de Alexandru Petria
Scriitorul pe care vreau sa vi-l semnalez are o traiectorie existentiala atipica. In prezent locuieste in Japonia. O succinta schita bio-bibliografica, de pe situl editurii Adenium, care i-a publicat romanul “Amintirile unui insingurat”:
“Nicolae Sirius (n. 1950, Lupsanu, Calarasi) este poet si dramaturg.
A părăsit România în 1986. A trăit șase luni într-un lagăr din Austria. Devine cetățean australian din 1988. În 1995, ajunge în Germania, împreună cu soția, Hiroko Minakami, o valoroasă pianistă japoneză. Câtiva ani mai târziu (1990), se stabilește în Japonia, unde trăiește în prezent, alături de soție și de cele două fetițe ale lor.
A debutat cu poezie în Tribuna Ialomiței (1968), publicând apoi versuri în Luceafărul (1974) și în Caietul Debutantului (Editura Albatros, 1979).
Consiliul Australian de Cultură și Artă i-a oferit două burse guvernamentale (1989, 1990). Piesa sa de teatru Ultimul dictator, Cain, Abel si Dumnezeu a fost jucată în limba engleză de La Mama Theatre, în colaborare cu Melbourne International Festival (1990) iar Court House din Melbourne i-a pus în scenă Castelul (1993).
Balada timpului ce plânge, piesa de teatru scrisă în lagăr, în 1986, a fost publicata în română și, sub titlulTimes weeps, în engleză (ambele volume au aparut la AMB, 2000).
În România, a publicat volumul Poezii fără țară (Editura Proteus, 1995). În Japonia, poemele sale dinSecolul alb (traduse în engleză de dr. Walter Tonetto de la Waseda University) ia forma unui text electronic destinat cercetării literare (1996).
Cel mai recent volum al lui, Poeme vechi si noi, este în curs de apariție în limba japoneză.
Din anul 1991, Nicolae Sirius este membru al Uniunii Scriitorilor din Australia.”
Daca v-am captat curiozitatea cu aceste amanunte, zic ca o sa fiti in castig.
De pe coperta ultima a cartii:
„Nicolae Sirius a locuit un timp în Austria, apoi nouă ani în Australia, doi în Germania şi, de mai bine de cincisprezece ani, trăieşte în Japonia. A plecat de aici ca poet şi revine, iată, acum, ca romancier – după ce a mai publicat piese de teatru sau eseuri. Cum se văd, peste ani, oamenii şi întâmplările din ţară prin retina lui neliniştită şi călătoare, prin filtrul unor experienţe de viaţă incredibile? Dar o poveste de dragoste?... Cititorii acestei cărţi vor afla cu siguranţă şi se vor lăsa cuceriţi.” (Aurel Maria Baros)
„Romanul este o dezbatere asupra societăţii româneşti din ultimii ani ai totalitarismului şi primii ani ai tranziţiei. Peste drama romanului, autorul ţese o pânză diafană a unei realităţi iluzorii, în care înfăşoară cu delicateţe gândurile personajelor prinse în eternul joc al iubirii. Poveştile de dragoste glisează, se întrepătrund, se reiau într-un alt plan, creând senzaţia că adevărata dezbatere se referă la iubire.” (Aurel Antonie)
O recenzie despre volum pe Semne Bunehttp://semnebune.ro/2014/nicolae-sirius-amintirile-unui-insingurat/#axzz3A9z25OuT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu