Ediția de februarie a TIMPULUI

COMUNICAT DE PRESĂ

Ediția de februarie a TIMPULUI este disponibilă în toată țara

Revista de cultură contemporană TIMPUL este disponibilă acum și în format electronic

Ediția lunii februarie a revistei de cultură contemporană TIMPUL este disponibilă în toată țara, prin intermediul centrelor de distribuție de presă Inmedio. Noutatea acestei ediții constă în faptul că revista poate fi achiziționată și în format electronic, de pe elefant.ro: 

(http://www.elefant.ro/ebooks/reviste-si-publicatii/timpul-anul-xv-nr-iixi-februarie-iiiiv-238415.html).

Venim astfel în întâmpinarea cititorilor TIMPULUI aflați în afara țării.

Din sumarul ediției lunii februarie (nr. 191, 2015)

În noul număr al revistei regăsiți editorialul semnat de prof.univ.dr. Daniel Șandru, director TIMPUL, care abordează problema instituirii timbrului cultural.

Paginile de dezbatere politică, coordonate de Sorin Bocancea aduc în atenție tema politicii și a serviciilor secrete, cu articole semnate de Grigore Cartianu, Adrian Halpert, Alexandru Lăzescu, Ovidiu Nahoi și Dan Turturică.

Paginile dedicate actualității culturale aduc în prim-plan un dosar dedicat succesului românesc înregistrat la Berlinale - Berlin International Film Festival. Radu Jude, Ada Solomon, Florin Lăzărescu și Teodor Corban au povestit, în scurte interviuri, despre cum a ajuns Aferim! să se întoarcă acasă cu Ursul de Argint.

De ce eu? a fost o altă prezență românească marcantă la Berlinale, bucurându-se de premieră mondială în cadrul secțiunii „Panorama Special". Regizorul Tudor Giurgiu a povestit despre emoțiile trăite la festival, despre cum a fost perceput filmul de către străini, precum și despre cazul care a stat la baza realizării filmului.

Paginile de filosofie, coordonate de George Bondor, expun articole despre „Seriozitatea jocului”, tema celui de-al șaselea Colocviu anual al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie practică, organizat de Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași.

Gigi Căciuleanu a acordat un interviu pentru TIMPUL, în care povestește despre starea de urgență pe care și-o creează pentru a trăi arta pe scenă.  Interviul este realizat de Andrei Giurgia și parcurge perioadele importante din viața artistului și a omului Gigi Căciuleanu.

În Presa Timpului, Radu Vancu semnează un articol cu privire la acordarea premiului Mihai Eminescu – Opera Omnia scriitorului Gabriel Chifu, de către Nicolae Manolescu.

Prezență remarcabilă în toate numerele revistei TIMPUL, Emil Brumaru, semnează în pagina de poezie, poemele „Cântec pentru Linda” și  „Dragostea mea”.

De asemenea, în pagina dedicată reportajului, Adina Scutelnicu realizează un portret reușit al sculptorului cu milioane de chipuri, Marc Bourlier.

Nu lipsesc nici de această dată cronicile de carte, film și teatru.

***

Pentru a fi la curent cu noutățile și evenimentele organizate sub egida revistei de cultură contemporană TIMPUL, accesați pagina de facebook:

https://www.facebook.com/RevistaTimpul.ro

Adenium invită copiii de toate vârstele în lumea lui Creangă

u și benzi desenate pe 1 martie la Bojdeucă

Primăvara calendaristică începe cu Adenium și poveștile lui Creangă la Bojdeuca scriitorului. În colaborare cu Palatul Copiilor din Iași, duminică, 1 martie, de la ora 12.00, Adenium prezintă lumea lui Creangă prin benzile desenate (adaptate după poveștile scriitorului din Humulești). Atmosfera de poveste va fi garantată de trupa de teatru VREAU, din cadrul Palatului Copiilor din Iași, coordonnată de Ana Hegyi. Tinerii actori vor prezenta un spectacol adaptat după 'Prostia omenească' de Ion Creangă.

Albumele de benzi desenate de la Adenium, cu adaptări după poveștile povestitorului copilăriei vor fi prezentate de poetul Emil Brumaru, care este reprezentant onorific al Adenium.
Parteneriatul Adenium cu Muzeul Literaturii Române Iași și cu Palatul Copiilor Iași vine în spirjinul promovării și continuării dialogului cultural pentru toate vârstele.
Despre albumele de benzi desenate Adenium, cu adaptări după Ion Creangă
Amintiri din copilărie (Autori: Adriana Nazarciuc, Liviu Antonesei; Ilustrator Șerban Andreescu):
'Toată lumea are impresia că-l știe pe Ion Creangă. Dar să știți că pe măsură ce apar alte generații în școală, acestea sunt tentate mai mult de Harry Potter decât de Nică. Ion Creangă ajunge să li se pară un personaj de istorie antică. Benzile desenate însă, pot să promoveze interesul tinerilor pentru valorile fundamentale ale culturii române; nu doar ale literaturii, ci și ale istoriei, în egală măsură.' — Adrian Cioroianu

Din album:
Punguța cu doi bani
Capra cu trei iezi
Dănilă Prepeleac
Fata babei și fata moșneagului
Ivan Turbincă
Povestea lui Harap-Alb

Povești (Autori: Adriana Nazarciuc, Liviu Antonesei; Ilustrator Șerban Andreescu):
'Tot hazul, farmecul, efervescența Amintirilor lui Creangă — transpuse în benzi desenate! Pentru că aventurile lui Nică sunt grozave și orice puști din zilele noastre are nevoie să afle cum să se distreze de-adevăratelea!'
Din album:
Punguța cu doi bani
Capra cu trei iezi
Dănilă Prepeleac
Fata babei și fata moșneagului
Ivan Turbincă
Povestea lui Harap-Alb

Parteneri media: Agerpres, Ziarul de Iași, Iasi FUN, Studpass, TVR Iași, Radio HIT, Iașul Cultural, Radio U, Radio România Iași, Evenimentul Regional al Moldovei

TIMPUL în format electronic e pe www.elefant.ro

http://www.elefant.ro/ebooks/reviste-si-publicatii/timpul-anul-xv-nr-iixi-februarie-iiiiv-238415.html

Revista de cultură contemporană TIMPUL

Recuperând tradiția celor 139 de la apariția sa, revista TIMPUL marchează semnele prezentului, reușind să se impună, grație tonului său dinamic și provocator, în peisajul cultural al României contemporane. Este o platformă a dialogului democratic, un spațiu al argumentelor și al ideilor valoroase. Nu mai puțin, este un loc în care se întâlnesc spiritele de valoare din toate domeniile circumscrise arealului propriu culturii contemporane.

(Daniel Șandru, directorul revistei TIMPUL)

Înființată acum 138 de ani, la data de 15 martie 1876, publicația Timpul a devenit un reper nu doar din perspectiva istoriei culturale a României, ci și din aceea a istoriei presei moderne românești și a spațiului public de care aceasta a fost legată în mod indeniabil. Cu o tradiție marcată de numeroase personalități, de la Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale până la Ioan Slavici și A.D. Xenopol, Timpul reprezintă, și în România contemporană, un veritabil indicator al evoluției mediului nostru cultural și intelectual. Ca atare, proiectul de editare a revistei de cultură Timpul reprezintă o necesitate din punctul de vedere al reverenței pe care intelectualii și publicul cultural din România de azi o datorează tradiției, dar și o oportunitate pentru ca generațiile actuale și viitoare să se afle într-un permanent contact cu valorile specifice acestei tradiții. La nivelul ofertei de pe piața culturală actuală, mai multe reviste al căror prestigiu are semnificație istorică sau una cucerită în perioada postcomunistă au întâmpinat dificultăți financiare, astfel încât și-au încetat apariția. Pe acest fond, revista de cultură Timpul a reușit să își mențină atât periodicitatea aparițiilor, cât și galeria de colaboratori, din țară și străinătate, care a impus-o cu succes în „vitrina” produselor culturale de înaltă calitate realizate în spațiul românesc. În același context, publicația s-a constituit într-un spațiu al dezbaterilor pe teme literare, civice, sociale și politice în care s-au implicat nume consacrate ale culturii românești contemporane, dar și într-o rampă de lansare pentru noile nume ale literaturii și publicisticii românești de astăzi. În condițiile în care vocația sa civică și culturală, dar și aceea de descoperitor de noi talente literare și publicistice este pe deplin asumată și în prezent, considerăm că editarea revistei Timpul reprezintă o prioritate pentru mediul cultural românesc actual.

În lumea benzilor desenate, cu Adenium: Abu Hasan, povestiri și schițe

În lumea benzilor desenate, pe repede înainte
Ramona Iacobuțe
Comunicarea pe mai multe planuri este marele atuu al benzilor desenate. De asemenea, ele isi pot permite cu lejeritate sa incalce barierele impuse de varsta sau de limba, intrucat incoroneaza vizualul ca rege.
Benzile desenate pot fi pentru copii si pentru adulti, dar si pentru copii si adultii care nu au uitat sa fie copii. Daca ies din mana unui ilustrator priceput, ele isi pot asuma rolul de cel mai amuzant rezumat a unei povesti lungi si, poate, plictisitoare pe alocuri, de “antreu” al lecturilor.  Benzile desenate implica, totusi, un numar de conventii care tin de expresia grafica si de limba. Cele mai cunoscute modele de construire a acestor povesti in imagini se bazeaza pe adaugarea replicilor sau a indicatiilor de loc si timp sub fiecare ilustratie in parte, folosind normele limbii scrise (punctuatie, linii de dialog) sau pe folosirea bulelor de dialog, indreptate spre gura ori silueta personajelor. Intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in perioadele in care televiziunea si internetul nu ajunsesera sa aiba, inca, impactul pe care il au astazi asupra vietii noastre si asupra felului in care gestionam timpul liber, benzile desenate erau mult mai populare decat desenele animate, de exemplu. In Romania comunista multi dintre noi au crescut cu reviste de benzi desenate ca “Luminita”, “Cutezatorii” sau “Pif” si si-au facut din personajele acestora prieteni imaginari.  In 2014, Editura Adenium din Iasi  il ofera pe scriitorul Ion Luca Caragiale in ambalaj de benzi desenate. Cartea “Abu-hasan. Povestiri si schite” aparuta la aceasta editura se inspira din povestile si schitele lui Caragiale pentru a crea un univers pentru toate varstele, in viziunea desenatorului Serban Andreescu. Trecand pe repede inainte prin lumea Domnului Goe, a lui Bubico, a lui Kir Ianulea si a luiAbu-Hasan, dupa un scenariu semnat de scriitorul Liviu Antonesei si de Adriana Nazarciuc, albumul de benzi desenate imbina umorul specific caragialesc cu multa culoare si carisma apartinind personajelor nascute din condeiul lui Serban Andreescu. In 56 de pagini, iubitorii benzilor desenate pot face inventarul celor mai cunoscute replici din Caragiale, replici de genul “Mamito, nu ti-am zis ca nu se spune marinel?”, “La bulivard, birjar, la bulivard”, “Bubico, sezi mumos, mama!”, se amuza pe cinste cu personaje care exploateaza comicul de situatie cum stiu ele mai bine si dupa cum le-a programat sa functioneze insusi autorul lor, Bubico, Dl. Goe, mam’mare, madam Popescu, Ionel, Kir Ianulea sau Abu-Hasan, exploreaza un concept vizual nou si isi compara, poate, propria imagine despre cum ar trebui sa arate personajele lui Caragiale desenate cum viziunea desenatorului.  Gandit grafic in cele mai mici detalii, de la bulele de dialog care sa redea esenta actiunii si interactiunii dintre personajele alese din gama larga de personaje pe care o pune la dispozitie indragitul scriitor roman, pana la imbinarea culorilor in imagini si la concizia replicilor asociate cu personajele, albumul de benzi desenate “Abu-hasan. Povestiri si schite” se remarca pe raftul de carti dintr-o librarie, in primul rand prin capcana vizuala pe care o intinde si se dovedeste a fi o lectura rapida si distractiva, o lectura care relaxeaza, umple o pauza sau cateva ore de sfarsit de saptamana si vizeaza atat cultura generala, cat si hobby-urile. Adultii isi pot aminti de propria copilarie si de lecturile din Caragiale sau pot citi copiilor inainte de somn, amuzandu-se impreuna. Odata “momit” cu aceasta aparitie de la Editura Adenium din Iasi, cititorul intra intr-o lume a prezentului si a trecutului, a nostalgiei si a hohotelor de ras, a povestilor si a realitatii. .

„Doinaș e un scriitor de care merită să te îndrăgostești”

Alexandru Petria: - Parafrazand titlul cărţii lui Mihai Vacariu, „Îndrăgostit de Tarkovski”, o să vă întreb - aţi fost îndrăgostită de Doinaş?

Mihaela Doboş: - Va accept jocul, desigur. M-am întrebat și eu, ca să fiu sinceră, când am citit ce ati scris despre cartea mea, ca fiind efectul subiectiv al „îndrăgostirii” de Doinaș. Nu cred ca am fost îndrăgostita într-atât încât să-mi pierd luciditatea critică și discernământul în (re)citirea și, apoi, în analiza operei lui. Însă am experimentat – se poate altfel?! – „întâlnirea” barthiană cu cărțile lui Doinaș, nu atât pentru a le simți, cât pentru a le înțelege mai bine.

- Vă invit la o scurtă autoprezentare…

- Nu sunt multe de spus. Sunt profesoară de română, de 20 de ani, la Colegiul „C. Negruzzi” din Iași, de această meserie legându-se tot ce însemn eu ca om și ca profesionist. Nu este nevoie de prea multe descrieri: teama că nu faci întotdeauna ceea ce trebuie pentru copii, lupta pentru apărarea cărții și a lecturii, adaptarea din mers la toate vârstele pe care le trăiești predând literatură... Restul – examene, olimpiade, proiecte de tot felul, cărți scrise – vin de la sine, fiind înscrise în ADN-ul profesiei și, cumva, al școlii în care lucrez. Doinaș este cea mai frumoasă „rătăcire” a mea de la acest traseu, trăită intens cel puțin trei ani, cât mi-am făcut doctoratul. Despre el am scris în „Timpul”, „Poezia”, „Limba română”, „Tabor”, „Interstudia”, „CHER” și în alte reviste din țară și din străinătate.

- Am citit cu plăcere monografia dumneavoastră, „Tabloul unui destin - Ștefan Aug. Doinaș”, apărută la editura Adenium. Ce credeţi că o să rămână din creaţia scriitorului?

- Spun fără să clipesc, asumându-mi toate riscurile: poezia, eseistica și traducerile. Ar trebui făcute, fără îndoială, nuanțări. Din poezie rezistă, se vede cu ochiul liber, în primul rând baladele de tinerețe - și nu pentru că ar fi „populare” sau facile, dimpotrivă -, care se prelungesc în poemele de la maturitate (deși Doinaș a fost de la început cât se poate de „matur” în scris, lucru demult argumentat și demonstrat de critică). Pe un alt palier se situează sonetele – pentru care „clasicul” și „asimilativul” Doinaș avea o reală predilecție - și, către finalul vieții, psalmii, prin a căror grilă – mai degrabă umană, decât estetică – ar putea fi citită, retrospectiv, întreaga poezie. Apoi, când spun eseuri, mă gândesc la lucrările de teorie a/despre poezie – Orfeu și tentația realului, teoria „discursul mixt”, „epigonismul major”, juvenilul „Tragic și demonic”, „moda poetică” etc. - dar și la publicistica literară și culturală desfășurată la Secolul XX și nu numai. Traducerile, pe de altă parte, au avut un rol crucial, în perioada comunismului mai ales, pentru conectarea culturii române, cât și când s-a putut, la rețeaua europeană a valorilor. Mai mult decât atât, fără să fiu specialist, dar lucrând cu specialiști – un mare ajutor în acest sens mi-a oferit Hélène Lenz, traducător din/în limba română și profesor la Universitatea din Strasbourg -, mi-am dat seama că Doinaș era un excelent traducător (calitate explicabilă nu doar prin talentul lingvistic, ci și prin cel poetic) și, în plus, un teoretician original al actului de traducere. În rest, teatrul este un interesant „accident” de tinerețe – a scris, de altfel, o singură piesă, Brutus și fiii săi -, iar proza, un palid revers al poeziei („rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea omidă”, cum spune autorul), deși există, în volumul T de la Trezor, reușite bucăți de proză fantastică.

- Poate dintr-o excesivă apropiere de Doinaş, aţi trecut prea în viteză peste colaborarea lui cu Securitatea, părerea mea. Mă contraziceţi?

- Nu vă contrazic deloc. Doar că această „viteză”, cum o numiți, a fost intenționată și asumată. Nu mi-am propus să investighez acest aspect, din mai multe motive, pe care nu știu dacă are sens să le expun acum. Știam, pe de altă parte, că George Neagoe face un doctorat pe această chestiune (am citit, până la terminarea tezei, tot ce publicase el pe acest subiect, dar și alte versiuni sau, cel puțin, interpretări ale compromisului făcut de Doinaș). În plus, suprafața „tabloului” operei doinașiene este atât de mare, încât nu am mai avut puterea - și nici dorința – de a adânci povestea colaborării, încă discutabile, cu Securitatea. Cartea mea se vrea, de altfel, „o monografie”. Doinaș merită, cu siguranță, mai multe...

- La final, vă lansez o provocare - vă rog să mi-l descrieţi în câteva fraze pe Ștefan Aug. Doinaș. Cuvinte care aţi vrea să devină emblematice.

- Nu cred că pot răspunde provocării dvs. Mă feresc de cuvinte mari și, mai ales, definitive. Cine sunt eu să le emit? Pot spune doar că Doinaș e un scriitor de care merită să te îndrăgostești.

Interviu realizat de Alexandru Petria

Eveniment editorial ADENIUM

Adenium aduce pe rafturile cititorilor un titlu nou și cât se poate de așteptat. “Să mâncăm etic. O analiză a consumului de animale” este un volum destinat celor interesați de un mod de alimentație care exclude alimentele de proveniență animală, dar și de drepturile animalelor.

Autorii, Gary L. Francione și Anna Charlton au realizat o carte în care  “aduc argumente convingătoare în sprijinul faptului că nu este nevoie să adoptăm o anumită perspectivă a drepturilor animalelor pentru a înțelege că veganismul este o obligație morală; tot ceea ce trebuie să facem este să le acordăm animalelor o anumită valoare morală” (Gary Steiner, professor de filosofie John Howard Harris la Universitatea Bucknell). Volumul este tradus în română de Andra Hâncu și Oana-Celia Gheorghiu și poate fi comandat aici: http://www.adenium.ro/carte-tiparita/216-s-mancm-etic-o-analiz-a-moralitii-consumului-de-animale.html.  

Pe 26 februarie va avea loc evenimentul de lansare a cărții la Iași; vom reveni cu detalii și invitații.

Cartea analizează premisele unui stil de viață bazat alimente vegetale și aduce argumentele necesare oricărui tip de scepticism în  fața veganismului.

Despre autori

Gary L. Francione este Boards of Governors Distinguished Professor of Law [Drept] și Savant Nicholas de B. Katzenbach în Drept și Filosofie la Facultatea de Drept a Universității Rutgers.
Anna Charlton este Profesor de Drept asociat la Facultatea de Drept a Universității Rutgers. A fost cofondatoare și co‑director (alături de Gary L. Francione) a Studiilor de Drept Rutgers în domeniul Drepturilor Animalelor între 1990 și 2000.

Fragmente din “Să mâncăm etic. O analiză a consumului de animale” (Adenium, 2015):

„Dacă animalele contează cât de puţin din punct de vedere moral, nu le putem consuma, nu putem consuma nici produsele de origine animală şi ne vom angaja în adoptarea unei diete vegane, cu alte cuvinte, o dietă bazată pe legume, fructe, cereale, leguminoase, fructe în coajă lemnoasă şi seminţe, excluzând orice preparat din carne, peşte, lapte, brânză, alte produse lactate şi ouă.”

„Cu minimum de efort, majoritatea felurilor de mâncare pot fi adaptate ușor în timpul preparării să se potrivească atât veganilor, cât și nonveganilor – de exemplu, adăugând tofu și legume într‑o porție și carne în cealaltă. Nu este neapărat necesar să pregătiți două feluri de mâncare complet diferite.”

„Obiceiurile noastre culinare nu sunt decât atât: niște obiceiuri. Nu există nimic atât de dificil în legătură cu dieta vegană. Se cere numai să deprindem niște obiceiuri noi nu chiar atât de multe, de fapt și de drept, din moment ce majoritatea dintre noi consumăm deja legume, fructe, cereale, leguminoase și semințe. Într‑adevăr, principala schimbare a obiceiurilor are legătură cu ceea ce încetăm să mai consumăm, nu cu ceea ce mâncăm pentru a înlocui respectivele produse de origine animală. Și majoritatea noilor vegani sunt uluiți de minunata diversitate de mâncăruri delicioase și nutritive pe care nici nu le‑ar fi încercat vreodată dacă nu ar fi adoptat o dietă vegană!”

Despre carte, via www.veganism.ro:

„Mulți dintre noi suntem tulburați când ne gândim la animalele care ne ajung în farfurie. Poate că ne-am gândit să nu mai mâncăm produse de origine animală, dar au existat multe motive care ne-au determinat să nu facem acest lucru. Autorii explorează peste 30 dintre aceste pretexte pe care le-au auzit fiind vegani de mult timp și abordează fiecare dintre acestea demonstrând de ce aceste pretexte nu funcționează. Plină de claritate și de bun simț în ceea ce privește etica privitoare la animale, fără jargon sau teorii complicate, această carte va schimba modul în care vă gândiți la ceea ce mâncați.”  

„Spectatorilor le place să fie mințiți frumos”

Alexandru Petria

Edith Negulici, născută pe 15 martie 1980, la Bucureşti, este licenţiată în teatrologie, scenografie, mass media şi comunicare. Lucrează ca secretar literar la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. Scrie piese de teatru şi cronici de teatru. În viitorul apropiat, va publica, la Editura Tracus Arte, traducerea ,,Les Mille et une définitions du théâtre” scrisă de Olivier Py, muzician, actor, regizor, dramaturg, directorul Festivalului Internaţional de la Avignon,cel mai mare festival de teatru din lume! Scriitorul Alexandru Petria a purtat un dialog cu ea, în exlusivitate pentru Agenţia de Carte.

Alexandru Petria: - Edith Negulici, ce înseamnă teatrul pentru tine?

Iubirea vieţii mele.

Edith Negulici: – Te-aş provoca să te autoprezinţi pentru cititorii Agenţiei de Carte.

Imposibil de frumoasă,deşteaptă şi târziu acasă!Lăsând gluma la o parte, sunt secretar literar la TES,dramaturg, traducător şi critic de teatru.

- Când am debutat în volum, în anii 90, nu-mi venea să cred, era o stare unică, un mestec de fericire şi teamă.Cum te simţi tu, după debutul cu volumul de teatru de la Adenium?

- Vă felicit pentru  activitatea dvs. literară! Debutul meu de la sfârşitul anului trecut a avut loc într-un context care favorizează mizanscena lansărilor de la Gaudeamus, Cărtureşti şi Humanitas, amploarea târgurilor de carte şi experienţa burselor oferite de ICR pentru  traducători profesionişti. Sunt la curent şi cu festivalurile şi concursurile de literatură şi de dramaturgie, pe unele chiar am avut satisfacţia să le câştig. Fac parte din Clubul Dramaturgilor, ICR (unde mi-au fost prezentate cu succes, ca spectacolele lectură Obsession, Heaven from Hell şi Most Wanted, mulţumesc domnului Horia Gârbea). Trăiesc într-o stare creatoare, sunt mereu în mijlocul evenimentelor (culturale) fierbinţi, despre care-mi place să scriu şi astfel să le retrăiesc!

În 2012 am debutat în volum colectiv, Antologia Goana după fluturi, ca urmare a câştigării premiului la Festivalul de dramaturgie la Teatrul Anton Pann, Rm.Vâlcea, cu piesa Obsession. Ulterior am apărut  într-un alt volum colectiv al Festivalulul Naţional de Literatură Moştenirea Văcăreştilor, Editura  Bibliotheca, Târgovişte.

De atunci şi până acum –am câştigat un trofeu şi câteva premii importante la prestigioase Festivaluri de literatură şi de dramaturgie(Gala Star-Teatrul Bacovia,Bacău; Trofeul şi Premiul I la secţiunile teatru şi poezie ale Festivalului Naţional de Literatură ,,Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte; Premiul Revistei ,,Pro Arme”, Târgovişte;Premiul pentru cel mai bun spectacol la Iaşi Fringe Festival; Premiul III la Festivalul Concurs Internaţional de Creaţie Literară Avangarda XII, Bacău (secţiunea teatru) şi Premiul Revistei Caiete Silvane; Premiul Revistei ,,Viaţa Românească”; Premiul I la Festivalul Dramaturgiei Buzoiene, Râmnicu Sărat;Premiul Revistei ,,Conexiuni” la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură, Bistriţa;Premiul Al.Macedonski pt.poezie, Fundaţia-Revista Scrisul Românesc, Craiova; PremiulRevistei „Hyperion” la Concursul Naţional de Teatru ,,Mihail Sorbul”, Botoşani).

Adenium Start? Am luat-o ca pe o experienţă  frumoasă, ca pe o joacă în care mi-am distrat publicul. Sigur că e amuzant să-ţi vezi cartea cumpărată în librării, dar cred mai mult în succesul meu ca dramaturg şi ca manager cultural, decât în succesul meu literar.

Cea mai mare satisfacţie o am atunci când piesele, adaptările şi traducerile mele prind viaţă pe scenă. Aşa cum s-a întâmplat cu Obsession,Tango in the dark (Teatrul În Culise), O noapte cu Edith Piaf (Teatrul Elisabeta)Femeia de ciocolată (Time In Bistro), Păpuşarul şi Crima din Strada Lourcine (Teatrul Evreiesc de Stat), Noi doi cu Leon (Teatrul Mignon), Fă tu primul pas (Teatrul de Artă).Acum sunt în lucru cu Noir desir şi Fly me to the moon.Oricum, totul pare mult mai real, mai intens şi mai spectaculos decât experienţa literară(solitară).A-ţi urmări în direct propriul spectacol în public, a-ţi sincroniza gândurile şi emoţiile cu ale celorlalţi spectatori, setate pe acceaşi lungime de undă cu inimile lor, îmi trezeşte toate simţurile la viaţă,toate în acelaşi timp, acum, imediat!

Sigur că mai există Aşii Români şi Jurnalul Bucureştiului unde scriu, sigur că apreciez  satisfacţia scrisului (corespunde exact distracţiei oferite de lectură) şi bucuria întâlnirii cu propriile idei şi personaje,pe care le livrez indirect publicului, dar dacă teatru nu e, nimic nu e!

Cititorilor, spectatorilor le place să fie minţiţi frumos, aşa sunt ei: le place să le spui poveşti, să mergi în sensul voinţei sau imaginaţiei lor, să-i surprinzi, să-i şochezi eventual prin fel de fel de chestii extravagante, dezvăluiri, mărturisiri formidabile…Sau să-i frapezi cu un citat, scandalos şi ei să devină deodată atenţi şi chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ţi ceară amănunte, să-i dai autografe….

Ce se întâmplă după ce devii scriitor? Te obişnuieşti să fii inteligent în orice împrejurare, şi cu orice ocazie, dar mai ales să fii inteligent în scris. Oferi diferite perspective asupra aceluiaşi lucru,  iar aceste perspective au profunzime.Măsori lucrurile cu un ochi mereu deschis, prinzi ideile din zbor, le păstrezi în minte şi le transformi mai târziu în literatură. A fi scriitor înseamnă să fii obişnuit să gândeşti şi să-i faci pe ceilalţi să se întrebe, sa le mai dai câteva răspunsuri, să ai idei noi, gânduri revoltătoare. Nabokov vorbea  despre trei perspective din care poate fi privit un autor: povestitorul, învăţătorul şi cel care încântă. Un autor valoros combină povestea, lecţia,magia, dar  este ipostaza celui ce vrăjeşte care predomină şi îl transformă într-un scriitor mare.

- Vorbeşte-mi te rog despre proiecte

Pentru moment am în derulare 5 proiecte:

1.Femeia de ciocolată, spectacol pe textele mele şi ale Ioanei Pădurariu, one woman show cu Mihaela Săndulescu la Time In Bistro

2.Participarea cu cele mai recente spectacole O noapte cu Edith Piaf şiFă tu primul pas la Festivalul Respiră Teatru,de la Sibiu.

3.Vitrina cu păpuşi, lansare volum de poezie la editura Scrisul Românesc, Craiova

4.Traducerea ,,Les Mille et une définitions du théâtre” pentru editura Tracus Arte.Cartea este scrisă de Olivier Py, muzician, actor, regizor, dramaturg, directorul Festivalului Internaţional de la Avignon,cel mai mare festival de teatru din lume!

5.Ultima mea traducere, piesa Nepotul lui Rameau, de Denis Diderot, va avea premiera la Teatrul de Artă, în regia lui Andrei Munteanu.

Rămân deschisă  viitoarelor provocări profesionale şi vă mulţumesc dvs. şi cititorilor Agenţiei de Carte pentru interesul acordat.

Să mâncăm etic

"Să mâncăm etic" este un adevărat eveniment editorial în România.
(http://www.adenium.ro/…/216-s-mancm-etic-o-analiz-a-moralit…)

Dăm startul unei importante dezbateri în ceea privește obișnuința vinovată de a mânca alimente de origine animală.

Revenim cu datele evenimentului de lansare a volumului.

“Desenatorul lui Asterix este miliardar în euro”

Alexandru Petria

Interviu cu desenatorul Şerban Andreescu

Alexandru Petria: - Domnule Şerban Andreescu, sunteţi unul dintre maeştrii benzilor desenate de la noi şi un ilustrator de carte foarte cunoscut. Vorbiţi-mi, vă rog, despre acest domeniu artistic care, la noi, faţă de alte ţări, după părerea mea, am impresia că nu are aprecierea meritată.

Şerban Andreescu: - În 1990, primele mele apariţii editoriale au fost nişte cărţi de benzi desenate. Apoi am început să fiu cunoscut şi am publicat şi cărţi ilustrate cu diverse teme. Am abordat apoi universul manualelor şcolare cu care am câştigat, alături de autori, concursurile naţionale. Practic, am atins o mare parte a domeniului media vizual şi, de aceea, am reuşit să public în multe domenii. Faptul că ilustratorii din România nu sunt promovaţi, nu este de mirare. Tocmai cei care trebuie să scrie despre noi au alte "personalităţi" de urmărit. Cultura pozitivă nu are loc. Dar lumea are pretenţii să cumpere pentru copii o carte bine desenată şi atrăgătoare. Nu este interesantă de persoana care a studiat, are imaginaţie, este creativă şi a conceput-o.

Banda desenată a avut o ruptură după revoluţie. Nu au mai fost multe cărţi de acest gen. De aceea nu s-a mai impus pe piaţa un album nou, apărut undeva într-un colt. Trebuie un ritm, o mică producţie ca să atragi atenţia publicului. Am abordat ca strategie, împreună cu editura Adenium, o bandă desenată de interes educaţional şi foarte cunoscută ca titlu de carte. În Europa noastră apropiată, meseria de ilustrator este apreciată ca orice meserie de top. Cel care o practică s-a născut cu ceva special faţă de ceilalţi: talentul la desen şi creativitatea. Vă dau un exemplu extrem: Albert Uderzo, desenatorul lui Asterix este miliardar în euro. Un desenator bun, în Belgia, de pe urma unui album la care lucrează un an sau doi, îşi permite vacanţe exotice şi multe altele. În momentul în care şi în România se vor face afaceri cu benzile desenate, atunci şi desenatorii vor sta pe piedestal. Deocamdată, noi nu suntem subiect de cancan.

- Vă înţeleg supărarea. Încercaţi o descriere a lui Şerban Andreescu, viaţa şi opera. Şerban Andreescu văzut de Şerban Andreescu…

- Pe scurt, voi descrie câteva aspecte. Opera este divizată în domeniul editorial: câteva sute de cărţi ilustrate, cărţi de colorat, coperţi. Nu mai ştiu numărul. Apoi firme şi clienţi particulari în diverse proiecte. Am participat la producţia câtorva seriale de desene animate 2d distribuite în Europa. Un an, am lucrat în domeniul advertisingului ca ilustrator. Am fost invitat la multe expoziţii: Bucureşti, Constanţa, Sibiu, Bruxelles, Belgrad. Am primit un premiu de excelenţă din partea lui Sandu Florea, din USA, pentru întreaga operă BD. Mă bucur că am cunoscut mulţi ilustratori celebri din UE. Am fost invitat să public, anul trecut, într-o revistă din Polonia.

Despre viaţa personală nu dezvălui prea multe. Am o familie ok. Mă sprijină şi mă înţelege.

Am un echilibru important din partea ei. Începutul carierei mele l-am făcut ca inginer pe şantierele energetice importante. După revoluţie m-am apucat serios de desen. Cine se uită pe facebook-ul meu, o să vadă că practic karate şi jujutsu de foarte mulţi ani. Sunt membru al Federaţiei Române de Karate, al Budo Gym Club Kyokushin şi al C.S. Aikibudo Itsushin din Bucureşti.

- V-au apărut recent benzile desenate după Castelul din Carpaţi, de Jules Verne, şi Poveştile lui Ion Creangă. Am înţeles că se bucură de succes…

- Nici nu era înfiinţată editura ca nume şi deja colaboram pentru a pune bazele primelor titluri. Sunt un pionier al editurii Adenium. Colaborarea a fost, de la început, la cel mai înalt nivel de profesionalism, de seriozitate. Mi-a dat şansa să fac ceva util şi în domeniul editorial. Autorul, ilustratorul şi editura sunt o piramidă de succes. La Adenium am publicat, ca ilustrator, două cărţi în seria O Inimă de Broscuţă, Amintirile din copilărie, Abu-Hasan, Poveşti, Castelul din Carpaţi, două cărţi de colorat, Anotimpurile şi stripuri comice în revista Timpul. Despre succes nu poate spune decât editura, deoarece ea vede ca un arbitru ce se întâmplă. Toate cărţile au fost tipărite în condiţii grafice de excepţie şi vândute la un preţ pe care oricine şi-l poate permite. Acord editurii nota 10.

- Ce aveţi în pregătire?

- În pregătire este seria Inimii de Broscuţă.

- Vă mulţumesc.

Timbrul pe cultură și cenzura economică

Punctul de vedere al Adenium privind

Timbrul pe cultură și cenzura economică


Prin proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural, care ar urma să înlocuiască legea 35 din 1994, cultura conținută între copertele cărților ar trebui să poarte un soi de „stigmat” atribuit, îndeobște, viciului. Astfel, frumoasa amăgire a „singurului viciu permis” ar fi înscrisă, în spațiul românesc, într-o serie de vicii timbrate, precum sunt cel al fumatului și cel al alcoolului. Nu că între acestea nu ar exista o legătură istorică, relevată la noi de antropologul Andrei Oișteanu, în extraordinarul său volum Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (2011). Dar nu aceasta este chestiunea, ci aceea că, în primul rând, „taxa pe viciu”, așa cum a fost ea timbrată nu doar în România, ci în întreg spațiul european, are ca obiectiv declarat restrângerea numărului de consumatori de tutun și de alcool, date fiind efectele pe care acestea le au asupra sănătății. Să aplici același „prințip” și în cazul unei taxe, aceea a timbrului literar, care vizează cărțile și care este oricum unică în Europa demonstrează incapacitatea de a percepe, nu și de a săvârși, un abuz simbolic de neimaginat. Înfăptuibil, însă, iată, în „ondulatul” nostru spațiu mioritic, unde 84 de parlamentari de variate apartenențe partidiste (PSD, PNL, PDL, PP-DD și UDMR) au inițiat acest proiect legislativ, care a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014, iar, după prezentarea în Biroul Permanent al Camerei Deputaților, pe 15 decembrie anul trecut, a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină și imunități pe 3 februarie 2015. În al doilea rând, ceea ce cu adevărat îngrijorează este creșterea cuantumului acestei taxe, după cum deja au lăsat să înțeleagă reprezentanții a două dintre editurile românești de prestigiu. Astfel, în cazul volumelor de beletristică, este vorba de o majorare de la procentul de 2% din prețul de vânzare la varianta forfetară de 1 leu, ceea ce, în funcție de prețurile cărților, va determina apariția unei cenzuri economice dezvoltate pe două dimensiuni, o dată dinspre editor (care va estima oportunitatea publicării nu doar prin raportare la valoarea conținutului, ci și la suprataxarea propusă de acest proiect legislativ), a doua oară dinspre public, care și-așa percepe prețurile anumitor cărți ca fiind inaccesibile.
Este adevărat, pe de altă parte, că, așa cum rezultă din expunerea de motive ce poate fi vizualizată pe site-ul Camerei Deputaților, solicitarea instituirii timbrului cultural este susținută de toate uniunile de creatori din România. Poate fi invocată aici, aș spune, ceea ce în studiile neo-instituționaliste poartă denumirea de path-dependency theory. Există, din punctul meu de vedere, o „dependență de cale” pe care au acceptat-o și uniunile de creatori, tocmai pentru că artizanii politicilor publice din domeniul cultural nu au fost în stare, într-un sfert de veac, să contureze un alt cadru instituțional și legislativ pentru suținerea demersurilor culturale. Instituirea timbrului literar (alături de cele cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment), prin legea 35 din 1994 este urmată, acum, de un proiect legislativ care nu face decât să instituire suprataxarea, tocmai pentru că există o dependență de calea taxării și tocmai pentru că politicienii nu sunt interesați de o dezbatere publică relativă la modul în care statul ar trebui să asigure accesul la cultură. Nu contează, deci, că această cale este una nefericită, din moment ce e singura pe care pășim de-aproape un sfert de veac și pare să n-avem alta la îndemână. După cum nu contează nici reducerea drastică a consumului de carte survenită pe fondul crizei economice și care va fi accentuată dacă proiectul va deveni lege. Pare a fi că ceea ce contează este, pentru uniunile de creatori, să-și imagineze în continuare că asta este soluția, iar pentru politicieni să-și șoptească-n bărbi că au mai rezolvat o problemă capitală pentru cultura română.
a, iar pentru politicieni să-și șoptească-n bărbi că au mai rezolvat o problemă capitală pentru cultura română.
Daniel ȘANDRU, director editorial ADENIUM

Adenium îți prezintă Dragostea din cărți!

Share on facebookShare on twitterShare on linkedinShare on gmailMore Sharing Services

Adenium îți prezintă Dragostea din cărți cu îndemnul 'Îndrăgostește-te de Literatură!'

Adenium deschide lumea dragostei din cărți, iar îndemnul Îndrăgostește-te de literatură! scoate din raft cărți și autori care prin operele lor ne fac să visăm sau să râdem, ne frâng inima sau ne inspiră — oricare ar fi motivul. Cu alte cuvinte, scrierile semnate de Alexandru Petria, Vladimir Drăghia, Doina Popescu, Giorgio Baffo sau Mircea Gheorghe nu ne lasă indiferenți atunci când e vorba de dragoste.

Lumea plină de dragoste (sub toate fațetele ei) a Inimii de Broscuță, de asemenea își deschide larg porțile către cititorii de toate vârstele, oferindu-le o reducere specială de 40% pentru toată gama de cărți ale colecției (cărți de colorat, benzi desenate sau povești și povestiri).
Începând cu 13 februarie și până pe 25 februarie, Adenium vă oferă cu dragoste, exclusiv pe site-ul www.adenium.ro, reduceri de 40% la următoarele titluri (http://www.adenium.ro/#promotie) :

Vladimir Drăghia—'Dragoste n-are plural'
Doina Popescu—'Iluzoria vulpe a fericirii'
Adriana Noxi Rotaru—'e-xilul colecționarei de fluturi'
Edith Negulici—'Funeral of Hearts'
Ioana Duță—'De unde stau eu pot vedea cerul'
Alexandru Petria—'Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie'
Alexandru Petria—'Cele mai frumoase proze ale anului. Antologie'
Pierre Louys—'Femeia (1889-1891) în transpunerea lui Șerban Foarță'
Giorgio Baffo—'Erosonete în transpunerea lui Șerban Foarță'
Gheorghe Vîrtosu—'Destin încarcerat'
Mircea Gheorghe—'O adevărată familie'

'O inimă de Broscuță', de Gheorghe Vîrtosu. Povești din inimă, pentru toate vârstele
Campania de reduceri din perioada 13-25 februarie 2015, inițiată de Adenium, cu dragoste, vizează colecția cu același titlu, care numără până în prezent zece volume deja publicate, două tomuri de benzi desenate și cărți de colorat. Calitatea grafică a cărților este excepțională, volumele fiind tipărite în Italia.

Povestea colecției 'O inimă de Broscuță' a început din dragoste pentru cei mici și pentru literatură. Odată ca niciodată, autorul și-a dorit să le deschidă copiilor ușa fermecată spre tainele lumii, să le ofere părinților și bunicilor bucuria de a le citi copiilor și nepoților povești cu adevărat minunate, care să-i facă să viseze frumos și să prindă curajul de a-și îndeplini aceste visuri.

Cărțile copilăriei ne formează, devin parte din felul nostru de a fi, de a gândi și de a trăi.
Adenium vă așteaptă cu dragoste, în Lumea Inimii de Broscuță!

http://www.agerpres.ro/ots/2015/02/12/adenium-iti-prezinta-dragostea-din-carti-16-28-39

Să mâncăm etic. În curând, la Adenium

SĂ MÂNCĂM ETIC: O ANALIZĂ A MORALITĂŢII CONSUMULUI DE ANIMALE – DE GARY L. FRANCIONE ȘI ANNA CHARLTON

de VEGANISM.RO

Gary L. Francione și Anna Charlton

În curs de apariţie la editura Editura Adenium „Să mâncăm etic – o analiză a moralităţii consumului de animale” – traducerea în româneşte a cărţii Eat Like You Care de Gary L. Francione şi Anna Charlton.
Traducere în limba română de Oana-Celia Gheorghiu şi Andra Hâncu.
www.adenium.ro/in-curs-de-aparitie/216-s-mancm-etic-o-analiz-a-moralitii-consumului-de-animale.html

Versiunea în limba engleză aparută la editura Exempla Press în 2013

Această carte aduce în prim-plan problema consumului de animale.

Cu toții pretindem că ne pasă de animale și că ele au valoare morală într-o anumită măsură. Cu toții pretindem că este greșit să provocăm în mod inutil suferință și moarte animalelor și – în ciuda oricărui dezacord pe care l-am putea avea cu privire la ceea ce înseamnă necesitate – cu toții suntem de acord că suferința și moartea animalelor nu pot fi justificate de motive precum plăcerea, amuzamentul sau comoditatea oamenilor. Îl condamnăm pe Michael Vick pentru luptele sale de câini deoarece credem cu tărie că în ciuda oricărei plăceri pe Vick a avut-o din această activitate, ea nu ar putea să justifice ceea ce a făcut.

Deci cum putem justifica faptul că ucidem atâtea miliarde de animale terestre și marine în fiecare an pentru mâncare? Indiferent cât de „uman” am trata și am ucide aceste animale, cantitatea de suferință pe care o provocăm este compleșitoare. Cu toate acestea nimeni nu susține că alimentele de origine animală sunt necesare pentru a avea o sănătate bună. Mai mult, există din ce în ce mai multe dovezi care arată că produsele alimentare de origine animală sunt dăunătoare pentru sănătate. Dar indiferent de ceea ce credeți despre aceste dovezi, nu există nicio îndoială asupra faptului că putem fi sănătoși adoptând o dietă vegană. De asemenea există un consens general asupra faptului că agricultura specializată în creșterea animalelor este un dezastru ecologic. Aceasta este responsabilă pentru poluarea apei, a aerului, pentru despăduriri, eroziunea solului, utilizarea ineficientă a proteinelor de origine vegetală și a apei, precum și de alte lucruri care dăunează mediului.

Cea mai bună justificare pe care o avem pentru această cantitate inimaginabilă de suferință și moarte pe care o producem animalelor, este că au gust bun. Ne place gustul alimentelor de origine animală. Dar cu ce diferă aceasta de cazul Michael Vick, care a susținut că luptele de câini erau justificate deoarece îi plăcea să se uite la câinii care se luptă? Lui Vick îi plăcea să stea pe marginea arenei să vadă câinii luptându-se. Nouă ne place să stăm vara în jurul grătarului pe care frigem cadavrele unor animale care au avut vieți la fel de rele, dacă nu chiar mai rele decât câinii lui Vick. Care este diferența dintre Michael Vick și aceia dintre noi care consumă alimente de origine animală?

Această carte demonstrează că nu există nicio diferență sau, cel puțin, nu una de ordin moral.

Francione și Charlton susțin că dacă animalele contează din punct de vedere moral – dacă respingeți ideea conform căreia animalele sunt obiecte – propriile dvs. convingeri vă cer să vă opriți din a consuma produse de origine animală. O dietă vegană nu este „extremă”; ceea ce este extrem este inconsecvența dintre ceea ce credem și ceea ce facem atunci când vine vorba despre animale.

Mulți dintre noi suntem tulburați când ne gândim la animalele care ne ajung în farfurie. Poate că ne-am gândit să nu mai mâncăm produse de origine animală, dar au existat multe motive care ne-au determinat să nu facem acest lucru. Autorii explorează peste 30 dintre aceste pretexte pe care le-au auzit fiind vegani de mult timp și abordează fiecare dintre acestea demonstrând de ce aceste pretexte nu funcționează. Plină de claritate și de bun simț în ceea ce privește etica privitoare la animale, fără jargon sau teorii complicate, această carte va schimba modul în care vă gândiți la ceea ce mâncați.

Va invităm să răspundeţi câtorva întrebări:

• Aţi iubit vreodată un animal?
• Aţi avut vreodată un animal pe care l-aţi considerat membru al familiei dvs.?
• Consideraţi că este greşit să provocăm suferinţă şi moarte animalelor?
• Consideraţi că animalele au valoare morală?
• Va interesează de unde provin alimentele pe care le consumaţi?
• Ştiţi de unde provin alimentele de origine animală?
• Cumpăraţi ouă sau carne provenite de la animale crescute în spaţiu liber?
• V-aţi gândit vreodată să deveniţi vegetarian?
• Sunteţi vegetarian din motive etice?
• V-aţi gândit să deveniţi vegan?
• V-aţi dori să deveniţi vegan, însă credeţi că nu aţi putea adopta o dietă vegană?
• Sunteţi deja vegan şi aţi dori să găsiţi modalităţi mai eficiente de a comunica cu cei care apară dietă omnivoră?Dacă aţi răspuns afirmativ la oricare dintre întrebările de mai sus, această carte vi se adresează. Nu ezitaţi, citiţi-o chiar acum!