Oamenii Timpului, Daniel Cristea Enache

 Nu cred că spiritul românesc e de vină, cum s-a spus, pentru incapacitatea de a continua ceva odată început, după cum nu cred că noi ne plictisim mai repede şi răbdarea noastră se epuizează o dată cu prima salvă ori  cel mult  cu a doua... Proiect iniţiat în Iaşi Cauza pe care eu o găsesc, aici, este instabilitatea politic-instituţională, cu atâtea şi atâtea schimbări care antrenează, de sus în jos, blocaje şi întreruperi, scurtcircuite reparabile şi stingeri definitive. Fiindcă proiectele culturale independente, alternative depind de bunăvoinţa unor sponsori privaţi, iar cele cu susţinere prin bugetul de stat, de politici ce-şi schimbă culoarea ideologică de la un guvern la altul, rareori se întâmplă ca organizatorii unui eveniment aflat la prima ediţie să aibă garanţia şi celei de-a doua. Acesta fiind contextul, ceea ce s-a întâmplat cu Oamenii Timpului, proiectul iniţiat anul trecut la Iaşi, reprezintă deja o excepţie. În 2014, declinasem o invitaţie foarte onorantă de a participa la un Târg Internaţional de Carte pentru că se suprapunea primei ediţii a Premiilor Oamenii Timpului, la care făceam parte din juriu. Cum să nu fiu alături de Daniel Şandru, Adriana Nazarciuc şi ceilalţi oameni entuziaşti care se confruntau cu problemele şi emoţiile inerente oricărui început? Azi observ, cu satisfacţie, că opţiunea mea a fost bună (nu totdeauna e aşa). Nu numai că proiectul Oamenii Timpului a continuat, dar ediţia a doua a fost şi mai puternică, şi mai spectaculoasă decât prima. Recunoaşterea valorii O prejudecată, ca atâtea altele, a „rezervat“ evenimentelor noastre culturale o culoare cenuşie şi o desfăşurare anostă. Se afirmă, pe un ton rezolut, că prin cultură nu se face rating, publicul nefiind interesat de ea. Dar şi emisiunea lui Dan C. Mihăilescu „Omul care aduce cartea“, care strângea peste 400.000 de telespectatori pe minut la Pro TV, şi Gala Oamenii Timpului desfăşurată la Teatrul „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, în transmisie directă pe Realitatea TV, demonstrează exact contrariul. Când sunt făcute cu pasiune, cu inteligenţă şi cu minima siguranţă a unei continuităţi, evenimentele culturale (fie ele premii, emisiuni, festivaluri, colocvii) pot stârni un interes real. Sala Teatrului din Iaşi a fost arhiplină, iar moderarea Galei de către Adrian Păduraru a fost un eveniment în sine, one-man show. Şi ideea unui juriu naţional format din specialişti ai diferitelor discipline şi domenii îmi pare una fericită. Fiindcă există tentaţia irepresibilă a „părerismului“, cu „experţi“ dându-şi cu părerea la televiziuni despre orice, e binevenită delimitarea ariilor de competenţă şi marcarea lor prin voci autorizate ale fiecărui domeniu. Palmaresul unor premii este indisolubil legat de recunoaşterea valorii, iar valoarea nu poate fi receptată şi omologată ca atare decât de oameni calificaţi şi competenţi pe „culoarul“ ei. Voturi online În fine, dar nu în ultimul rând, succesul Galei Oamenii Timpului s-a datorat şi feedback-ului public, pe care organizatorii au mizat şi în a cărui obţinere au crezut. Peste 200.000 de voturi au fost exprimate, pe o platformă online, în favoarea unuia sau altuia dintre nominalizaţi – iar cifra, oricum foarte bună, trebuie evaluată şi prin aria de selecţie (şase judeţe din nord-estul României plus zonele Chişinău şi Cernăuţi). E probabil că la a treia ediţie, pe care organizatorii o vor extinsă la scară naţională, cifra va creşte exponenţial. Sunt bucuros că în România lucrurile se pot închega şi dezvolta nu numai în ceea ce priveşte corupţia şi potlogăriile naţionale, jefuirea fondului forestier şi mita unor politicieni ce capătă zerouri desprinse parcă din filmele americane cu gangsteri – ci şi în spaţiul literaturii, al artelor, al educaţiei şi cercetării, al societăţii civile, al diplomaţiei publice, al memoriei şi istoriei, al jurnalismului: categorii care, alături de altele, precum Tinere valori, Sănătate ori Antreprenoriat, configurează scara de valori a unei societăţi multifaţetate. Iar faptul că un asemenea proiect s-a născut şi continuă la Iaşi mă bucură suplimentar, având eu o slăbiciune mărturisită pentru oraşul Junimii şi al „Convorbirilor literare“. La întoarcerea cu avionul la Bucureşti, la prima oră a dimineţii, l-am regăsit în aeroportul din Iaşi pe Solomon Marcus, savantul nonagenar aplaudat cu o seară înainte pe scena Teatrului „Vasile Alecsandri“, de o prospeţime intelectuală tonică şi contagioasă. Aşa-i că e frumos, poate fi aşa în România? 

Citeste mai mult: adev.ro/nzkbfv
www.oameniitimpului.ro

Campania OAMENII TIMPULUI 2015 și-a desemnat câștigătorii!

Ediția a II-a a Campaniei OAMENII TIMPULUI a ajuns la final. Ceremonia de acordare a premiilor din acest an a avut loc sâmbătă, 12 decembrie, în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Gala Extraordinară OAMENII TIMPULUI a fost transmisă în direct de postul Realitatea TV. „În date matematice, Campania OAMENII TIMPULUI din acest an înseamnă 9 conferințe de lansare a Campaniei, 800 de propuneri de nominalizare venite din partea publicului, 80 de nominalizați intrați, ca urmare a selecției de prejurizare de către Juriul Național, în competiția finală, peste 200.000 de voturi contorizate pe platforma www.oameniitimpului.ro, 6 Gale Locale de prezentare a nominalizaților, 4 conferințe pe teme diferite, susținute în cadrul Colocviilor OAMENII TIMPULUI, și, finalmente, 10 premianți pentru întreaga arie de desfășurare a proiectului. Însă ceea ce rămâne cu mult mai important este faptul că am pus bazele unei comunități de prestigiu. La finele acestei ediții a Campaniei putem spune că întâlnirile memorabile care au conectat oameni de excepție reprezintă principiul esențial de funcționare a acestei comunități pe care o dorim a fi cât mai extinsă. Avem toate motivele de a privi spre viitor și de a spera că, începând cu anul 2016, Campania se va putea extinde la nivelul întregii Românii, menținând, evident, importanța Galei Extraordinare de la Iași. În mod cert, o astfel de comunitate de prestigiu nu va fi nicicând marginală, ci va institui firescul recunoașterii valorilor, un firesc de care avem atâta nevoie”, a declarat prof. univ. dr. Daniel Șandru, Directorul Revistei TIMPUL și Președintele Juriului Național al Campaniei. Domnia sa a dat citire și mesajului de felicitare trimis de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta.

Președintele Asociației Revistei TIMPUL, doamna Adriana Nazarciuc, a vorbit despre importanța implicării comunităților locale în proiectele de sprijinire a valorilor. „Campania OAMENII TIMPULUI înseamnă înainte de toate un îndemn către membrii comunității de a se implica în identificare, recunoașterea și promovarea personalităților de excepție. Acest proiect este al comunității, este împreună-lucrare. Mă bucur că la Iași am găsit deschiderea comunității a cărei larghețe a inclus atât Chișinăul, cât și Cernăuțiul. Prin această Gală conturăm reperele unei comunități de prestigiu și, astfel, conferim sens, misiunii pe care ne-am asumat-o: de a prelua cu onoare trecutul, de a premia meritoriu prezentul, pregătind viitorul. Onor și recunoștință nominalizaților, partenerilor care au crezut în noi și echipei care a făcut posibil acest proiect”, a afirmat Președintele Asociației organizatoare.

Despre misiunea asumată în prezent de Revista TIMPUL a vorbit redactorul șef al publicației, conf. univ. dr. George Bondor. „Revista TIMPUL, inițiatoare a Campaniei care se finalizează cu această Gală, s-a prezentat recent în fața dumneavoastră, cu al 200-lea număr din seria nouă. Acest lucru se întâmplă la doi ani după preluarea revistei de către o nouă echipă redacțională și aproape de intrarea în al 140-lea an de la prima apariție, ca ziar conservator. Este o tradiție care ne obligă, dar, din fericire, nu ne apasă. Cultura română s-a definit, poate prea multă vreme, prin falsa dihotomie între tradiție și modernitate. Dacă înțelegem bine, prezentul trebuie să-și extragă energiile dinspre viitor și trebuie să-și ia seva dinspre trecut, recuperând ceea ce este viu în tradiția noastră, dar deschizându-se totodată către ceea ce înseamnă cultura contemporană. Atât Revista TIMPUL, cât și Campania OAMENII TIMPULUI, își doresc să mențină la cote înalte spiritul critic prezent în istoria acestei reviste, dublându-l însă de o atitudine afirmativă, de recunoaștere a oamenilor buni, competenți, valoroși. Credem că a venit vremea legitimării nu prin negarea viscerală a ceea ce fac ceilalți, cum se întâmplă din păcate în ultimele decenii, ci prin proiectele noastre și prin felul în care ele construiesc viitorul”, a declarat conf. univ. dr. George Bondor.

Principalul finanțator al Campaniei OAMENII TIMPULUI 2015 a fost Primăria Municipiului Iași. „Consider că putem schimba un pic paradigma și putem spune că avem de a face cu timpul și oamenii care îl reprezintă sau, mai bine spus, cred că nu mai vorbim că timpul înseamnă bani. Timpul înseamnă oameni. Cred că plecând de la această schimbare de atitudine, în care oamenii contează mai mult decât orice, putem să redefinim tot ceea ce facem în jurul nostru. Nu este ușor să avem tăria să îi recunoaștem pe cei mai buni dintre noi, dar trebuie să o facem, pentru că ei pot deveni modele. Dacă această Gală are loc la Iași, este pentru că Iașul nu este orice oraș. Iașul este orașul care unește, orașul care unește oamenii valoroși. Mulțumesc echipei revistei TIMPUL, revista care a consacrat acest eveniment, Universității <<Petre Andrei>> din Iași și domnului rector Tompea, precum și tuturor celor care s-au implicat și cu sufletul, și cu inima, și cu știința pentru a face această Gală cât se poate de frumoasă”, a declarat Mihai Chirica, Viceprimarul cu atribuții de primar al Municipiului Iași.

Un susținător al Campaniei OAMENII TIMPULUI încă de la prima sa ediție a fost Consiliul Județean Iași, care ieri seară l-a avut ca repezentant pe Alin Aivănoaei, Vicepreședinte al instituției. „Gala OAMENII TIMPULUI s-a impus deja, deși este un proiect tânăr, ca unul din principalele evenimente prin care cei valoroși, cei merituoși, cu rezultate remarcabile în plan profesional, sunt nominalizați și, la final, premiați. Acest eveniment aduce un tribut celor care prin munca lor îmbogățesc patrimoniul artistic, științific, cultural sau economic al orașului și regiunii noastre. Felicit organizatorii pentru că în procesul de selecție a celor care vor primi premii a implicat publicul larg. Este un semn al democratizării culturale și al apropierii față de comunitate. Mai mult, este un semn al renașterii spiritului comunitar care, din păcate, nu a fost foarte prezent în viețile noastre în ultimii 25 ani. După 1990 am căpătat libertate, dar nu am învățat spiritul solidarității. Consiliul Județean Iași s-a alăturat Campaniei OAMENII TIMPULUI în mod firesc, ca o prelungire a principiilor de a încuraja performanța și excelența. Am sprijinit acest proiect încă de la prima ediție și sper să avem ocazia să sprijinim și următoarele ediții. Transmit un mesaj de felicitare tuturor celor implicați, care au fost nominalizați și premiați și celor care au contribuit, într-o formă sau alta, la organizarea acestui eveniment. Faptul că mii de oameni s-au alăturat Campaniei OAMENII TIMPULUI este un semn că există nevoia de a cunoaște, premia și răsplăti, simbolic, elitele”, a declarat Vicepreședintele Consiliului Județean Iași.

Invitatul special al serii a fost actorul Ion Caramitru, Directorul Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București și Președintele UNITER. Momentele muzicale ale serii au fost interpretate de membrii grupului japonez Uemura (Ryutarou Uemura – saxofon, Megumi Uemura – soprană, Yumika Uemura – clarinet și Maria Uemura – soprană), alături de Adina Alupei (Opera Națională Română Iași) – pian și Hiroko Minakami (Japonia) – pian. Prezentatorul Galei a fost actorul Adrian Păduraru, Ambasadorul Campaniei, care a fost acompaniat de pianistul Dan Ardelean, bateristul Mihai Axinte și chitaristul Vlad Gălățianu.

Câștigătorii Campaniei OAMENII TIMPULUI – Ediția a II-a (2015)

Categoria Literatură

Câștigător: Gheorghe Cîrstian

Premiul a fost înmânat de către poetul și eseistul Radu Vancu, membru al Juriului Național (categoria Literatură).

Categoria Arte

Câștigător: Teodor Corban

Premiul a fost înmânat de către muzicologul și jurnalistul cultural Cătălin Sava, membru al Juriului Național (categoria Arte).

Categoria Educație și cercetare

Câștigător: Mihai Dimian

Premiul a fost înmânat de către rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași, prof. univ. dr. Doru Tompea.

Categoria Societate civilă

Câștigător: Ioana-Maria Andrioaie

Premiul a fost înmânat de către jurnalistul și activistul civic Liviu Mihaiu, membru al Juriului Național (categoria Societate civilă).

Categoria Diplomație publică

Câștigător: Matei Vișniec

Premiul a fost înmânat de către Constantin Chiriac, director general al Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, Preşedinte al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu și membru al Juriului Național (categoria Diplomație publică), poetei Carmen Veronica Steiciuc, Directorul Teatrului „Matei Vișniec” din Suceava.

Categoria Memorie și istorie

Câștigător: Andrei Muraru

Premiul a fost înmânat de către istoricul Mioara Anton, membră a Juriului Național (categoria Memorie și istorie).

Categoria Jurnalism

Câștigător: George Onofrei

Premiul a fost înmânat de către criticul literar Daniel Cristea-Enache, membru al Juriului Național (categoria Jurnalism).

Categoria Tinere valori

Câștigător: Grupul de elevi de la Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra Neamț

Premiul a fost înmânat de către jurnalista Cristina Liberis, membră a Juriului Național (categoria Tinere valori).

Categoria Sănătate

Câștigător: Evelina Moraru

Premiul a fost înmânat de către prof. univ. dr. MSc Alexandru-Vlad Ciurea, Vicepreședinte al Societății Mondiale a Neurochirurgilor, membru al Juriului Național (categoria Sănătate).

Categoria Antreprenoriat

Câștigător: Vlad Alexandru Boboc

Premiul a fost înmânat de către Gabriel Manolache, Președintele Grupului Mega Auto – ATI Motors Holding

Premiile speciale ale Campaniei OAMENII TIMPULUI 2015

– Academicianul Solomon Marcus

Premiul a fost înmânat de către prof. univ. dr. ing. Mihail Voicu, Președintele Academiei Române – Filiala Iași.

– Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom

Premiul a fost înmânat de către jurnalistul Nicolas Don.

– Părintele Mihail Jar (PS Longhin)

Premiul a fost înmânat de către preotul Cătălin Urserescu academicianului Vasile Tărâțeanu, Președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi.

– șahista Paula-Alexandra Gîtu

Premiul a fost înmânat de către conf. univ. dr. Cristina Gavrilovici, Președintele Comisie de Etică a Colegiului Medicilor din România.

– (distincție IN MEMORIAM): muzicianul Adrian Rugină

Premiul a fost înmânat de către Emil Răducanu, redactor muzical la Radio România Iași, doamnei Emilia Arcan, Vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț.

Iarna cu Moș Crăciun

Iarna cu Moş Crăciun

Laura Frunză

http://www.adenium.ro/search?orderby=position&orderway=desc&search_query=Iarna&submit_search=Cautare

Iarna cu Moș Crăciun este cea mai recentă carte a autoarei Aurora Georgescu, publicată la editura Adenium. Cartea conține două povești și douăsprezece poezii, toate cu tematică de iarnă/Crăciun. Pe bileţelul din calendarul de Advent, în afară de citit o poveste din această carte, mai avem “împachetăm un cadou pentru un prieten” iar ieri a avut de făcut un om de zăpadă din fetru (cu ajutorul unui set marca Daco Art pe care l-am cumpărat de la Tribeka la Gaudeamus).

Prefața autoarei este minunată, o puteți citi şi copiilor ca pe o poveste. Voi cita din ea: “Fără să vrem, cu mic, cu mare, ne lăsăm prinşi în vraja ce se ţese în preajma lui [a lui Moş Crăciun], unde nu există decât bucuria şi dorinţa de a fi mai buni, mai îndeptăţiţi să primim darurile sale. Cu timpul, am înţeles că acest Moş Crăciun […] este întruchiparea bunătăţii, a bucuriei de a dărui, a speranţei, a iubirii şi a altruismului. Dar cum Moş Crăciun este unul singur şi sunt atâţia şi-atâţia copii în lume care au nevoie ca bucuria să le şteargă lacrimile de pe obraji, am dorit, prin tot ce am scris în cartea aceasta, să vă chem pe toţi în echipa lui Moş Crăciun şi, cu aceeaşi bunătate şi aceeaşi generozitate ca ale lui, să dăruiţi celor ce sunt mai puţin norocoşi decât voi. Şi nu uitaţi: nimic fără iubire!”

Noi vom citi povestea Oraşul Oamenilor de Zăpadă în care o fetiţă pe nume Lucia construieşte un om de zăpadă care prinde viaţă în noaptea de Ajun şi o duce pe fetiţă în oraşul în care se retrag oamenii de zăpadă primăvara, atunci când în oraşele oamenilor se topeşte zăpada.

Povestea Cum au dispărut scrisorile copiilor către Moş Crăciun seamănă mai degrabă cu o piesă de teatru care poate fi jucată la o serbare: are multe personaje, inserţii de versuri şi o concluzie profund moralizatoare. Mergând pe filiera basmului clasic şi ignorând fandoselile parentingului ultra-modern, povestea nu se jenează să eticheteze (vulpea cea escroacă şi hoaţă este făcută vicleană, mincinoasă, afurisită, egoistă şi rea şi chiar este trimisă la o şcoală de corecţie deoarece refuză să se dea pe brazdă – recomand să mai eliminaţi din termeni dacă le citiţi copiilor povestea) şi să împartă personajele în bune şi rele. Pe de o parte iepuraşul naiv, curierul scrisorilor către Moş Crăciun, care pică în plasa vulpii, pe de alta vulpea care speră să găsească de mâncare în tolba iepuraşului şi care, dezamăgită, aruncă şi calcă în picioare toate scrisorile. În apărarea iepuraşului sar mai multe personaje, copiii, o găinuşă, ba chiar şi ursul proverbial păcălit de vulpe, iar scrisorile sunt, în cele din urmă, recuperate şi ajung la Moş Crăciun. Câteva costume şi câteva decoruri făcute de copii ar întregi o piesă jucată după acest scenariu la o serbare de Crăciun. Lăsând la o parte tonul moralizator, de fabulă, povestea este distractivă şi ar putea stârni câteva hohote de râs într-o sală de părinţi. Eu chiar o s-o rog pe mătuşa mea educatoare s-o pună în scenă anul viitor când va avea copii de grupă mai mare la grădiniţă.

Poeziile sunt din toate registrele care acompaniază, de obicei, tema Crăciunului: Moş Crăciun, iarna, zăpada, Naşterea Domnului, brad de Crăciun, jucării şi cadouri. Mi s-a părut drăguţă poezia Nuntă hibernală deşi nu ştiu cât va înţelege un copil din ea, iar Ger învins m-a dus cu gândul la copilăria noastră în care nu ne era nici frig, nici foame, nici sete cât stăteam la derdeluş, fără pantaloni de ski, parazăpezi, lenjerie din lână merinos şi altele asemenea 

Un singur lucru aş avea de cârcotit în cazul poeziilor: folosirea dativului în forma populară, de genul: “Moşul aduce la copii”. Ştiu că e un fel de licenţă poetică şi e destul de uzitată expresia dar mie nu-mi sună bine, prefer dativul în forma “Moşul le aduce copiilor”, expresie, ce-i drept, ceva mai greu de adaptat în versuri.

În încheiere vă las cu o întrebare logică:

“- Bunicuţo, toţi îmi spun
Că în seara de Ajun,
An de an, doar la copii
Moşu-aduce jucării.

Dar eu văd că sub brăduţ,
De la bebe la tăicuţ,
Toţi din casă au un dar!
Ce să cred eu aşadar?

Râde-ncetişor bunica
Mângâindu-şi nepoţica.
– Drept am spus şi nu greşesc:
Doar copiii-un dar primesc.

Dar îţi pun o întrebare:
Orice om, la întâmplare,
Că e puşti sau e om mare,
Nu-i copilul unei mame?”

Recomand cartea ca pe un material util cadrelor didactice care încă mai organizează serbări (poate reprezenta chiar şi un cadou pentru acestea), iar dacă faceţi vreodată o serbare cu poezii şi poveşti de-ale doamnei Aurora Georgescu, să-mi trimiteţi şi mie poze sau filmuleţe!

Lansarea numărului special al revistei de cultură contemporană TIMPUL, din noiembrie-decembrie 20

Joi, 10 decembrie, la ora 17:00, în librăria Cărturești de la Palas Mall Iași, va avea loc lansarea numărului special al revistei TIMPUL. Vor participa: Daniel Șandru, George Bondor, Gabriel Cheșcu, Constantin Chiriac și Doris Mironescu.

Daniel Șandru, directorul revistei TIMPUL:

„Ca și anul trecut, în ideea susținerii Campaniei Oamenii Timpului, ce se va finaliza cu Gala Extraordinară de pe 12 decembrie, revista de cultură contemporană Timpul va cumula numerele pentru lunile noiembrie, respectiv decembrie într-o ediție specială, ce va apărea în format caiet, urmând a fi lansată pe data de 10 decembrie. Cititorii noștri vor putea regăsi, în paginile acestui număr dublu, special, pe lângă rubricile deja consacrate, o prezentare a Campaniei Oamenii Timpului, precum și analize retrospective asupra anului 2015, cu privire la domeniul literaturii, al filosofiei, al politicii, al cinematografiei și al teatrului, al arhitecturii, al muzicii. Suntem convinși că și ediția specială din 2015 se va bucura de aprecierea publicului cititor, așa cum s-a întamplat și anul trecut, când am lansat acest concept editorial.”

Editorialul numărului special este semnat de Daniel Șandru, directorul revistei TIMPUL. Intitulat „Zece pentru Nord-Est+”, articolul se referă la Campania „Oamenii Timpului”, un eveniment inițiat de revista TIMPUL și de Asociația Revistei TIMPUL și ajuns deja la a doua ediție.

În paginile de Actualitate, Andrei Giurgia realizează o retrospectivă a celor mai reprezentative evenimente culturale care s-au desfășurat în 2015. Filmul, teatrul, muzica și literatura se numără printre domeniile care au fost surprinse mereu în paginile de actualitate ale revistei TIMPUL.

Sinteza politică a profesorului Sorin Bocancea, din paginile POLIS ale revistei TIMPUL, se desfășoară sub titlul „2015: anul crizelor”. Citiți articolul pentru a vedea care sunt șansele pe care anul 2016 le poate aduce.

În paginile FOCUS, coordonate de Radu Vancu, citiți, în acest număr special, o anchetă asupra celui mai recent volum de eseuri semnat de Horia-Roman Patapievici, „Partea nevăzută decide totul”.

Opiniile sunt semnate de Andrei C. Șerban, Ioan Șerbu, Angelo Mitchievici și Dan-Liviu Boeriu.

Problema dreptății se află în centrul dezbaterilor oferite de paginile de FILOSOFIE ale revistei TIMPUL, pagini coordonate de George Bondor. Articolele sunt semnate de Cristian Moisuc, Elvira Groza, Ștefan-Sebastian Maftei și Bogdan Olaru.

Primul interviu al numărului special este realizat de Daniel Șandru cu Alteța Sa Regală Princepele Radu al României.

Andrei Giurgia semnează interviul cu actorul Teodor Corban.

În paginile de proză, descoperiți un fragment din romanul „Vrum-vrum”, de Cristina Frîncu, care a apărut la Adenium. Cartea a câștigat Concursul de Debut „Adenium Start”, ediția 2015, secțiunea proză.

Ediția specială a revistei TIMPUL continuă cu paginile de poezie și teatru.

În pagina EXCLUSIV, Adina Scutelnicu scrie despre Galeria Cavin‑Morris, una dintre cele mai neobișnuite și mai bine cotate galerii de artă din lume, care promovează un gen ignorat, din afara canoanelor contemporaneității (arta non‑mainstream/outsider), și artiști autodidacți.

În paginile revistei TIMPUL citiți și alte articole semnate de Andi Mihalache, Constantin Piștea, Claudiu Komartin, Angelo Mitchievici, Dana Țabrea, Dragoș Dascălu, Maria Bilașevischi, Cristian Nae, Stanca Ioana Ursu, Daniel Cristea-Enache, Roxana Patraș, Teodora Manea, Mioara Anton, Dan Pavel, Petre-Emil Juverdeanu, Lucian Dîrdală, Bogdan Călinescu, Lavinia Maria Pruteanu, Stelian Dumistrăcel, Radu Vancu.

George Bondor, redactor-șef al revistei de cultură contemporană TIMPUL:

„La final de an vom avea din nou un număr dublu, care va apărea în ediție de lux, marcând astfel atât Gala Oamenii Timpului, cât și intrarea în al 140-lea an de existență a revistei Timpul. În acest număr consistent vor fi analizate evenimentele culturale și politice recente, dar totodată editorii coordonatori și cronicarii permanenți ai revistei vor realiza retrospective ale anului cultural 2015. Este momentul bilanțului de la finalul anului, un an mai agitat decât ne-am fi așteptat, cu o bună agitație din perspectivă culturală, însă cu o nedorită avalanșă de evenimente în plan social-politic. În aceste vremuri tulburi, TIMPUL își propune să continue politica editorială de promovare a adevăratelor valori și de analiză echidistantă a lumii de azi, uzând de bunul simț critic.”

Numărul special al revistei TIMPUL va fi lansat joi, 10 decembrie 2015, la ora 17:00, în cadrul librăriei Cărturești de la Palas Mall Iași. Vor participa: Daniel Șandru, George Bondor, Gabriel Cheșcu, Constantin Chiriac și Doris Mironescu.

Aurora Georgescu: Poveste adevărată din Seara de Ajun

A început numărătoarea inversă. Mai sunt atât de puține zile până la Crăciun și avem atât de multă nevoie, mai ales în vremurile acestea, să simțim spiritul acestei sărbători, încât i-am provocat pe autorii Adenium să ne povestească cea mai frumoasă amintire pe care o leagă de această perioadă a anului, sau, de ce nu, cel mai stânjenitor moment pe care l-au trăit în prezența Moșului.

Aurora Georgescu este o cunoscută autoare de cărți pentru copii. La Adenium a publicat volumele: „Anotimpurile” (ilustrații de Șerban Andreescu), „Poezioare mici-mici” (ilustrații de Mirela Pete) și „Iarna cu Moș Crăciun” (ilustrații de Șerban Andreescu). Iată amintirea cea mai frumoasă, legată de Crăciun, trăită de doamna Aurora Georgescu:

Poveste adevărată din Seara de Ajun

Mi-am trăit copilăria cu atâta intensitate, încât o revăd pe toată ca şi cum aş zări-o printr-o fereastră deschisă… simt în nări parfumul sărbătorilor de iarnă din vremea aceea şi nu-mi pot stăpâni nici zâmbetul nostalgic, nici lacrima de dor. Sunt atâtea amintiri, dar dintre toate rămâne regină cea mai de pomină Seară de Ajun a Crăciunului pe care am trăit-o vreodată.

Măiţa- cum îi spuneam eu şi sora mea, bunicuţei materne– orbise cu mulţi ani în urmă, dar i se ascuţiseră atât de mult celelalte simţuri,  încât era impresionant de activă şi reuşea să facă lucruri accesibile în aparenţă numai văzătorilor.

Ei bine, pentru seara aceea de ajun, Măiţa împodobise casa parcă mai frumos ca niciodată. Pentru bradul nostru de Crăciun a ales cel mai luminos loc, doar că la decorarea lui ne-a adunat pe toţi ai casei îndemnându-ne ca în timp ce-l împodobim să ne punem dorinţe pentru noi şi neapărat pentru cei dragi. A fost o atmosferă plină de bucurie şi căldură sufletească şi-mi amintesc că atunci am cântat toţi „O brad frumos” aproape tot timpul cât am pus globuleţele. Nu se poate uita aşa ceva.

În rest, totul a aranjat singură: discret şi cu eleganţă atârnase ici şi colo crenguţe de brad cu fundiţe roşii, globuleţe şi îngeraşi decupaţi, steluţe şi ghirlande multicolore, săculeţi ornamentali plini cu batoane de scorţişoară, vanilie şi coji de fructe uscate, iar pe masa acoperită cu o faţă de masă brodată, strălucitor de albă, pusese farfurii cu prăjituri şi cozonac. Din loc în loc, câte o căndeluţă aprinsă proiecta pe pereţi jocuri de umbre şi lumini dând impresia că, în acele clipe, se ţesea o vrajă care urma să ne ducă pe tărâmul poveştilor. Totul era gata! Mama ne îmbrăcase curat cu ce aveam mai bun şi mai frumos şi, ca şi ceilalţi din casă, se lăsase cuprinsă de emoţia noastră ce creştea cu fiecare clipă, fiindcă ştiam că Moş Crăciun va colinda toată noaptea să aducă daruri copiilor, ştiam că va ajunge şi la noi cu siguranţă, dar  la ce oră, când şi cum nu ştiam. Patul era făcut, dar nici eu şi nici sora mea nu vroiam să ne culcăm. Ca să ne mai ostoiască nerăbdarea Măiţa ne-a luat lângă brăduţ şi a început să cânte cu noi „Moş Crăciun cu plete dalbe”. Deodată, mama ne-a chemat să venim repede afară să vedem o minune. Am alergat şi ce să vezi? În întunericul nopţii, în faţa porţii deschise se vedea o trăsurică! O trăsurică ce nu putea fi decât a lui Moş Crăciun, fiindcă era roşie cu steluţe sclipitoare, iar în faţa ei, jos pe pământ erau nişte hamuri cu clopoţei aurii ca şi cum atunci ar fi fost deshămaţi renii şi duşi undeva să se odihnească! Şi eu şi sora mea priveam parcă împietrite de emoţie, dar am dat buzna imediat înapoi  când mama ne-a arătat fereastra deschisă:

- Moş Crăciun e la noi!

Când am intrat în cameră totul părea o feerie: toate lumânărelele erau aprinse şi sub brad o mulţime de cutii legate cu fundiţe multicolore ne aşteptau, semn clar că Moş Crăciun a intrat pentru o clipă şi le-a lăsat pentru noi. Am alergat din nou afară cu gândul să-l găsim, dar poarta era închisă şi trăsurica dispăruse. Şi cum ar fi putut fi altfel? Cum să ajungă Moş Crăciun la toţi copii dacă ar întârzia la fiecare?

Eeeiiii, dar miracolul abia acum urma…

Fericite, ne desfăceam pachetele bucurându-ne şi arătându-le părinţilor şi bunicilor. Măiţa a oftat prelung când i-am spus fără să-mi dau seama:

- Vezi, Măiţă, ce frumoasă este păpuşa mea?

Măiţa a oftat lung, m-a cuprins cu braţele şi lacrimi grele i s-au rostogolit pe obraji, spunând încet:

- Nu am cum să văd, puiule!

Mi-a părut atât de rău că-i provocasem suferinţă, încât am început şi eu să plâng şi într-un gest de disperare i-am dus păpuşa aproape de ochi strigând printre lacrimi:

- N-am vrut să te necăjesc, dar eu vreau să vezi, trebuie să vezi.

- Şi eu vreau, puiul meu, dar dacă aşa vrea Dumnezeu…

- Nu, nu, nu-i adevărat! Nimeni nu vrea să suferi.

Dar tocmai în clipa în care mama vroia să spună ceva, să depăşim cumva momentul, Măiţa şi-a desprins brusc braţele din jurul meu, şi ducându-le, la ochi a strigat tare: ZĂRESC!!!

Am amuţit toţi! Este indescriptibil momentul. Niciun cuvând nu poate reproduce uimirea, bucuria care a urmat. Nimeni nu a mai dormit în noaptea aceea şi nici nu am fi putut, fiindcă emoţia ce ne cuprinsese pe toţi era mult prea mare. Am comentat, am cântat colinde şi cântece de Crăciun, am fost fericiţi. Măiţa vedea ca printr-o ceaţă deasă, fără să distingă culori, dar se putea altfel orienta şi aşa a rămas până în ultima clipă a vieţii ei, mulţi ani mai târziu… Şi-am înţeles că Spiritul Crăciunului există şi că miracolele sunt totuşi posibile! În timp, medicii  cărora le-am povestit, au explicat ca fiind una din multele capacităţi ale corpului uman, încă neexplorate atât cât să dea răspunsuri. Pentru noi însă, întâmplarea aceasta a rămas ca un MIRACOL al VIEŢII pus în mişcare de PUTEREA DRAGOSTEI în noaptea de Crăciun.

Să credem, deci, în puterea dragostei și în existența miracolelor și să ne bucurăm de sărbătoarea care va veni în scurt timp.

Perioada de votare în cadrul Campaniei OAMENII TIMPULUI s-a încheiat

Asociația Revistei TIMPUL, organizatorul Campaniei OAMENII TIMPULUI, anunță finalizarea etapei de votare a nominalizaților. În perioada 23 octombrie – 6 decembrie cei 80 de nominalizați au primit 206.901 voturi. „Mulțumim tuturor celor care au votat pe platforma www.oameniitimpului.ro. Numărul impresionant de voturi demonstrează interesul trezit de Campania noastră. În seara de 11 decembrie, membrii Juriului Național se vor afla la Iași pentru a dezbate împreună dosarele de candidatură ale personalităților și instituțiilor propuse de public. Îi așteptăm pe toți cei 80 de nominalizați sâmbătă, 12 decembrie, ora 20.00, în Sala Mare a Teatrului Național <<Vasile Alecsandri>>, pentru a afla împreună câștigătorii trofeelor OAMENII TIMPULUI din acest an”, a declarat prof. univ. dr. Daniel Șandru, Directorul Revistei TIMPUL.

Potrivit Regulamentului Campaniei, rezultatele finale ale etapei de votare publică vor fi supuse unui proces suplimentar de jurizare și validare. Câștigătorul fiecărei categorii va fi desemnat în urma deliberării Juriului Național.

Gala Extraordinară OAMENII TIMPULUI va fi transmisă în direct de postul de televiziune Realitatea TV.

"Bucuriile iernii", una dintre cărţile aşteptate de copii, va fi disponibila vineri, 11 decembrie, numai cu Jurnalul National!

"Bucuriile iernii", una dintre cărţile aşteptate de copii, va fi disponibila vineri, 11 decembrie, numai cu Jurnalul National!

Una dintre cărţile aşteptate de sute de copii din toată ţara si recomandata de maestrul mondial al naiului, Gheorghe Zamfir, va fi disponibila vineri, 11 decembrie, numai impreuna cu Jurnalul National!

Poetă şi psihoterapeut cu foarte multă experienţă, Adela Dobran a creat poezii pe înţelesul şi spre bucuria copiilor, care au insa şi scopul de a-i ajuta pe micuţi să înţeleagă mai multe aspecte ale realitatii din jur, avand atat caracter ludic, cat si educativ.

Fiecare copil află că iarna este frumoasă, dar presupune şi pericole, pe care cei mici trebuie să le conştientizeze şi să le evite. Toate intr-o ilustratie superba.

Asadar, impreuna cu Jurnalul National din 11 decembrie, la pretul special de 16,9 lei, primesti si "Bucuriile iernii", o prea frumoasa carte de versuri pentru cei mici, plina de culoare si sensibilitate, recomandata de marele naist Gheorghe Zamfir. Atentie, stoc limitat!

http://www.adenium.ro/search?orderby=position&orderway=desc&search_query=bucurii&submit_search=Cautare

„Punguța cu doi bani” sau cum să-mi îmblânzesc șeful

http://www.adenium.ro/bd-junior/58-bd-amintiri-creanga2.html

Nu mă veți judeca prea aspru dacă vă invit să citiți cărți pentru copii, fie ele și în bandă desenată?

Inutil să amintesc implicațiile psihoterapeutice ale acestui gest, sunt numeroase, dar cea mai mare provocare este să uiți preț de un ceas că ai crescut, că ești adult, că ai responsabilități, că ai copii, că ai fost bolnav, că ai suferit de tristețe. Lumea magică, adusă frecvent în discuție când se vorbește despre copilărie, dispare urgent în fața judecății reci, paradisiace, și e greu să o mai aduci înapoi. Exercițiul, vraja, de fapt, care stau la baza acestei magii pe cale să revină, este transportarea/teleportarea voită în spațiul dorit.

Astăzi vă propun o carte pe care o țin de ceva vreme pe noptieră: Povești, album de Benzi Desenate, adaptare după Ion Creangă. Nu am dat în mintea copiilor, vă asigur, doar că prea ne schimbă masca zilnică a seriozității și responsabilităților apăsătoare. Vă puteți imagina cum ar fi să porniți la ședința cu șeful impenetrabil după ce ați citit Dănilă Prepeleac? Cum ar fi să aveți ședința de redacție după ce aseară ați citit și zâmbit la BD-ul Ivan Turbincă? Cred că toată lumea ar fi câștigată!

Cartea pe care v-o recomand are un scenariu de Adriana Nazarciuc și Liviu Antonesei, iar desenul este asigurat de Șerban Andreescu, apărut la Editura Adenium, în condiții excelente, în 2014.

Foto: Editura Adenium

Desenele sunt foarte atractive, astfel că voi ”citi” fără să citesc Punguța cu doi bani. BD-ul debutează cu imaginea unui povestitor care seamănă cu Ion Creangă, doar că poartă… cravată. O căsuță drăguță, un soare ghiduș ce stă să apară, un cocoș abia trezit care începe să țipe, o babă (are doar un dinte) vizibil deranjată și un moșneag plăcut surprins că are un cocoș atât de matinal. Ei, ce bine ar fi dacă lucrurile s-ar rezolva atât de simplu, niște vorbe acolo, dar când în casetă apare ”Pang!” și ”Ziiiiiup!” totul se complică. Baba îl strânge pe moș de gât, moșul visează la ouă, găina babei stă mândră pe ouăle din cuibar, iar cocoșul amărât, cu o boccea în vârful unui băț, pleacă unde o vedea cu ochii. Cu linia ciocului curbată în jos, găsește o pungă cu doi bani și începe să-și imagineze lire, euro, dolari, ce auzise și el că există pe lumea asta și aduce fericire oamenilor. Bucuria nu e de durată, deoarece din vârful dealului apare o trăsură zgomotoasă, cu trei personaje deloc simpatice. E clar că poftesc la punga lui. Zis și făcut, punga dispare și vizitiul dă bice cailor.

Cocoșul aleargă și își începe cunoscuta rugăminte: ”Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!” Îi dispar câteva pene din coadă, vizitiul cade, aleargă, și cocoșul se trezește printre broaște și păianjeni, într-o fântână. Dar în situații-limită, apelăm la formule-limită. Nu se știe formula aplicată, cert este că deodată apa scade, ”Glub, Glub” în burta păsării care acum se îndreaptă spre conacul boieresc. Situația devine și mai neplăcută, boierul poruncește să fie aruncat în cuptorul plin cu jăratic, dar cred că v-ați prins: ce avea cocoșul în burtă? Exact. Stinge focul cât ai clipi și mai și umple bucătăria de apă încât slujnica plutește într-un obroc, pe post de barcă, și vâslește cu ce altceva decât cu o lingură de lemn. Pasărea devine o adevărată fiară, un element de stres groaznic pentru bietul boier, care, oricât de imaginativ a fost în pedepse, nu mai dorește decât să scape și să-și limpezească mintea. Vizitiul îndeplinește porunca și cocoșul ajunge în cireada boilor și a vacilor, unde ar trebui să fie călcat în picioare. Dar fiara, pentru că de pe acum cocoșul are puteri suprapăsărești, înghite, mai acătării decât Flămânzilă, tot ce-i vine la rând. Primește o înfățișare urieșească și pornește să-și recupereze punguța lui dintâi. Față de el, găinile din curte sunt puișori, așa că pentru următoarea pedeapsă este adusă o macara din lemn care îl cuprinde de spate și îl aruncă direct în pivnița care adăpostea tezaurul conacului. Ard torțe, strălucesc galbeni, se adăpostesc saci grei, pe care scrie „Taxe și Impozite”. Ați ghicit ce se întâmplă. Boierul nu a avut cea mai bună idee, așa că se vede nevoit să-i dea până și punguța cu doi bani, la care se lăcomise dintâi, numai să plece. Când găinile văd asemenea ispravă, apar inimioare roșii! Se iau după cocoș și îl vor urma unde va porunci el, că, deh!, așa arătare nu vezi în fiecare zi. Un cocoș puternic, bogat, pintenat…

Se întoarce la casa moșneagului, cu toată bogăția, încât bătrânul își imaginează că ar putea fi un elefant, dar nu e, e cocoșelul lui drag care îi aduce un munte de bogății. Situația se inversează, baba îi cere câte ceva moșului, el se folosește de aceeași replică pe care i-a dat-o ea, găina pornind de pe-acum în pribegie. Nu găsește nimic, biata, decât o mărgică. Ei, așa-i viața, în situații de acestea, nu poți decât să slujești la casa bogatului, baba își schimbă ținuta și apare pe o plajă, ducând o tavă cu două cocteiluri. Cui? Păi celor doi îmbogățiți, care se lăfăiesc la soare, alături de găinușe cochete.

În final, povestitorul încheie în maniera cunoscută a basmului românesc: Uite-așa, dragii mei, am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare și gogonată minciună! De mă veți crede…

Lectură plăcută și nu uitați, pentru o viață sănătoasă, să vă copilăriți cel puțin 30 de minute pe zi!

Foto: Lia Faur

Josh Turner - Lay Low

Epistolar politic cu timbru de stânga

Epistolar politic cu timbru de stânga
(Literatură)0 http://www.adenium.ro/carte-electronica/242-25-de-ani-dup-alternative-i-provocri-ebook.html
Pentru multi dintre noi, o stampila pe un buletin de vot, intr-un an electoral, este un act pur emotional, oricate “ghionturi” ne-ar da rationalul. Ne uitam la talk-show-urile televiziunilor pe care le avem in grila sau cu care empatizam, citim articole de opinie, interviuri si stiri pe teme politice, ne formam o parere, ca sa ne conformam cliseelor discursive, dar in momentul in care ramanem singuri in cabina de vot, doar noi, o bucata de hartie cu niste nume imprimate pe ea si o stampila, ne amintim tot ce ne-a afectat emotional in relatia noastra, fie si teoretica, indirecta, de la distanta, cu cei pe care ar trebui sa ii votam.
Si, nu fara motivatie si nu de putine ori, sanctionam prin vot, dam un vot negativ. In Romania ultimilor 25 de ani, am trait mai mult pe baza de autosugestie cand a fost vorba de alegerile politice, intrucat, odata desfacuta coaja discursurilor inflacarate de pe partidele care s-au perindat sub ochii electoratului, miezul sec, uscat al ideologiei acestora dezamagea. Mult s-a scris despre evolutia partidelor politice mari din Romania postdecembrista, despre stanga si dreapta renascute odata cu moartea Ceausestilor si multe se vor mai scrie. Insa, trierea si minima cultura politica si civica sunt obligatorii pentru o intelegere cat mai apropiata de adevar sau macar de realitate, in masura in care adevarul este greu de aflat. In 2015, la Editura Adenium din Iasi, a aparut in Colectia Headline o carte care ne ofera un numar de alternative si provocari menite a ne scoate tocmai din acea gandire standard, stereotipa de care ne facem de multe ori vinovati cand vine vorba de afinitatile, de simpatiile si antipatiile politice.  Luandu-si drept pretext alegerile prezidentiale din Romania anului 2014, lupta ideologica in ringul campaniei electorale dintre Victor Ponta si Klaus Iohannis, Paul Cernat si Alexandru Matei, doi absolventi de Litere ajunsi la 40 de ani si “inregimentati” in armata eseistilor si publicistilor bine documentati, care nu isi dau cu parerea “degeaba”, fara a avea o baza, au facut un schimb epistolar ca un foc de mitraliera prelungit, in Observator cultural. Epistolele si-au gasit locul in volumul scos de Editura Adenium, 25 de ani dupa. Alternative si provocari. Insa, textele acestor cetateni romani formati ca personalitate dupa 1990 nu cuprind doar analize, opinii si discutii in contradictoriu pe marginea alegerilor din 2014 si a rezultatelor acestora, ci si o radiografie a vietii politice din Romania “capusata” de traume postcomunism sau de nostalgii dupa un regim idealizat, o recapitulare captivanta a istoriei recente a romanilor. Uitandu-ne pe cuprins, putem observa cu usurinta ca scheletul cartii are trei parti care ii sustin structura: o prefata semnata de Ovidiu Simonca, prefata ce nu face decat sa starneasca si mai mult interesul pentru lectura schimbului de scrisori dintre Paul Cernat si Alexandru Matei, epistolarul propriu-zis si un soi de postfata semnata de cei doi autori, prin care acestia isi justifica necestitatea unui astfel de schimb de idei. Tocmai de aceea, cititorul ar putea foarte bine sa inceapa lectura cartii 25 de ani dupa. Alternative si provocari cu pagina 115 si nu cu pagina 11, care ar putea fi miezul lecturii. “Ideea de a transforma in volum un epistolar spontan, publicat de Observator cultural in febra premergatoare alegerilor prezidentiale din 2014, ne-a venit pe parcursul duelului nostru. Un epistolar de (si despre) stanga. O provocare adresata actualului mainstream intelectual autohton, incremenit in fantasme si clisee de dreapta. Nu ne-am propus sa facem in prezentul volum o arheologie a stangii romanesti, nici sa scriem vreun manifest ori sa elaboram analize istorice, filosofice, socio-economice sau politologice la tema. Am formulat doar niste opinii si atitudini intelectuale, in speranta ca vom zgaltai putin inertiile de gandire ale mainstream-ului si ale cititorilor obisnuiti”, spune Paul Cernat in randurile de final din 25 de ani dupa. Alternative si provocari. Intr-adevar, este vorba mult despre stanga in cartea publicata la Editura Adenium din Iasi, dar, cu cat este mentionata mai mult stanga, cu atat este mai evidenta si analiza dreptei din Romania, prin antiteza. Cei doi autori si “duelisti”, se declara a se indrepta spre stanga, dupa “perioada Basescu”, dar nu acea stanga “fluturata” in discursurile publice de PSD. Discursul lor este unul critic, pe alocuri transand pana la sange oameni, atitiudini, idei. Astfel, in timp ce Paul Cernat ne asigura ca nu este vorba despre un “manifest ideologic de stanga”, ci  despre “o atitudine critica, deconstructiva”, Alexandru Matei vede demersul lor ca pe o “propunere de dialog”. Punand in antiteza discursuri de “dreapta” elitiste, discursuri nationaliste si xenofobe, precum si discursuri de “stanga” populiste menite a permite “uliilor politici” sa isi infiga ghearele in carnea “poporului” avid de protectie sociala, de pomeni electorale si de “minciuni frumoase”, volumul 25 de ani dupa. Alternative si provocari evoca figuri ale unor intelectuali, teoreticieni si oameni politici precum Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Dumitru Popescu, Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Traian Basescu, Victor Ponta sau Klaus Iohannis. Discursul celor doi autori ai epistolarului este unul viu, incarcat de prospetimea ideilor dezbatute, antrenant, ancorat atat intr-un limbaj intelectual accesibil si in realitatea imediata, cat si in trecutul recent si bazele teoretice pe care ideologiile politice aplicate la noi au incercat sa le urmeze sau sa le reinterpreteze dupa bunul plac. Desi subtire cantitativ, prin calitatea ideilor dezbatute si a argumentelor aduse, volumul 25 de ani dupa. Alternative si provocari nu se citeste dintr-o suflare. Cere timp pentru a fi digerat si face, chiar si indirect, numeroase trimiteri la alte lecturi, absolut necesare, pentru o mai buna intelegere si o eliberare din inertia cetateanului pentru care politica incepe sa semene, din ce in ce mai mult, cu un fatalism al vietii de zi cu zi. Cultura politica lipseste multora dintre  cei care rotunjesc procentual electoratul principalelor partide politice din Romania. Este una dintre evidentele subliniate de Paul Cernat si Alexandru Matei. Insa, adevarata frumusete a scrisului acestora poate fi descoperita dincolo de evidente, in subtilitatile limbajului si ale discursului critic pe care il practica.  Nascuta ca un dialog, deseori polemic, intre doi alegatori si cetateni ai Romaniei, doi prieteni care se respecta si isi asculta unul altuia opiniile, cartea indeamna, de fapt, la un dialog mult mai extins, acel dialog pe care fiecare dintre noi ar trebui sa il aiba cu sinele pentru a-l putea, apoi, aduce in sfera publica. Lipsa de informare, fanatismul politic, inertia simtului critic, inghitirea cu usurinta a “semipreparatelor” ideologice sunt tot atatea capcane in care alegatorii pot sa cada cu usurinta. Volumul 25 de ani dupa. Alternative si provocari nu incearca, pana la urma, sa inregimenteze politic, ci sa deschida larg ochii cititorilor si sa le lumineze calea spre subteranele politicii, spre labirintul ideologic in care intri daca treci de aparente, sa priveasca realitatea fara filtre si, dincolo de tematica, este o lectura care stimuleaza intelectual, bucura mintea celor care iubesc diversitatea unor opinii bine documentate .

