Gazda noastră – Angelica Lambru
Când Angelica ne-a spus ce surpriză ne pregăteşte pentru aceste sărbători-împreună, mi-am simţit sufletul tresărind ca unui copil. Am ştiut că va fi ceva cu totul special, lucru de care vă veţi convinge singuri! Am încercat să o trag de limbă, să aflu mai multe! Să nu fim luaţi prin surprindere atunci când vom păşi pragul Căsuţei fermecate!
Abia în acel moment mi-am dat seama că nu îmi este uşor să o intervievez pe Angelica... Însă cu blândeţea-i caracteristică, gazda noastră şi-a intrat imediat în rol. Nici nu ştiu când m-am trezit în învăluită în lumea de basm inedită! Imediat m-am simţit ca... Acasă! În faţa şemineului cu flăcări jucăuşe, iată ce-a ieşit!
Editura Adenium: Dragă Angelica, eşti un suflet cald, sensibil, dăruit, lucru de care s-au convins toţi membrii familiei Adenium! În mâna ta, condeiul se simte în largul său, creionând tablouri minunate şi ne bucurăm nespus că te-ai hotărât ca în această zi magică să vrei să împărtăşeşti tuturor din Darurile cu care ai fost înzestrată, prin această rubrică intitulată atât de sugestiv, Căsuţa fermecată!
Prin această rubrică tu vei dărui cititorilor ceva din sufletul tău; suntem convinşi că vei fi o gazdă minunată şi că abia vom aştepta ca din două în două săptămâni, să te vizităm din nou!
Înainte de toate, însă, te rugăm să ne spui cum de ţi-a venit ideea acestei rubrici şi ce mesaj vrei să transmiţi cititorilor - mari şi mici - prin intermediul ei?
Angelica Lambru: Se cuvine, mai întâi, să-i mulţumesc Editurii Adenium - floare rară şi minunată în peisajul editorial românesc - pentru ca mi-a oferit cu atâta generozitate "spaţiul" Căsuţei fermecate. Marele om de cultură Mircea Eliade spunea că noi, oamenii, suntem fiinţe ale aventurii şi că interesul pentru naraţiune ne defineşte pur şi simplu, existenţa. Psihologi renumiţi au demonstrat cât de importante sunt poveştile în evoluţia emoţională şi cognitivă a copiilor. În definitiv, nu putem trăi fără poveşti.
Când am conceput rubrica, m-am inspirat dintr-un poem minunat al Otiliei Cazimir. E o bucurie pentru mine să-mi aşez rândurile sub steaua acestei poezii, dintr-un motiv cât se poate de personal: mi-o citea în lungile seri de iarnă, Mama mea. Ce vreau să le transmit cititorilor? Că poveştile sunt un pas esenţial către lume, sunt o avanpremieră minunată pentru experienţele viitoare. Ascultând poveşti, copiii devin mai puternici, mai buni, mai siguri pe ei. Iar adulţii, citindu-le celor mici, rememorându-le pentru ei înşişi, devin conştienţi de rostul lor binecuvântat de părinţi.
Editura Adenium: Deşi ai un copil minunat - Măriuca - ştim prea bine că tu însăţi eşti şi acum un Copil. Te rugăm să ne spui care este cea mai fascinantă experienţă a copilăriei pe care ai descoperit-o din poveşti, din istorioare de tot felul şi chiar din viaţa de zi cu zi?
Angelica Lambru: Noi, marii devoratori de poveşti, trăim într-o continuă şi misterioasă revelaţie, care ni se trage din copilărie: ştim că misterul existenţei pândeşte dupa orice colţ banal de stradă, ştim că miracolele există şi că lumea nu e altceva decât o Carte de Poveşti care merită citită pagină cu pagină, până la sfârşit. Poveştile te învaţă să stai treaz, fiindcă luând aminte la peripeţiile altora, le poţi aştepta atent pe ale tale.
Editura Adenium: Cine te-a influenţat cel mai mult şi ţi-a marcat traiectoria literar-artistică, în mod ireversibil şi profund?
Angelica Lambru: Aş putea să dau o listă rece cu nume de scriitori şi poeţi. Aş putea să vorbesc despre mari profesori pe care am avut şansa să-i ascult (Vezi, aceasta este o altă însuşire pe care ţi-o dezvoltă poveştile: răbdarea şi puterea de a asculta). Dar nu. Voi fi sinceră şi voi răspunde cu inima pe palme: Mama mea, Maria, prima fiinţă dăruită cu talent, din viaţa mea! Ea a fost! Şi trebuie să spun că Mama iubea nespus de mult copiii!
Editura Adenium: Dacă ar fi să fii din nou copil (cum se roagă Arghezi într-un frumos poem al sau), ce fel de poveşti şi istorioare ar rezona cu inima ta? Cum se regăseşte acest fior în ceea ce ne pregăteşti în cadrul acestei rubrici?
Angelica Lambru: Toate, toate, toate! Lăsaţi poveştile să vină la mine! (şi să-mi fie iertată parafraza îndrăzneaţă). Basmele fantastice şi fabulele cu animale, basmele orientale şi cele slave, cele africane şi cele asiatice... Toate poveştile au un gând al lor. Dacă-l auzim, dacă-l percepem, viaţa ni se modifică în cel mai bun, în cel mai minunat şi mai semnificativ fel! Fără ca măcar să prindem de veste...
Editura Adenium: Care este darul tău pentru copiii mari şi mici, în ceea ce ne transmiti prin această rubrică?
Angelica Lambru: Darul meu aş vrea să fie perceput ca o aromă binemirositoare care să trezească pofta irezistibilă de poveşti. Să miroasă la noi în Căsuţă a cozonaci şi a prăjituri cu fructe şi vanilie, iar din cuptor să scoatem şi să punem pe masă poveşti apetisante, pe gustul fiecărui cititor. Iar la final, să intindă mâna şi să zică: "Te rog, îmi mai pui încă una în farfurie?"
