Mărturisesc că nu am citit niciodată o carte de dezvoltare personală şi am evitat, sistematic, rafturile şi recomandările ce conţineau aceste cărţi. Asta nu pentru că m-aş fi considerat deasupra oricărui învăţământ ce ar fi putut contribui la dezvoltarea mea – îmi cunosc slăbiciunile – ci pentru că acest gen de literatură nu m-a atras niciodată. Mi-a trezit mereu o suspiciune că totul se întâmplă la modul teoretic, că, aşa cum spune Ioana Bâldea Constantinescu într-un articol, totul e teoretizat: „Iubirea e teoretizată. Educaţia e teoretizată. Sănătatea e teoretizată. Totul, de la ceaiul de muşeţel la modul de a lega şireturile la pantofi, e defalcat în BINE şi RĂU, în RĂSPUNS CORECT şi CE FRAIER EŞTI”.
„Never say never” spune un proverb englez şi, deşi încerc să aplic această filosofie, greu reuşesc să ies din zona mea de confort. Totuşi, am făcut un exerciţiu de voinţă şi am mers până la capăt cu lectura unei astfel de cărţi. Nu ştiu dacă mi-am schimbat profund percepţia dar, cu siguranţă, de acum încolo voi încerca să dau o şansă acestui gen livresc. Deoarece m-am convins că dacă domeniul abordat e atractiv, dacă persoana care ne livrează lecţiile este o bună cunoscătoare a subiectului şi a psihologiei umane, este simpatică, dar şi empatică, şi scrie bine, lectura poate plăcea şi, eventual, avea urmări benefice.
Toate aceste precondiţii – personale, e drept – sunt îndeplinite de această carte care, în plus, are un titlu absolut cuceritor: „Lecţii de seducţie”. Nu cred că există pe lume cineva care să nu fi apelat la seducţie sau să nu fi fost sedus măcar o dată în viaţă de un zâmbet, o idee, un apus de soare, o fotografie, de o persoană sau, cum se întâmplă de cele mai multe ori, de iluzia puterii.
Cartea – ca obiect în sine – este ea însăşi seducătoare, fiind frumos tipărită, suplă, cu o copertă în tonuri de alb-negru-gri, înviorate de titlul roşu. În plus, autoarea, Pilar Sordo, este o renumită psihologă chiliană, autoare a multor cărţi de profil premiate, o mamă dedicată, dar şi o femeie de succes în profesia sa, carismatică şi implicată. Pentru a scrie acest volum, ea a intrat în contact cu mii de femei şi bărbaţi care i-au „încredinţat, în mod anonim, dezinteresat şi generos, poveştile lor”. Mai apoi, „depozitarea lor în douăsprezece lecţii” finalizate cu teme, exact ca la şcoală, a avut ca scop „recuperarea adevăratului sens al seducţiei”. Fiecare lecţie corespunde unei luni calendaristice, din Ianuarie până în Decembrie, ceea ce ne induce ideea că tot exerciţiul de dezvoltare personală ar putea dura un an, timp în care am parcurge toate etapele necesare autocunoaşterii şi dobândirii capacităţii de seducţie. Bineînţeles, acest proces poate dura şi mai mult dar şi mai puţin, depinde de fiecare cititor.
Deşi cartea pare că este adresată cu precădere femeilor, pe care le încadrează în trei categorii – cele care tocmai au început o viaţă în cuplu, care sunt căsătorite de mulţi ani dar doresc să îşi recucerească soţul şi, în fine, cele singure, care fie vor să seducă sau pur şi simplu subiectul li se pare interesant, Pilar Sordo scrie atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Şi ei au de învăţat şi reflectat la modul în care percep femeile şi la felul în care îşi tratează partenerele de viaţă, dar mai ales să descopere ce tip de bărbat reprezintă sau cum şi-ar dori să devină. De altfel, autoarea ne avertizează încă de la început că „lecţiile de seducţie îşi vor atinge scopul doar în măsura în care vom trece printr-un proces de autoseducţie”.
Pe măsură ce avansăm cu lectura, parcurgem etape esenţiale, de la autoacceptare şi asumarea propriilor trăiri, la îndrăzneala de a ne lăsa în voia jocului, cel ludic şi de cunoaştere, dar şi cel al puterii, care de obicei distorsionează procesul de seducţie. Suntem sfătuiţi să ne explorăm fanteziile, să lăsăm garda jos, să ne ascultăm inima şi să ne arătăm celorlalţi aşa cum suntem pe dinăuntru. Pentru că:
„a intra în lumea seducţiei înseamnă a ajunge într-un spaţiu al senzaţiilor, aromelor, texturilor, lumilor secrete, greu de împărtăşit”.
Şi totuşi, primul lucru de care legăm seducţia este sexualitatea. Trăim într-o societate puternic erotizată – „până şi pentru a vinde un tractor trebuie să apară o femeie dezbrăcată” – iar acest lucru se repercutează diferit la femei şi la bărbaţi. Cum anume, vă las să descoperiţi în carte. Cu siguranţă însă „efectele supraerotizării se observă cel mai bine la adolescenţi: îşi încep viaţa sexuală foarte devreme, o trăiesc eronat şi se văd supuşi unei evidente presiuni de a întreţine raporturi sexuale cât mai curând. Cei care reuşesc să nu se lase influenţaţi sunt cei care au putut să-şi dezvolte asupra sexualităţii o concepţie similară cu cea (tratată) în această carte: o concepţie vastă asociată afectivităţii, variabilelor spirituale şi valorice, în care eul îşi asumă sexualitatea ca pe o dăruire, şi nu ca pe un act instinctiv fără conotaţii emoţionale sau spirituale”.
Am reţinut din carte o frază memorabilă şi perfect adevărată pentru toţi: „în viaţă, două sunt motoarele care ne pun în mişcare: dragostea şi frica”. Din dragoste facem cele mai nebuneşti şi neobişnuite lucruri, iar frica e cea care ne paralizează şi ne distorsionează cele mai naturale sentimente. De aceea, pentru a ne putea găsi echilibrul, Pilar Sordo ne ajută să conştientizăm că:
„adevărata şi profunda seducţie, cea care vine din suflet, care reflectă farmecul şi magnetismul ce ne deosebeşte unii de alţii, este motivată doar de dragoste, şi nu de frică.”
După ce am parcurs capitol după capitol, am înţeles că „seducţia nu ţine nici de corp, şi nici de garderobă, ci de atitudine. Ca să-l seduc pe celălalt, în mod necesar şi obligatoriu, trebuie să fi învăţat a mă îngriji şi a mă seduce pe mine însămi”. De aceea, vă recomand şi eu să citiţi cartea deoarece reprezintă o „oportunitate pentru a creşte mai întâi ca persoană – femeie sau bărbat – şi mai apoi, fără îndoială, pentru a creşte în cuplu, pentru consolidarea relaţiei şi, mai ales, pentru o mai bună comunicare”.
lectii1Editura Adenium;
Anul apariţiei: 2015;
Traducere de Angelica Lambru;
Nr. pagini: 118;
ISBN: 978-606-742-094-4.