„Dialogul religiilor în Europa unită”, de Iulia Badea-Guéritée și Alexandru Ojică

Fragmente în avanpremieră: „Dialogul religiilor în Europa unită”, de Iulia Badea-Guéritée și Alexandru Ojică (coordonatori)

ARTICOL PUBLICAT DE JOVI PE 13 NOIEMBRIE 2015

Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră fragmente din volumul „Dialogul religiilor în Europa unită”, de Iulia Badea-Guéritée și Alexandru Ojică (coordonatori), ce va apărea în scurt timp la Editura Adenium–Colecția Headline. Cartea va fi lansată vineri, 20 noiembrie, la ora 14:30, în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură, în Pavilionul Central Romexpo, „Bursa de contacte”. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:

Volumul reunește o paletă largă de opinii cu privire la prezentul și viitorul religios al Europei, cuprinzând texte semnate de mari personalități ale vieții publice din România, Republica Moldova, Elveția, Coasta de Fildeș, Germania, Belgia, Spania și Franța, precum și de slujitori ai diferitelor Biserici, oferindu-i cititorului posibilitatea să compare discursuri de diferite facturi. În paginile acestui volum, veți regăsi articole semnate de: Lluís Alemany Giner, Iuliana Alexa, Madeea Axinciuc, Teodor Baconschi, Mirel Bănică, Vasile Boari, Sorin Bocancea, Radu Carp, Raymond Clarinard, Marc‑Antoine Costa de Beauregard, Vasile Sebastian Dâncu, Lucian Dîrdală, Refi Ergun, Valeriu Ghilețchi, Cristina Hermeziu, Viorel Ioniță, Radu Magdin, Anca Manolescu, Preda Mihăilescu, Jean‑Luc Mouton, Denis Müller, Simeon Mureșan, Mihail Neamțu, Constantin Necula, Iulian Nistea, Victor Opaschi, Mihai Parfeni, Horia‑Roman Patapievici, Constantin Pătuleanu, Philippe Perchoc, Andrei Pleșu, Daniela Rațiu, Nathalie de Senneville‑Leenhardt, Oleg Serebrian, Michael Shafir, Constantin Sturzu, Sorin Șelaru, Eugen Tănăsescu, Bogdan Tătaru‑Cazaban, László Tőkés, Cristian Unteanu și Craig Willy.

Fragmente în avanpremieră:

„Spre sfârșitul vieții, André Malraux devenise obsedat de soarta culturii europene, de destinul civilizației noastre, de contrastul dintre forța și slăbiciunea ei. Iubea cultura europeană pentru ea însăși, dar și pentru faptul că știuse să facă să înflorească în ea toate culturile și artele lumii. În același timp, vedea în incomparabila forță materi­ală a civilizației occidentale strania ei slăbiciune spirituală, care o făcea să cadă în cea mai profundă neîncredere în valorile proprii exact în momentul în care puterea și prosperitatea ei materiale atingeau niveluri nemaicunoscute în istorie. «Nicio civilizație n‑a fost mai puternică ca a noastră», scria Malraux în 1974, «și niciuna n‑a fost mai străină de valorile ei». În 12 mai 1976, cu câteva luni înainte să moară, invitat în fața unei comisii speciale a Parlamentului francez să se pronunțe în chestiunea educației, Malraux spunea: «Cea mai puternică civilizație pe care omul a cunoscut‑o vreodată, a noastră, poate să distrugă pământul; dar este incapabilă să formeze un ado­lescent. »” (Horia-Roman Patapievici).

***

„Scoateți din scenă patristica și scolastica, scoateți din scenă numeroasele veacuri de artă creștină care umplu bisericile și muzeele noastre, scoateți din scenă contribuția arhitecturii creștine la evoluția tehnică și simbolică a artei de a construi din lumea noastră și veți vedea că Europa devine un concept gol sau, în cel mai bun caz, o simplă de­terminare geografică. Sunt evidențe de care nici ateii nu pot face abstracție, dacă nu sunt și analfabeți…” (Andrei Pleșu)

***

„Creștinismul societăților occidentale postbelice pare subînțeles, garantat, plictisitor la modul burghez. Ceva s‑a atrofiat în fibra lui socială. Dovada e slaba noastră reacție la martirizarea creștinilor din Orientul Apropiat: parcă n‑ar fi vorba despre frații noștri întru Hristos, ci despre niște abstracții indiferente. Evident, nu putem resuscita eroismul creștin predicând cruciade sau demonizând prezentul do­minat de tehnologii, ideologii egalitare și secularism permisiv în materie de morală. Trebuie, cred, să revitalizăm microcreștinismul parohial. Aceea e scara la care putem acționa, nu scriind memorii către Comisia Europeană sau construind site‑uri ultraconservatoare.” (Teodor Baconschi)

„Ziceți că religia ar trebui să se adapteze la noua societate. E perspec­tiva pe care ne‑a deschis‑o era revoluțiilor, bazată pe «teza» că religia aparține «trecutului» și că, dacă vrea să supraviețuiască, e obligată să «țină pasul» cu «vremurile noi». Vremurile noi au adus două totalita­risme și au făcut praf Europa, eliminând‑o din poziția de hegemon global. Din fericire, noul hegemon global – SUA – este o democrație predominant creștină (In God we trust).” (Teodor Baconschi)