Canapeaua cititorului e, întotdeauna, mai comodă decât cea a scriitorului

Ramona Iacobuțe Fie ca recunoastem, fie ca nu, fiecare dintre noi are unul sau mai multe tabieturi care preced si insotesc lectura. Studiul copertei, cantarirea atenta a titlului menita sa ii stabileasca cantitatea de realism si de metaforic din compozitie, rasfoirea paginilor, fara un gand anume sau fara a fi atent la ce contin, pentru imprietenirea degetelor cu hartia trecuta pe la tipar, citirea finalului, a cuprinsului, agatarea de un cuvant de pe la inceputul, mijlocul sau aproape finalul sau, apelul la memorie pentru a o incadra intr-un gen si a sterge de praf si alte titluri din acelasi gen citite deja, pot fi cateva dintre aceste tabieturi.

Cand iti cade in mana o carte de povestiri cu titlul “Batrana canapea albastra si alte povestiri”, fara sa vrei gandul te duce la o stare de confort si de familiaritate. Si daca iei decizia sa o si citesti, iti vei da seama ca nu a fost doar o capcana pe care ti-a intins-o autorul. Inca de la primele pargini ale cartii semnata de catre Seymour Mayne si aparuta la Editura Adenium din Iasi, in 2014, in Colectia Universalis, intri intr-o in zona de confort a personajelor pe care le surprinzi deranjate de ceva si gata isi activeze ironia. Multe dintre ele, beneficiaza de un umor bun prieten cu hazardul. Manunchiul de povestiri din “Batrana canapea albastra si alte povestiri” este unul subtirel, dar atat de consistent, incat nici nu iti trebuie mai mult. Seymour Mayne iti ofera in 118 pagini, in cele 7 povesti,Batrana canapea albastra, Povestea plapumii matusii mele, Talitul lui Goldberg, Seymour International, Conjugari, Carmella din Tel Aviv, Chibutul, franturi de viata tusate pe un ton relaxat si te lasa cu un accentuat sentiment de “acolo, pe canapea, ascultandu-l pe scriitor si studiindu-i fiecare gest, fiecare inflexiune a vocii”. Cartea lui Seymour Mayne o citesti fara sa simti cand trece timpul si cand ajungi la final. Frazele scurte, contruite in asa fel incat sa jongleze si cu exactitatea si cu ironia si dublul inteles, ti se strecoara in minte si emana placere. Usurinta de a contura personaje si sclipirile de umor in cele mai neasteptate momente ale povestii fac din cartea de povestiri “Batrana canapea albastra si alte povestiri”, aparuta la Editura Adenium, o experienta de lectura de impartasit si cu alti pasionati de literatura aflati in cautare de noi titluri. Ca orice povestitor care se respecta, Seymour Mayne da detaliului locul pe care il merita in arhitectura frazei. Desi, intamplarile de la care porneste par banale, ele vorbesc, pentru cei care sunt dispusi sa inteleaga, iar asta nu e o sarcina prea grea, avand in vedere usurinta de a scrie a autorului, despre aspecte complexe ale existentei, ascunse undeva sub stratul de praf al rutinei.  Feliile de viata din “Batrana canapea albastra si alte povestiri” iti starnesc rasul si te pun pe ganduri, in acelasi timp, se situeaza, cumva, la limita dintre comicul de situatie si analiza emotionala. Fie ca isi ia ca punct de reper o canapea veche, traditii evreiesti, conflicte in familie, un nume comun pentru mai multe personaje, Seymour Mayne reuseste sa descalceasca in doar cateva pagini ghemul de intriga de care dispune. Cu acest scriitor nu ai nevoie de o introducere ampla care sa iti dea acel sentiment de familiaritate, necesar pentru a te simti in largul tau ca cititor. Face el in asa fel, incat sa poti intra si cu bocancii in secretele unui cuplu construit pe parcursul a peste 40 de ani, in ridicolul unei reuniuni de familie sau in atmosfera de rugaciune a unei sinagogi, fara sa te simti catusi de putin deplasat sau nelalocul tau.  Dupa ce faci cunostinta cu personajele lui Seymour Mayne din “Batrana canapea albastra si alte povestiri” te inceraca sentimente dintre cele mai diverse. Este cat se poate de posibil sa iti dea tarcoale duisoia, compasiunea, nedumerirea, empatia, dar la fel de bine te poate lovi peste falci rasul sau iti poate scapa printre dinti o replica la replicile unuia dintre cei expusi in text. De la pagina numerotata cu cifra 5, pagina la care incepe prima povestire, “Unii devin foarte posesivi cu mobila lor. Eu nu. Daca vii pe la mine o sa vezi. Tot ce am e o colectie de lucruri de capatat, chestii la mana a doua si batrana canapea albastra” si pana la pagina 118, pagina la care se incheie ultima povestire, “Inca un fursec, inca o dusca; si ce e mai bun decat o dusca, domnilor? O a doua dusca. Poftiti, nu va rusinati!”, Seymour Mayne tine la distanta metaforele care ar putea sa ii distraga atentia de la umanul si realismul situatiilor redate. Cotidianul spaniol “La Voz del Interior” il numeste un “Woody Allen al condeiului” si parcurgand materialul narativ din “Batrana canapea albastra si alte povestiri” ajungi la aceeasi concluzie. Nu spune nimeni ca dupa lectura acestei carti Seymour Mayne va deveni scriitorul tau preferat, dar nici nu ii vei putea reprosa ca te-a carat dupa el pana la ultima pagina. Decizia iti va apartine. .