezie ce se delimitează de teritoriul minimalismului, biografismul antrenat în materia lirică nu sufocă versurile cu tot felul de note personale, ce pot, la un moment dat, împotmoli verbul poetic în hăţişul redundanţei, poetul îşi foloseşte unele note biografice mai mult aluziv, le încorporează în structura metaforei fără a le mai face vizibile pe parcursul discursului poetic. Fiecare poem are identitatea lui, este lucrat pe câte o matrice aparte, nu poate fi vorba de vreo multiplicare de stări, tocmai în acest mod de tratare a poeziei constă originalitatea volumului lui Paul Gorban.”- Lucian Alecsa
Se gaseste pe Elefant http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-contemporana/submarinul-karmei-215421.html
“Poemele lui Paul Gorban sunt, în primul rând, încărcate de imagini, însă titlul volumului nu trimite la karma, la viața ghidată după acest principiu, mai degrabă o avem pe Karma, Karmen, o persoană, ea, cu care Gorban conviețuiește, căruia i se arată sub diverse forme:
„karma, du-te și la alți poeți și arată-le
cum mi-ai arătat și mie cum se face dragoste.
arată-le poezie noastre care vine dintr-un film
nedevelopat pe care moartea l-a lipit de urechile tale
arată-le poezie căreia generații întregi îi vor suda
vertebre și-i vor pune diamante în jurul buricului
arată-le cum te legeni deasupra pescărușilor
și cum în triunghiul tău stă să iasă în genunchi
moartea mea, artă-te, karma, atât…” (p. 18)
Prima ipostază, în care, evident, karma este invocată ca muză; dar sunt alte poeme în care Karma–Karmen „stă chircită pe treptele din fața blocului/ și privește cum o fată/ sare peste un șarpe imaginar/ apoi făcându-și tot felul/ de gânduri negre/ se ridică brusc/ și intră în bloc/ ca și când/ ceva s-ar fi zdrobit de pământ/ de la etaj un disc negru/ simulează căderea unei păsări” (p. 27).
Banalul este disociat sau, mai degrabă, înglobat în acest univers al firescului, în care eroticul și moartea se îmbină atât de bine, în care moartea „stă să iasă în genunchi”, cum zice poetul mai sus, în care Karma–Karmen „stă în tren/ alături de alte corpuri” și se plimbă dintr-un loc în altul, ținându-i companie sufletului poetului, nelăsându-l singur, fiind mai mult decât karma, fiindu-i o iubită nenumită, pentru că dacă numești un obiect deja își pierde valoarea intrinsecă, devine un concept golit de sine.”- Florin Buzduganhttp://www.azicitesc.com/submarinul-lui-paul-gorban/
„Citind Submarinul karmei, mi-am spus: iată că printre autorii de după 2000 există un urmaș al magistrului Mihai Ursachi; același aer tare – de legendă și feerie, de mister și senzorialitate, de provocare lingvistică și esențe dogoritoare – se găsește în ce a scris mai bun și mai convingător Paul Gorban, poet tot mai bun (a se citi: tot mai stăpân pe uneltele sale) de la o carte la alta, ale cărui intuiții poetice compun, pe de altă parte, ca la Iustin Panța, o poezie a gândurilor care liniștesc/neliniștesc... Inima acestui poet generos înoată, după spusele sale, ca o păpușă voodoo pe fundul unui lac de argint – a fost de ajuns să întâlnesc această imagine ca să știu că am găsit în Submarinul karmei o poezie meditativă, labirintică și profund umană, infuzată de atmosfera livrescă și revigorantă a câtorva dintre poeții pe care îi admir încă din adolescență. Energia poemelor «karmice» ale lui Paul Gorban îndeamnă cititorul să recunoască (și să se înfrupte din) desfătările unei robusteți sufletești pe care, în vremurile acestea, suntem prea adesea tentați să o credem pierdută.”- Claudiu Komartin
„Chiar dacă face parte din plutonul poeţilor douămiişti, Paul Gorban scrie o poezie ce se delimitează de teritoriul minimalismului, biografismul antrenat în materia lirică nu sufocă versurile cu tot felul de note personale, ce pot, la un moment dat, împotmoli verbul poetic în hăţişul redundanţei, poetul îşi foloseşte unele note biografice mai mult aluziv, le încorporează în structura metaforei fără a le mai face vizibile pe parcursul discursului poetic. Fiecare poem are identitatea lui, este lucrat pe câte o matrice aparte, nu poate fi vorba de vreo multiplicare de stări, tocmai în acest mod de tratare a poeziei constă originalitatea volumului lui Paul Gorban.”- Lucian Alecsa
Se gaseste pe Elefant http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-contemporana/submarinul-karmei-215421.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu