minoritatileLa Adenium a apărut un nou volum în colecțiaColloquium. Deși este vorba despre o lucrare cu un caracter științific, cartea se adresează tuturor celor care sunt interesați să înțeleagă rădăcinile unor fenomene actuale. De la definirea conceputului de „minoritate națională”, la dezbaterea inițiată asupra sistemelor de protecție și a drepturilor specifice acestor grupuri de persoane, cartea conține o analiză competentă și interdisciplinară. Studiile de caz privind protecția drepturilor minorităților naționale în România și Republica Moldova cuprind atât o perspectivă legislativă și doctrinară, cât și una practică, care relevă unele dintre problemele care apar la implementarea măsurilor vizând protecția drepturilor minorităților naționale.
Sistemul protecției drepturilor minorităților naționale a fost dezvoltat ca o reacție la persecuția acestui grup de-a lungul istoriei și se relevă ca fiind un ansamblu de elemente, prevederi legislative și mecanisme instituționale aflate în interdependență și în continuă evoluție. Cu alte cuvinte, „crearea sistemului internațional de protecție a drepturilor minorităților este expresia voinței de a pune pavăză tendințelor de persecutare ori de represiune a minorităților naționale” (Andreescu, 2004, p. 100). Așadar, minoritățile naționale reprezintă un grup special care necesită măsuri particulare de protecție, care au fost luate în activitatea organizațiilor internaționale. Acestea și-au demonstrat rolul important în sistemul relațiilor internaționale mai ales în domeniul economic, social, precum și în cel al protecției drepturilor omului. Ele reprezintă nu numai instrumente de cooperare între state, dar și instrumente de creștere a nivelului conștiinței privind realitățile unei lumi aflată în plină globalizare. Organizațiile internaționale au o personalitate juridică internă, dar și una internațională, iar calitatea lor de subiecte ale dreptului internațional public este recunoscută atât de doctrină, cât și de tratate internaționale (Niciu, 1994, p. 19).
Roxana-Alina Petraru: „în capitolul 2 al volumului „Minoritățile în context legislativ internațional”, apărut la Adenium, am evidențiat principalele trăsături, izvoare și mecanisme ale sistemului Societății Națiunilor, sistemului ONU, al Consiliului Europei, cel al OSCE, precum și sistemul Uniunii Europene. Aflate în strânsă legătură și în continuă evoluție, acestea stabilesc cadrul legal internațional al protecției drepturilor minorităților naționale.”
Fragment din volumul „Minoritățile în context legislativ internațional”, apărut la Adenium, în colecția Colloquium. Acest fragment poate fi citit în exclusivitate pe bookuria.info.
„Abordarea principalelor sisteme de protecție a drepturilor minorităților naționale oferă o privire complexă asupra cadrului legislativ și instituțional ale acestui domeniu aflat într-o continuă evoluție. Din analiza principalelor reglementări internaționale desprindem următoarele concluzii:
  1. problema științifică soluționată în acest capitol constă în conturarea și analiza sistemelor de protecție a drepturilor minorităților naționale, cu argumentarea importanței cunoașterii etapelor de evoluție ale acestei instituții de drept internațional public.
  2. Se observă că primele forme de protecție au fost acordate unor grupuri minoritare religioase. Abia începând cu anul 1919, anul înființării Societății Națiunilor, putem vorbi despre un prim sistem de protecție a drepturilor minorităților naționale. După cel de-al Doilea Război Mondial, sistemele de protecție a drepturilor minorităților naționale se află într-o dezvoltare continuă, stabilindu-și locul în cadrul sistemului internațional de protecție a drepturilor omului.
  3. Instituția protecției drepturilor minorităților naționale a evoluat deci de la o abordare fragmentară (realizată în perioada Societății Națiunilor), la cristalizarea unor standarde universale (etapă începută sub egida ONU). În acest context au fost afirmate principiile egalității și nediscriminării, universal valabile în toate sistemele analizate.
  4. Documentele adoptate în cadrul marilor sisteme de protecție a drepturilor minorităților naționale trebuie privite cu înțelegerea interdependenței dintre ele, în contextul general al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Minoritățile naționale constituie o parte integrantă a societății din statul în care trăiesc, iar protejarea acestora este o parte componentă a protecției internaționale a drepturilor omului și, în consecință, face obiectul cooperării internaționale. Normalizarea cooperării statelor în acest domeniu reprezintă o contribuție importantă atât la stabilitatea relațiilor internaționale, cât și la consolidarea democrației din statele lumii.
  5. Analiza reglementărilor internaționale, cu accent pe evoluția lor istorică, duce la concluzia că în acest domeniu putem vorbi despre un standard internațional în ceea ce privește protecția drepturilor omului. Dar, având în vedere situațiile extrem de diferite existente în diverse state, trebuie propuse soluții diferite. Nicio minoritate nu este similară cu altă minoritate, la fel cum situațiile politico-demografice din statele lumii sunt diferite. Din acest motiv, nu putem vorbi despre un tratat universal sau despre soluții general valabile în acest domeniu, ci doar despre un standard minim pe care statele îl aplică ținând cont de situația internă concretă. În mod ideal, un tratat universal în acest domeniu ar conduce la o aplicare uniformă a normelor privind protecția drepturilor minorităților naționale dar, din motivele expuse mai sus și având în vedere și interesele nu mereu convergente ale statelor, considerăm că inițierea și aplicarea unui sistem universal este, pe moment, imposibilă.”
Volumul este disponibil în librării și pe site-ul Adenium (www.adenium.ro)