Onor Oamenilor Timpului 2015

Oamenii Timpului, ediția transfrontalieră - Iași, 2015

Parfum de colinde, timp prielnic pentru Poveste…

Orice lucru, orice imagine, orice element al naturii, dar mai ales orice Om are o poveste.

Doar că nu și-o poate spune singur; are nevoie de altcineva care, nu oricum – ci cu uimire și încântare – să se aplece asupra sa, să îi descopere povestea și să o spună celorlalți. Pentru că oamenii iubesc poveștile. Oamenii iubesc poveștile frumoase! Și atunci, cu atât mai mult cu cât ei înșiși se trezesc a fi eroii acestor povești, totul se transformă într-un vis frumos, împlinit, într-un ideal mobilizator, menit să le poarte pașii mai departe prin viață.

O asemenea Poveste are și Campania Oamenii Timpului. Aceasta a început în momentul în care am fost învestiți cu misiunea – deloc ușoară – de a revigora Revista TIMPUL. De a-i reda strălucirea pe care o merită cei 140 de ani de istorie pe care îi poartă în spate.

Însă că nu mică ne-a fost mirarea să descoperim că, deși TIMPUL a reușit să își ridice din nou fruntea încoronată spre orizont, amintirea despre sine era una ștearsă, spre uitare. Nu ni s-a părut drept.

 Ne-am spus atunci: dacă TIMPUL, autentică valoare a culturii noastre naționale nu se bucură de recunoașterea și aprecierea cuvenită, ce se întâmplă cu Oamenii simpli, ai Prezentului, cărora le este străin vedetismul de carton și care nu ajung neapărat subiecte în paginile Istoriei, pentru ca cineva să-și mai poată aminti de ei vreodată? Ce se întâmplă cu proiectele lor grandioase care EXISTĂ, în mod incontestabil?

TIMPULUI îi sunt străine lamentările conform cărora nu există Modele, nu mai există valori autentice. Nimeni nu poate trăi fără un model, chiar dacă nu ne dăm seama de acest lucru. De ce? Pentru că cele două facultăți operaționale cu care funcționează omul în viața de zi cu zi sunt rațiunea și sentimentele, ambele fiind incapabile să releve un adevăr absolut. De aceea omul simte în permanență nevoia să împărtășească, să compare, să concureze căutându-și astfel în mod aproape inconștient – un Model pe care să-l urmeze.

Campania Oamenii Timpului urmărește chiar acest lucru: să identifice și să omologheze valori, semn al maturității unei comunități. Nu ne-am propus să facem singuri acest lucru, ci împreună cu membrii comunităților înscriși în Campanie. Întregul proiect este o împreună-lucrare. Suflul său se constituie în ecoul de care se bucură printre Oameni. În feedback-ul acestora.

În formula sa extinsă anul acesta, la nivel transfrontalier (incluzând Regiunea Nord-Est a României și orașele Chișinău și Cernăuți), Campania Oamenii Timpului a căpătat alura unui maraton. Au fost 800 de propuneri de nominalizați, au devenit finaliști 80 de personalități care prin proiectele lor din ultimul an calendaristic au sporit zestrea comunității și au întărit blazonul comunității pe care o reprezintă. Aceștia s-au bucurat de peste 100.000 de voturi din partea publicului care și-au susținut în mod susținut favoriții în tot acest timp.

Ne-am bucurat și în acest an de susținere, de parteneri care asemenea nouă, care își doresc ca sămânța Binelui să se bucure mereu de teren favorabil, menit să o ajute să încolțească și să sporească, parteneri care prin activitatea lor contribuie la concretizarea unor asemenea idealuri.

Pe 12 decembrie 2015, începând cu ora 20, găzduiți cu onoarea cuvenită de Sala Mare a Teatrului Național  „Vasile Alecsandri” din Iași, vom face împreună reverența cuvenită Oamenilor Timpului, reprezentativi pentru noi în acest an.

Un distins coleg care ne-a fost alături îndeaproape în această Campanie și căruia îi mulțumim pe această cale spunea frumos: trăim iluzia că Timpul este trecător. Ei bine, nu. Noi suntem cei care trec…

Să ne permitem măcar din când în când să ne eternizăm, identificându-ne cu infinitatea Timpului. Să Preluăm Trecutul oferindu-i onoarea ce i se cuvine; să Premiem Prezentul în mod meritoriu, Pregătind astfel Viitorul.

Adriana Nazarciuc,

Președintele Asociației Revistei „Timpul”