Primii Zece Oameni ai Timpului au fost onorați de cernăuțeni

Miercuri 28 octombrie, Sala Filarmonicii Regionale de Stat din Cernăuți a găzduit prima Gală Locală Oamenii Timpului. Sute de cernăuțeni i-au omagiat pe cei zece nominalizați care vor reprezenta regiunea la Gala Oamenii Timpului, eveniment care va avea loc pe 12 decembrie 2015, în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Cei zece Oameni ai Timpului din Cernăuți sunt Mircea Lutic (Literatură), Alexandru Tărâțeanu (Arte), Alexandrina Cernov (Educație și cercetare), Episcopul Longhin (Părintele Mihail Jar) (Societate civilă), Iurie Levcic (Diplomație publică), Dumitru Covalciuc (Memorie și istorie), Vitalie Zâgrea (Jurnalism), Marin Gherman (Tinere valori), Simion Bilețchi (Sănătate) și Mihail Grosu (Antreprenoriat).

În deschiderea evenimentului, dl. Oleksii Kaspruk, Primarul orașului Cernăuți, a transmis un mesaj de încurajare, salutând inițiativa Asociației Revistei TIMPUL. Prezentă la eveniment, Excelența Sa dna. Eleonora Moldovan, Consul General al României la Cernăuți, și-a manifestat bucuria față de evoluția acestui proiect. „Mă bucură faptul că cernăuțenii au venit într-un număr atât de mare să-și cinstească valorile. Au venit pentru a confirma că la Cernăuți tradiția culturală continuă și pentru a susține această frumoasă relație pe care o avem la nivelul celor două orașe importante, Iași și Cernăuți. Campania Oamenii Timpuluieste un proiect cu misiune importantă, de perspectivă, care ne spune că talentul trebuie promovat și trebuie să aducă noi și noi proiecte. În numele Consulatului General al României mulțumesc organizatorilor că s-au gândit la patrimoniul cultural al Regiunii Cernăuți”, a declarat Excelența Sa.

Din partea municipalității ieșene, Iulian Boia, Președintele Fundației Iași Capitală Culturală Europeană, a înmânat un premiu de excelență domnului Vasile Tărâțeanu, care este și Ambasador Iași 2021. Evenimentul s-a încheiat cu un spectacol susținut de artiștii locali Grigore Gherman, Ilie Caraș, Gheorghe Posteucă și Alexandru Tărâțeanu și de solista de muzică populară Laura Lavric. Evenimentul a fost prezentat de actorul Adrian Păduraru, Ambasadorul Campaniei. Principalul partener local al evenimentului a fost Centrul Cultural Român «Eudoxiu Hurmuzachi».

Următoarea Gală Locală Oamenii Timpului va avea loc la Suceava, sâmbătă, 31 octombrie, ora 18.00, la Librăria Cărturești.

Halloween la ADENIUM

TIMPUL de octombrie 2015

A sosit TIMPUL!

Vă recomandăm noul număr al revistei de cultură contemporană TIMPUL, nr. 199,

din octombrie 2015.

            Revista de cultură contemporană TIMPUL vă aduce în atenție numărul lunii octombrie 2015, care conține suplimentul special dedicat celei de-a IV-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie „Poets in Transylvania”.

            Nr. 199 al revistei este disponibil în toată țara prin rețeaua de distribuție Inmedio, rețelele de librării Humanitas, Cărturești (București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov) și Librarium (Timișoara, Cluj și Iași), rețeaua de distribuție Monitorul de Botoșani și în format digital pe elefant.ro. Online, pe www.revistatimpul.ro, se regăsesc articolele din arhivă, precum și articolele ediției curente. Pentru a fi la curent cu toate noutățile, vă recomandăm să accesați și pagina de facebook a revistei TIMPUL.

            În Editorialul din acest număr, „Cultura ca festival”, George Bondor argumentează convingător necesitatea de a renunța la ideea preconcepută conform căreia tot ceea ce este important se întămplă în capitală. Această teorie este sprijinită de festivalurile de succes care au loc în diverse zone ale țării și care-și dovedesc potențialul la fiecare ediție.  

            În paginile de Actualitate, coordonate de Andrei Giurgia, aflați detalii despre două evenimente culturale de avengură care s-au desfășurat în Iași în luna octombrie: cea de-a VIII-a ediție Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT) și Festivalul Internațional de Literatură și Traducere (FILIT).      

            Paginile Polis, coordonate de Sorin Bocancea, conțin opinii referitoare la problema votului prin corespondență, o temă de dispută între partidele de guvernământ. Opiniile sunt semnate de Alexandru Radu, Melania Cincea, Dan Pavel și Georgeta Condur.

            Paginile de Filosofie, coordonate de George Bondor, se intitulează „Puterea, «o bestie magnifică»” și conțin patru opinii pe această temă, scrise de patru dintre contribuitorii volumului „Bestiarul puterii” apărut la Editura Universității „Al. I. Cuza”: Constantin Ilaș, Diana Mărgărit, Ileana Borțun și Corina Tulbure.

            Paginile Focus, coordonate de Radu Vancu, supun dezbaterii o carte eveniment- „Radicalitate și nuanță”, de Mircea Martin. Opiniile sunt semnate de Alex Goldiș, Claudiu Turcuș, Andrei Terian, Rodica Ilie, Andrei C. Șerban și Ioan Șerbu.

            Interviul din numărul lunii octombrie este realizat de George Bondor cu Kató Csilla, coorganizatoarea Astra Film Festival, cel mai bun festival de film  documentar din Europa de Est.

            În pagina Exclusiv, Adina Scutelnicu semnează un articol din care puteți afla mai multe despre Art Encounters, unul dintre cele mai ample evenimente culturale care a avut loc vreodată în România, un adevărat fenomen de artă vizuală, materializat în expoziții și evenimente de doi reputați curatori ai scenei artistice europene, Nathalie Hoyos și Rainald Schumacher. 

            Numărul 199 al revistei TIMPUL (www.revistatimpul.ro)  conține și alte articole, semnate de Claudiu Komartin, Constantin Piștea, Maria Bilașevschi, Andi Mihalache, Angelo Mitchievici, Dana Țabrea, Daniel Cristea-Enache, Roxana Patraș Lucian Dîrdală, Bogdan Călinescu, Stelian Dumistrăcel, Lavinia Maria Pruteanu, Mioara Anton, Teodora Manea, Dragoș Dascălu, Ana Ionesei, Cătălin Mihuleac, Manuela Ungureanu, Radu Vancu.

            Numărul lunii octombrie conține suplimentul special dedicat celei de-a IV-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie „Poets in Transylvania”, care s-a desfășurat la Sibiu în perioada 21-27 septembrie 2015. Editorialul suplimentului este semnat de Vlad Pojoga. Din această secțiune a revistei, vă recomandăm interviul cu Radu Vancu, semnat de Eli Bădică, precum și dialogul purtat de Cătălina Stanislav cu Anna Hallberg, autoarea a patru volume de poezie foarte bine primite pe scena literară suedeză.

TIMPUL de octombrie

Bookuria ne oferă...

... un Fragment în exclusivitate: „Minoritățile în context legislativ internațional”, de roxana-Alina Petraru

EDITURA ADENIUM FRAGMENT ROXANA-ALINA PETRARU by bogdan | on October 23, 2015 | 0 comments | in Bookuria news | Like it

La Adenium a apărut un nou volum în colecțiaColloquium. Deși este vorba despre o lucrare cu un caracter științific, cartea se adresează tuturor celor care sunt interesați să înțeleagă rădăcinile unor fenomene actuale. De la definirea conceputului de „minoritate națională”, la dezbaterea inițiată asupra sistemelor de protecție și a drepturilor specifice acestor grupuri de persoane, cartea conține o analiză competentă și interdisciplinară. Studiile de caz privind protecția drepturilor minorităților naționale în România și Republica Moldova cuprind atât o perspectivă legislativă și doctrinară, cât și una practică, care relevă unele dintre problemele care apar la implementarea măsurilor vizând protecția drepturilor minorităților naționale.

Sistemul protecției drepturilor minorităților naționale a fost dezvoltat ca o reacție la persecuția acestui grup de-a lungul istoriei și se relevă ca fiind un ansamblu de elemente, prevederi legislative și mecanisme instituționale aflate în interdependență și în continuă evoluție. Cu alte cuvinte, „crearea sistemului internațional de protecție a drepturilor minorităților este expresia voinței de a pune pavăză tendințelor de persecutare ori de represiune a minorităților naționale” (Andreescu, 2004, p. 100). Așadar, minoritățile naționale reprezintă un grup special care necesită măsuri particulare de protecție, care au fost luate în activitatea organizațiilor internaționale. Acestea și-au demonstrat rolul important în sistemul relațiilor internaționale mai ales în domeniul economic, social, precum și în cel al protecției drepturilor omului. Ele reprezintă nu numai instrumente de cooperare între state, dar și instrumente de creștere a nivelului conștiinței privind realitățile unei lumi aflată în plină globalizare. Organizațiile internaționale au o personalitate juridică internă, dar și una internațională, iar calitatea lor de subiecte ale dreptului internațional public este recunoscută atât de doctrină, cât și de tratate internaționale (Niciu, 1994, p. 19).

Roxana-Alina Petraru: „în capitolul 2 al volumului „Minoritățile în context legislativ internațional”, apărut la Adenium, am evidențiat principalele trăsături, izvoare și mecanisme ale sistemului Societății Națiunilor, sistemului ONU, al Consiliului Europei, cel al OSCE, precum și sistemul Uniunii Europene. Aflate în strânsă legătură și în continuă evoluție, acestea stabilesc cadrul legal internațional al protecției drepturilor minorităților naționale.”

Fragment din volumul „Minoritățile în context legislativ internațional”, apărut la Adenium, în colecția Colloquium. Acest fragment poate fi citit în exclusivitate pe bookuria.info.

„Abordarea principalelor sisteme de protecție a drepturilor minorităților naționale oferă o privire complexă asupra cadrului legislativ și instituțional ale acestui domeniu aflat într-o continuă evoluție. Din analiza principalelor reglementări internaționale desprindem următoarele concluzii:

1. problema științifică soluționată în acest capitol constă în conturarea și analiza sistemelor de protecție a drepturilor minorităților naționale, cu argumentarea importanței cunoașterii etapelor de evoluție ale acestei instituții de drept internațional public.
2. Se observă că primele forme de protecție au fost acordate unor grupuri minoritare religioase. Abia începând cu anul 1919, anul înființării Societății Națiunilor, putem vorbi despre un prim sistem de protecție a drepturilor minorităților naționale. După cel de-al Doilea Război Mondial, sistemele de protecție a drepturilor minorităților naționale se află într-o dezvoltare continuă, stabilindu-și locul în cadrul sistemului internațional de protecție a drepturilor omului.
3. Instituția protecției drepturilor minorităților naționale a evoluat deci de la o abordare fragmentară (realizată în perioada Societății Națiunilor), la cristalizarea unor standarde universale (etapă începută sub egida ONU). În acest context au fost afirmate principiile egalității și nediscriminării, universal valabile în toate sistemele analizate.
4. Documentele adoptate în cadrul marilor sisteme de protecție a drepturilor minorităților naționale trebuie privite cu înțelegerea interdependenței dintre ele, în contextul general al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Minoritățile naționale constituie o parte integrantă a societății din statul în care trăiesc, iar protejarea acestora este o parte componentă a protecției internaționale a drepturilor omului și, în consecință, face obiectul cooperării internaționale. Normalizarea cooperării statelor în acest domeniu reprezintă o contribuție importantă atât la stabilitatea relațiilor internaționale, cât și la consolidarea democrației din statele lumii.
5. Analiza reglementărilor internaționale, cu accent pe evoluția lor istorică, duce la concluzia că în acest domeniu putem vorbi despre un standard internațional în ceea ce privește protecția drepturilor omului. Dar, având în vedere situațiile extrem de diferite existente în diverse state, trebuie propuse soluții diferite. Nicio minoritate nu este similară cu altă minoritate, la fel cum situațiile politico-demografice din statele lumii sunt diferite. Din acest motiv, nu putem vorbi despre un tratat universal sau despre soluții general valabile în acest domeniu, ci doar despre un standard minim pe care statele îl aplică ținând cont de situația internă concretă. În mod ideal, un tratat universal în acest domeniu ar conduce la o aplicare uniformă a normelor privind protecția drepturilor minorităților naționale dar, din motivele expuse mai sus și având în vedere și interesele nu mereu convergente ale statelor, considerăm că inițierea și aplicarea unui sistem universal este, pe moment, imposibilă.”

Volumul este disponibil în librării și pe site-ul Adenium (www.adenium.ro)

Sarinne & Elenore, o poveste-aventură recomandată de Irina Margareta Nistor

Cea mai mare aventură vă așteaptă! Este povestea celor două prietene -Sarinne și Elenore- din cartea cu același nume scrisă de Adina Chirica și ilustrată de Anda Ansheen.

Volumul „Sarinne & Elenore and their splendid first adventure” este recomandat de doamna Irina Margareta Nistor și este disponibil în librării și pe site-ul Adenium (www.adenium.ro).

„Minoritățile în context legislativ internațional” de Roxana-Alina Petraru, Adenium

„Minoritățile în context legislativ internațional” de Roxana-Alina Petraru

Publicat de: Semnu' Bun Data publicării: 21 octombrie 2015 În: Repere Culturale

Apariție nouă în colecția Colloquium, volumul „Minoritățile în context legislativ internațional” tratează un subiect actual într-o manieră complexă și interdisciplinară.Volumul analizează conținutului drepturilor minorităților naționale și principalele poziții ale comunității internaționale în abordarea problemelor din acest domeniu. Sunt formulate soluții ce pot servi drept bază pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a programelor pe termen lung privind protecția drepturilor minorităților naționale. O noutate în cercetarea drepturilor minorităților naționale o reprezintă abordarea comparată a legislațiilor naționale din mai multe state europene cu referire la această problemă precum și conturarea unei definiții proprii a unui concept (minoritate națională) care încă nu este deplin înțeles și reglementat.

Profesor doctor Cătălin Turliuc, Academia Română – Filiala Iași: „Ultimele secole nu au fost blânde pentru grupurile etnice și/sau naționale, grupuri mereu confruntate cu vitregiile timpurilor și contextelor istorice care s-au succedat în ritm de sarabandă. Identitățile au fost mereu supuse manipulărilor de tot felul căci, dacă ar fi să analizăm trecutul omenirii, am ajunge repede la concluzia că cel care impune sau modifică o identitate devine făuritor de destine. Cartea Roxanei Petraru aruncă o lumină nouă, cea din ochii juristului experimentat, asupra normelor care au guvernat și guvernează în lume statutul și rolul minorităților naționale. Lucrarea nu este doar o altă carte pe o temă vizitată de mulți autori, ci o contribuție notabilă într-un peisaj istoriografic divers și policrom. Rod al unei disertații doctorale de succes cartea de față va aduce beneficii reale cititorilor interesați de un subiect mereu fierbinte și actual.”

Colecția COLLOQUIUM, coordonată de profesor universitar doctor Daniel Șandru, se conturează ca un proiect ale cărui obiective sunt să prezinte ORIGINAL, să provoace ESENȚIAL și să promoveze UNIVERSAL cultura social-politică din spațiul românesc. Cărțile din această colecție se adresează specialiștilor și studenților din această arie academică, precum și tuturor celor interesați de înțelegerea conceptelor subsumate demersurilor cu privire la politic și a mecanismelor ideologice și instituționale ce asigură funcționalitatea politicii.

Cartea „Minoritățile în context legislativ internațional” este deja disponibilă pe site-ul Adenium.

de la sursă: „Minoritățile în context legislativ internațional” de Roxana-Alina Petraru – SemneBune http://semnebune.ro/2015/minoritatile-in-context-legislativ-international-de-roxana-alina-petraru/#ixzz3pIHiWuoV 

O nostalgie a normalității: „Petru și Pavel”

   Monica Grosu
în revista Luceafărul
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=5498&editie=205

În romanul Petru și Pavel (ediția a doua, Iași, Editura Adenium, 2014), Mircea Daneliuc decupează, cu dexteritate tehnică și narativă, anii proximi ante- și postrevoluționari, ilustrând efectul schimbărilor de paradigmă și mentalitate prin destinul lui Petru, personajul principal, revelat în mai multe ipostaze, de narator, fost disident, om politic, ascet. În fapt, a vorbi despre schimbare este, poate, impropriu, autorul arătând că persistă suspiciunea, invidia, curiozitatea excesiv-răutăcioasă și alte vechi metehne ale societății românești totalitare. În cazul lui Petru, toate aceste tensiuni cotidiene sunt rescrise cu voluptate și trăite intens, aproape incandescent și histrionic totodată.

Petru și Pavel, ca și celelalte romane (Pisica ruptă, Apa din cizme, Strigoi fără țară, Ora lanti) dau măsura de prozator a lui Mircea Daneliuc, venit în literatură din zona teatrului și a regiei, dar dovedind abilitate arhitectonică și, mai ales, naturalețe, dinamism și inventivitate a discursului epic. Formula rămâne cea a retrospecției, cu intrări și reveniri ale celor trei naratori, Petru, Fratele Pavel și Magda. Poveștile celor trei sunt întoarceri spre sine, căi necesare în combaterea derutei generale, în speță examenul pe care-l aplică Petru (alias Fratele Pavel) întregii lumi și sieși deopotrivă. Vocea narativă nu poate fi decât una critică, dar debordând de vervă lexicală, de o gestică pe măsură, totul în paralel cu descripția convulsivă, fragmentară, sacadată a reacțiilor interioare. Chiar acest discurs ce alternează persoana I cu persoana a III-a, în dinamicul stil indirect liber, plasează în subsidiar un pact cu cititorul, apelat la rându-i de narator și implicat astfel în dezlegarea acestui puzzle misterios, alambicând frânturi din viețile protagoniștilor.
Un conglomerat de imagini puternice, o nostalgie a normalității, o sete de viață autentică, toate acestea compun „realismul viguros” (Antonio Patraș) al romanului, la care se adaugă diversitatea limbajului, căci autorul schimbă mereu macazul, ba e o replică directă, ba se înregistrează un gând, o ironie, ba e e banda de la casetofon cu lecții în engleză ș.a.m.d. Ironia este la ea acasă în permanență, când mai fină, când mai acidă, la fel și acel slang language, un delir continuu, colocvial pe alocuri, spontan și suprapunând planuri epice, experiențe, cadre temporale. De aici, o anume senzație de mister, de nelămurire, cititorul intrând el însuși în competiția identificării unor verigi care să sudeze episoadele narative. La acest aspect se adaugă și alte subtilități (ambiguități), unele personaje au mai multe apelative, plus acronia narativă, proiectul noului roman în plină derulare (metaroman), pasajele eseistice, eternele fișe cu citate din literatura patristică. Și mai ales tonul narativ ce se poziționează în răspăr fățiș cu tot ce constituie norma, asigurându-și farmecul atipicului: „Mă simt îndemnat să redau cadrul natural spre care mă aflu cu fața: coama pietroasă în contre-jour, stâna și berbecul de jos, brazii, apa, gura tunelului, domnul Costică și asfințitul. Descrierea de ambianță e destul de evitată în romanul modern (nu comentez, I don’t give a shit), nu numai pentru c-ar fi extrem de tocită, uzând de tot ce s-a putut inventa literar, dar se spune că plictisește teribil. Ce-i important, însă, e tot sentimentul; dacă nu-i état d’âme, degeaba lucrarea”.

Personaj incomod, acest Petru trăiește aproape incontrolabil un concubinaj cu Jeni și o relație patern-amoroasă cu fiica acesteia, Magda. Aflat în derivă sentimentală, strâmtorat financiar și agasat de „fraierii cu carte”, eroul-narator simte o tensiune continuă, înregistrează cu acuitate tot ce se întâmplă în jur, nimic nu uită, nu poate. Atunci scrie și scriind se golește de nimicuri, de scenariul cotidian, dar nu reușește nici după insistente căutări mistice să-și găsească mult râvnita liniște. Dilema se rezolvă până la un punct, evadarea e posibilă prin scris, dar nici scrisul nu e pe deplin salvator, evadarea fiind doar una de moment.
Dincolo de povestea unei tranziții interminabile și derizorii, se pune problema relației autor-text-cititor sau aceea a relației autor-personaj, mai ales că protagonistul refuză orice mască, jucându-și propria poveste cu inteligență și cu un rafinat simț al umorului. Devenit personaj în propriul text, prin doza considerabilă de autobiografie, Petru reduce frapant distanța dintre real și scriitură, fabricând un ,,text deschis”, conform conceptului lui Umberto Eco. În fapt, este evocat statutul scriitorului într-o limbă minoră, relațiile aparent cordiale cu colegii de breaslă, „ierarhiile de obor”, „toate valorile date de-a dura”, întrebările fără soluție palpabilă: „Unde să pleci, ești scriitor, stai atârnat de limbă, unde să pleci! M-am lăsat și de engleză; când înțelegi că româna posedă cea mai mare finețe la scris, te apuci de engleză... O tâmpenie! Pot să plec unde vreau, nu-mi mai vine. Și ce dacă plec? Ăia de-au plecat ce-au făcut? Cu cât sunt mai cunoscuți mondial? Ce tiraje au? Cam la fel ca aici. Singurul avantaj e că se mai întorc, de obicei pe bani publici. Atunci, fac figură de laruși academici, pentru că târfa autohtonă are respect, are micuțul complex național, depune urgent pupicul anal. Ce carte s-ar putea scrie despre tranziția asta mizeră, o nebunie!... Nici nu vreau să-mi închipui!”.
La fel de senzațional curge și povestea Magdei, concentrând parcă tot ce poate fi mai trivial și nedorit în destinul acestei fete, fostă elevă a liceului german, intrată și ea în vertijul unei lumi imorale. Cazul ei evocă, în palimpsest, situația societății românești postrevoluționare, relațiile de cuplu, falsa libertate, confuziile și tentațiile noilor generații, micile istorioare ale zilei din presa de scandal, deriva generală, un întreg tablou, dezolant, dar verosimil, al unei lumi nevrotice.
Romanul este savuros și dens, cu imagini puternice și o derulare cinematografică a episoadelor, autorul înregistrând, cu egal interes, accidentalul și esențialul, într-o scriitură hiperrealistă, respirând aerul prospețimii și efervescența limbajului. Prin urmare, Mircea Daneliuc a fost dăruit cu mai mulți talanți, iar literatura sa face, în mod categoric, proba vocației.

http://www.adenium.ro/search?orderby=position&orderway=desc&search_query=petru+si+pavel&submit_search=Cautare

„Maxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur”, un text care a trecut testul timpului

 DE CARLA-FRANCESCA SCHOPPEL |  17.10.2015 |  TIMP ESTIMATIV DE CITIRE: 3 MINUTE

Cărţile care conţin maxime şi cugetări nu sunt asemenea lecturilor obişnuite. Deşi internetul abundă de citate motivaţionale de care ne-am săturat, o astfel de carte are un efect diferit, chiar şi nefiind citită integral. Ea seamănă mai degrabă cu un oracol, ale cărui răspunsuri vin de-a valma.

Un citat poate să răstoarne ziua. Mă refer, desigur, la ghicitorile pe care le propune tombola maximelor. Maxime şi cugetări patristice (editura Adenium) a desfiinţat ipocrizia cu care contemporanul sfidează textele religioase. Este o modă să respingi ceva câtă vreme majoritatea a decis că trebuie să ne unim într-un timp nou, detaşat de tradiţie. Cred că indiferent de credinţă sau de lipsa ei, un text care a trecut testul timpului şi a schimbat mentalitatea colectivă, trebuie citit. Chiar şi ca simplu text literar, are puterea de a oferi un conţinut deosebit cititorului. Tainele prezentate prin intermediul acestor maxime nu pot fi desfigurate de viral.

Temele tratate în catehezele Sfântului Ioan Gură de Aur sunt de actualitate. Nu e un paradox faptul că s-a subţiat diferenţa dintre generaţii şi că sunt parcurse aceleaşi angoase şi căutări. Cartea discută importanţa moderaţiei, subiect care a preocupat multă vreme inclusiv spaţiul antic grec. Pare să fie o permanentă încercare de a înclina omul către virtute şi de a-i stăpâni instinctele animalice. Evident, punctul de plecare îl constituie rolul băuturii, al mâncării şi desfătarea în luxul nefiresc al consumului.

Textele au ca scop încurajarea morală, nu însămânţarea vinovăţiei. Ioan Hrisostom nu încearcă să cultive prin moderaţie nici satisfacţia învingerii excesului, nici darurile abstinenţei. Contrar textelor creştine cu care ne-am obişnuit, acesta ne ţine într-o anumită măsură la distanţă de simţământul ruşinii sau al vinovăţiei. Cugetările, fiind împărţite pe marginea unor subiecte specifice, reuşesc să declanşeze o schimbare treptată. Poţi alege subiectul care te preocupă, obţinând astfel informaţia potrivită nevoii tale.

Atâta vreme cât sufletul e treaz şi priveghează, este şi trupul curat; dar când sufletul se întunecă, se rostogoleşte şi trupul în mocirlă, în plăcere.

Cititorul se detaşează de lumea exterioară, pentru a se întoarce către el însuşi. Abia apoi poate să dea înapoi lumii ceea ce este mai luminos şi mai preschimbat în interiorul său. Suntem încurajaţi să ne vindecăm şi este esenţială conştientizarea faptului că inclusiv sufletul nostru se îmbolnăveşte. Poate tocmai aici este fisura contemporaneităţii, în faptul că îşi neagă ceea ce anima culturile primitive, anume credinţa în existenţa sufletului. Putem acţiona totuşi asupra acestuia, înainte de a ne urâţi cu totul şi de a pierde ultimele firimituri de umanitate.

Ioan Gură de Aur propune întoarcerea omului către sine. Închizând uşile şi ferestrele prin care priveşte spre lume, acesta trebuie să nu se mai lase înşelat de percepţii. Luându-şi atenţia de la ceea ce îl înconjoară, omul îşi poate cunoaşte puterile şi slăbiciunile. Apoi, printr-o atitudine potrivită faţă de sine însuşi, el trebuie să practice iertarea, rugăciunea, smerenia şi dăruirea. Cred că acestea sunt căile prin intermediul cărora putem stăpâni lumea, netulburaţi de păcatele omenirii civilizate.

Colecţia de maxime şi cugetări m-a făcut să simt că am locuit o vreme în specificul reveriilor insulare. Am fost izolată de lume şi foarte aproape de a-mi fi recuperat Centrul. Nu a schimbat în mod deosebit atitudinea faţă de mine sau faţă de lume, poate fiindcă am cules fructele înţeleptului ca pe vechi cunoscuţi.

Noi însă mărturisim că trupul este mai mic decât spiritul şi inferior acestuia, nu însă şi contrar şi în luptă cu el sau rău faţă de spirit, ci, ca şi harfa în raport cu cel ce cântă la ea sau ca şi corabia în raport cu cârmaciul ei, aşa şi trupul se găseşte faţă de spirit.

După închiderea cărţii nimic nu mai pare greu sau imposibil. Simţi că ai dobândit tot ceea ce era necesar pentru a împlini orice, căci eşti în viaţă, pur şi simplu. Voinţa a fost sporită. Sentimentul dominant este acela că reprezinţi esenţa vieţii, într-un destin necunoscut.

Greutatea nu stă în natura lucrurilor, ci în voinţa celor ce fac un lucru sau altul.

Uite aşa, nu rămâne decât să mai deschidem din când în când volumul de cugetări, ca pe o plăcintă cu răvaş. Citim şi cugetăm, cugetăm deci existăm.

http://www.adenium.ro/carte-tiparita/145-maxime-i-cugetri-patristice-sfantul-ioan-gur-de-aur-vol-1.html

Povești în versuri de Lida Batali, la Adenium

Povești în versuri de Lidia Batali

De când mă știu, mi-a fost greu să compun versuri, să găsesc rimele potrivite atunci când aveam o temă la școală. Parcă aveam un vocabular cu 10 cuvinte și nu știam cum să le mai rotesc între ele. Dar la compuneri, mă simțeam în lumea mea și vocabularul devenea maaare cu mii de cuvinte :) .

Mă gândesc acum la un lucru. Dacă am fi într-o sală cu vreo 50 de oameni și fiecăruia ni s-ar cere sa repovestim o poveste foarte cunoscută. Câte variante credeți că ar exista? 50 , bineînțeles- unele amuzante, altele extrem de plictisitoare , altele captivante- chiar daca avem de-a face cu aceeași poveste, fiecare o vom spune diferit.

Așa că astăzi am ales să vă  prezint o carte cu povesti pe care cred ca le-ați auzit de foarte multe ori  și cu siguranță le-ați spus și voi copiilor voștri.

Dar nu este o carte obișnuită, pentru ca povestirile au rimă, cuvinte alese meșteșugit  multe dintre regiunile țării noastre.

Ce reacție au avut ursuleții? Ei îndrăgesc mai mult poveștile  obișnuite, nu cele în versuri.   Nu avem multe cărți de poezii ( cred ca le pot număra pe degete). Dar cele pe care le avem , sunt prețuite și citite de mai multe ori  , deși nu sunt atrași  așa de mult  poveștile in versuri.

După ce am citit una, și încă una și încă una, m-au întrebat dacă mai există astfel de cărți.

Faptul ca au o acțiune, că sunt ritmate și muzicale, aceste povestiri în versuri au farmecul lor aparte, mai ales când autorul știe să aleagă cele mai potrivite cuvinte și rime.

Și doamna Lidia Batali a știut din plin să facă acest lucru, transformând povesti foarte cunoscute în versuri pline de grație, dar și umor.

Totodată îmbogățește vocabularul celor mici cu regionalisme din anumite zone ale țării. Și nu vă speriați că nu le veți putea explica copiilor, aveți o micuță legendă pe fiecare pagină.

Paginile sunt pline de ilustrații, putând fi gustate chiar și de către cei mai mici cititori.

Da, știu că există acum acea controversă legată de sadismul întâlnit în unele povești clasice. Recunosc că și eu am sărit anumite pasaje din unele povestiri sau am încercat să le adaptez.

Dar aceste poezii sunt o adaptare a povestirilor, lipsind unele scene pline de duritate, plus că cei mici vor simți mai mult umorul anumitor scene.

Cum ar suna povestea Ursul păcălit de vulpe, așa cum a scris-o Lidia Batali ?

http://www.adenium.ro/search?orderby=position&orderway=desc&search_query=lidia+batali&submit_search=Cautare

Mulțumim, Lidia Batali pentru că ne-ați descoperit încă o dată cât de melodioasă și de frumoasă este limba dulce românească ! :)