A scrie literatura pentru copii, oricat de banal ar parea gestul intr-o societate in care se scrie cu rapiditate despre ORICE, ramane un act de profunda interiorizare, o esentializare valorica, deoarece, doar in (regresie) conceptuala omul isi poate cristaliza adevaratele coordonate.
Trebuie sa admitem din start ca literatura pentru copii, desi isi pastreaza in mod traditional toate functiile terapeutice, a suferit in diacronia ei modificari de fond, generate de procesul dinamic al evolutiei psiho-cognitive a copilului; societatea este alta, spectrul valoric este modificat, modelele umane nu mai sunt aceleasi, idealul educational difera de la o societate la alta, de la o etapa istorica la alta. Intr-o lume puternic tehnologizata, in plin bombardament informational, copilul dezvolta in mod natural alte aptitudini si, in final, un alt tip de creativitate. In acest context este aproape riscant (in sensul desuetudinii) sa te apropii de noua generatie cu o literatura populata de fiinte vegetale si animale din “vechea garda”.Aparent, cartea Adelei Dobran pare desprinsa din rafturile bibliotecilor de altadata, insa, inca de la prima parcurgere textuala, se pot sesiza subtile nuantari ale fondului problematizator. Poeziile Adelei Dobran sunt inspirate din universul cotidian rural in care “micile” existente par incremenite pe axa timpului, avand aceleasi reprezentari fizice si pastrand, parca in mod ancestral, acelasi tip de raporturi sociale: vulpea e vicleana si incearca sa pacaleasca orataniile, bondarul e trandav si profitor, magarusul e naiv, calul e singuratic si visitor, cateii sunt simpatici si inofensivi, licuricii sunt luminosi si fascinanti, etc. Dincolo de aceasta liniaritate clasicizata, se releva intr-un paletar semantic si relational subtil si diafan, o serie intreaga de “opozitii” conceptuale prin care autoarea regleaza, practice noile conexiuni cu societatea contemporana. Ea stie ca mitologiile personale sunt sedimentate in mentalul colectiv de marile mitologii universale, dar nu cantoneaza in modele traditionale rigide, tocmai pentru a crea, in mod eficient, o situatie-test prin care educatorul sa poata experimenta solutii noi, neobisnuite.
Datorita imagismului lor, poeziile Adelei functioneaza asemeni unor depozitare vizuale, experientiale, adevarati transmitatori inter si transculturali. Ca functie de formare, intereseaza insa, in mod special, regulile si normele de comportament asigurate de continut. Aici autoarea apeleaza in mod constient la demolarea vechilor abordari: daca in literatura clasica antagonistul gresete si este pedepsit, in poeziile Adelei Dobran cel care greseste isi recunoaste vina si cere indurare. Sau: -daca in literatura clasica destinul unor personaje este acela de victima a propriilor ignorante, in poeziile Adelei Dobran rata, de exemplu, nu se mai lasa pacalita de vulpe, ba chiar isi depaseste “mentorul” in materie de viclenie procedurala, transformandu-se din victima posibila in veritabila instanta morala. Ea o invita pe cumatra in cotet de unde aceasta din urma iese “jumulita, umilita, schilodita” de un neasteptat “caine cret”(Vulpea pacalita). Calul, care in vechile reprezentari are inca de la inceput statut si demnitate, in imagistica Adelei Dobran, ajunge sa isi constientizeze adevarata valoare, abia dupa un nefericit experiment “spiritual”, in care incearca sa isi aroge insemne ale puterii intr-un puzzle al combinatiilor halucinante (urechi de elefant, coama de leu sau corn de rinocer) (Un calut cu demnitate). Iepurasul ramane tot fricos (Iepurasul curajos), dar, spre deosebire de omologul sau traditional, el evolueaza prin constientizarea propriilor limite dar si a calitatilor specifice: “Recunosc, nu am curaj,/ Dar picioarele mi-s bune / Asta e un avantaj.”
Practic, autoarea restabileste perceptia corecta a copiilor despe fiintele animaliere, ridicand vechiul stigmat clamat in literatura de odinioara. Copii intra in contact cu o lume curata, angrenata in mecanismele bine-cunoascute ale banalului cotidian, dar o lume in care fiecare isi cunoaste locul si menirea, in care fiecare poate gresi, pana si cele mai inzestrate entitati care in textele clasice erau infailibile. Important este ca pana la urma vina este constientizata, uneori chiar inaintea executarii pedepsei. Adica, totul poate fi rezolvat simplu, nimeni nu trebuie sa invete prin suferinta, functia punitiva se exercita doar in cazuri extreme, in scop, evident, formativ.
Poeziile Adelei Dobran sunt constituite sub forma unor mici “scenarii epice”, imprumutand la nivelul continutului elemente specific fabulei. Autoarea ironizeaza si sanctioneaza defecte umane, iar in final, invatamintele sunt transmise explicit sub forma clasica a moralei. Poeziile capata din aceasta perspectiva o valoare sapientiala. Nu intamplator, titlul volumului este “Povete cu multe fete”. Autoarea isi etajeaza tematic volumul pe cateva segmente, incercand sa “rezolve” estetic cele mai cunoascute si cele mai des intalnite defecte umane: lenea (Bondarelul cel singular), viclenia (Vulpea pacalita), egocentrismul (Povestea vrabioiului-paun), lacomia (Tom si Ronti), naivitatea (Coltica si catelul de usturoi), invidia (Cioara si Paunul) sau chinuitoarele complexe de inferioritate (Un calut cu demnitate).
Limbajul poeziilor este fluid si invaluitor, acaparant prin efuziunea lirica, dar si prin haioasele capcane sau jocuri lexicale. Alaturi de un continut captivant, si,asa cum am spus la inceput, chiar innovator, cartea autoarei este completata de ilustratii grafice exceptionale care ar putea sa constituie oricand, la scara ceva mai mare, un valoros suport concret-senzorial, care sa faciliteze accesul celor mici la rezolvarea conflictuala, dar, mai ales, sa asigure o remanenta a mesajelor in geografia reprezentarilor morale ale copiilor. Fara a face prea mult effort, prin ascultare, vizualizare si problematizare, copilul va avea o reactie de tipul”Aha!”.
Poeziile Adele Dobran devin astfel o oglinda care reflecta si care poate fi reflectata. In ele gasim atitudini si pattern-uri de comportament care formeaza fundamentul unei traditii unice a comportamentului general uman si a susceptibilitatii conflictuale. Important este mesajul activator: totul este reglabil si rezolvabil prin CONSTIENTIZARE. Un mesaj inedit, raportat la literatura clasica, dar deosebit de eficient daca il raportam la particularitatile de varsta specifice copilului contemporan.
http://www.adenium.ro/casuta-fermecata/234-povee-cu-multe-fee.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu