Nu-s dese momentele în viață când simți că trăiești cu adevărat. Pentru mine, unul dintre acestea a fost întâlnirea cu Mircea Daneliuc. La început am descoperit filmele sale, prin anii 80, iar în urmă cu doi ani m-a cuprins entuziasmul pentru literatura lui. Apoi l-am cunoscut pe marele regizor în carne și oase. Sunt bucuros că Daneliuc m-a onorat cu prietenia, după ce am terminat lucrul împreună la volumul ”Convorbiri cu Mircea Daneliuc”, apărut la „Adenium”.
La 72 de ani, Daneliuc este foarte activ, ca să vă fac o confidență - acum a terminat lucrul la un volum de proze scurte și s-a apucat de un nou roman. Deși a declarat apăsat că s-a despărțit de lumea filmului, sunt sigur că ar mai regiza, dacă i s-ar pune la dispoziție un buget rezonabil pentru o peliculă.
Dincolo de faţeta ultacunoscută de mare regizor, autorul lui „Glissando” rămâne încă să fie recunoscut şi ca un prozator de prim raft. Ar fi o chestiune normală, ca formula apei, precum certitudinea că după fiecare noapte urmează o nouă zi, o evidenţă. Nu sunt talente ieşite din comun pe toate drumurile, ca în noianul lor să ai scuza că nu ai băgat în seamă pe cineva anume. E datoria criticilor literari, câţi mai există. Pentru cine vrea să cunoască în detaliu personalitatea lui Daneliuc, vă invit să aruncaţi o privire aici:www.mirceadaneliuc.ro.
Dacă eventual s-ar găsi amatori să mă acuze de subiectivitate, recunosc, sunt subiectiv, ţin la Daneliuc, însă ţin în primul rând la adevăr, în aceeaşi măsură în care mă revoltă nedreptatea. Şi-mi vine câteodată să trag înjurături, văzând că, la ora asta, sunt aduşi în prim plan în media ţâţoase cu talentul în playback, eseişti fără nicio amplitudine dincolo de graniţele ţării cu aere de guru, impostori fel de fel sau oameni fără suficientă relevanţă.
Mă bucură faptul că o editură la început de drum, mă refer la prietenii de la „Adenium” din Iaşi, şi-a programat să reediteze toate cărţile publicate de Mircea Daneliuc în diferite părţi (aici), încât cititorii să le găsească într-un singur loc, uşor. Desigur, o să fie editate şi volumele pe care le scrie în continuare.
Rândurile de mai sus se vreau o invitaţie la lectură. Mircea Daneliuc o merită. Nu prea ştiu personalităţi care să exceleze în două domenii diferite. Am spus doar ce-am avut pe suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu