Nominalizații OT 2016: Tudor Crețu, categoria Literatură

Tudor Crețu (n. 1980) a absolvit Facultatea de Litere, filosofie și istorie a Universității de Vest, secția jurnalistică-engleză și este doctor în filologie cu prima teză susținută la Universitatea de Vest din Timișoara despre literatura narcoticelor (Narcoliteratură. Tipologii de narcomani, 2012). Tudor Crețu este unul dintre cei mai importanți scriitori ai generației sale, având o carieră literară pe măsură: a debutat în revista Orizont (2000), iar în volum, cu Dantelăriile Adelei (2001). Alte volume publicate: Obiectele oranj (2005), Omul negru (2008), Developări literare (studii critice, 2011) s.a. Din 2011, este directorul Bibliotecii Județene Timiș.

A fost nominalizat pentru categoria Literatură în baza activității susținute de inițiere și organizare de festivaluri și proiecte care au ca scop principal promovarea lecturii și a literaturii. În 2016, a avut loc cea de-a cincea ediție a Festivalului Internațional de Literatură „LitVest”. Tudor Crețu și colaboratorii săi de la Biblioteca Județeană Timiș au reușit să-l organizeze anual, fără întreruperi, atrăgând de fiecare dată un public larg și divers spre literatura contemporană, în special prin intermediul lecturilor publice. „LitVest” a contribuit considerabil la câștigarea titlului de Capitală Europeană a Culturii (2021) de către Timișoara. În plus, lecturile publice reunind peste 500 de persoane reprezintă experimente social-literare inedite, nemaifiind organizate până acum nicăieri în lume manifestări de acest gen la o asemenea anvergură: „Concentrica” (mai 2016), picnicul urban de lectură „Pătura care citește” (iunie 2016), „Literatura intră-n joc” (lecturi în licee, proiect demarat în cadrul „LitVest” 2016) s.a. votează pe www.oameniitimpului.ro

Nominalizații OT 2016: Elif Memet, categoria Tinere valori

Elif Memet (n. 1997) a absolvit Liceul Internațional de Informatică din Constanța; a fost invitată la Casa Albă, în urma clasării pe un loc fruntaș la un concurs de eseuri organizat de Gulen Institute Youth Platform din Statele Unite ale Americii. Eseul ei, care răspundea în 2000 de cuvinte la întrebarea „Cum se poate eradica sărăcia globală de către cetățenii lumii?”, a fost desemnat cel mai bun din Europa și al treisprezecelea pe glob. A fost șefă de promoție în 2015 la același liceu, iar acum este studentă la Columbia University. A fost medaliată cu aur, apoi cu bronz la Olimpiada Internațională de Proiecte de Mediu, premiată la concursurile NASA, finalistă la Concursul Național de Vorbire în Public în limba engleză, cel mai tânăr Ambasador Bloomberg din lume s.a.m.d. În noiembrie 2013, a organizat primul club de pregătire a elevilor și studenților pentru conferințele simulatorii ale Organizației Națiunilor Unite. În martie 2014, a fost singura elevă de liceu din lume acceptată la dezbaterile simulatorii ale ONU – Harvard World Model United Nations.

Nominalizarea pentru categoria Tinere valori se justifică prin performanțele extraordinare din anul universitar 2015-2016. În calitate de studentă la Columbia University, a fost aleasă de laureatul Premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz (2001), pentru a-i coordona cercetarea în inegalitate economică. Elif Memet este singura studentă din anul I care reușește acest lucru. Cercetarea nu este singurul domeniu de activitate a tinerei, în această perioadă ea ocupând funcția de Ambasador al Colegiului Columbia, făcând parte din Columbia Energy Club, Columbia Financial Investment Group, Lion Fund (fondul de investiții al Universității); este membră a comitetului Columbia Club of New York, cel mai tânăr membru al Consiliului de Afaceri Româno-American, coordonatoarea Ligii Studenților Români din Străinătate – filiala SUA și asistentă personală a prințesei Marina Sturdza. votează pe www.oameniitimpului.ro

Voteaza Oamenii Timpului tau! START VOT: 50 de finaliști în competiția pentru Trofeele „Oamenii Timpului”

www.oameniitimpului.ro START VOT: 50 de finaliști în competiția pentru Trofeele „Oamenii Timpului” Campania „Oamenii Timpului” anunță cele 50 de nume și proiecte care intră în competiția finală pentru cele 10 trofee ale categoriilor Literatură, Arte, Educație și cercetare, Societate civilă, Diplomație publică, Memorie și istorie, Jurnalism, Tinere valori, Sănătate și Antreprenoriat. Pe data de 15 octombrie s-a încheiat perioada în care au putut fi făcute din partea publicului propuneri pe platforma oameniitimpului.ro. Acestea, în număr de aproximativ 600, au intrat într-un proces riguros de selecție în cadrul redacției revistei de cultură contemporană „Timpul”, iar membrii Juriului Național au ales din dosarele transmise câte cinci nominalizați pentru fiecare categorie. La fel ca la edițiile precedente, finaliștii vor putea fi susținuți prin vot online (în perioada 10 noiembrie – 5 decembrie). Juriul Național se va întruni la Iași pe data de 16 decembrie pentru a desemna cei 10 câștigători ai trofeelor „Oamenii Timpului”. „Nominalizările de anul acesta oglindesc perfect extinderea la nivel național a Campaniei «Oamenii Timpului»”, consideră prof. univ. dr. Daniel Şandru, președintele Juriului Național. „Când, în 2013, am alcătuit primul Juriu Național, ne-am gândit la misiunea de a încerca pe viitor să identificăm valorile și proiectele din toate comunitățile românești, iar faptul că am ajuns la acest moment ne arată că am procedat corect, dezbrăcând de orice urmă de provincialism campania «Oamenii Timpului». Parcurgând nominalizările, veți descoperi reprezentată întreaga Românie, în toată diversitatea acesteia. Cei 10 câștigători vor fi aleși de juriul pe care am onoarea să îl prezidez exclusiv pe baza realizărilor acestora din anul inclus în monitorizare, nu vom avea o competiție între regiuni și nici nu trebuie privită în acest fel. Îi felicităm pe toți cei care au ajuns în postura de a fi nominalizați, aceștia fiind selectați în urma unor proceduri riguroase ale redacției revistei de cultură contemporană „Timpul” și, mai apoi, în urma deciziei membrilor juriului fiecărei categorii în parte. Nu în ultimul rând, mulțumim publicului platformei noastre online, care și anul acesta a răspuns provocării și a transmis foarte multe propuneri”, a mai precizat prof. univ. dr. Daniel Şandru. Gala „Oamenii Timpului” va avea loc pe 17 decembrie 2016, în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” și va fi transmisă în direct de Realitatea TV. Juriul Național al Campaniei „Oamenii Timpului”, ediția a III-a, are următoarea componență: Radu Vancu (poet, eseist, traducător) – Literatură; Cătălin Sava (jurnalist cultural, muzicolog) – Arte; Ioan-Aurel Pop (academician, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca) – Educație și cercetare; Raluca Știrbăț (pianistă, președintele Societății Internaționale „George Enescu” din Viena, inițiator al salvării Casei lui George Enescu de la Mihăileni) – Societate civilă; Constantin Chiriac (președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu) – Diplomație publică; Mioara Anton (cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române) – Memorie și istorie; Nicolas Don (jurnalist francez de origine română) – Jurnalism; Beatrice Rancea (manager interimar al Operei Naționale Române București) – Tinere valori; Alexandru-Vlad Ciurea (președinte de onoare al Societății Române de Neurochirurgie, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România) – Sănătate; Bogdan Pițigoi (omul de afaceri) – Antreprenoriat. Președintele Juriului Național este Daniel Şandru, director onorific al revistei de cultură contemporană „Timpul”, Secretar de Stat, Coordonator al Departamentului Centenar, Cancelaria Primului-Ministru. Cei 50 de finaliști din cadrul Campaniei „Oamenii Timpului”, împărțiți în cele 10 categorii, sunt: Pentru categoria LITERATURĂ au fost nominalizați: • Tudor Crețu (Timișoara), în baza activității susținute de inițiere și organizare de festivaluri și proiecte care au ca scop principal promovarea lecturii și a literaturii. Organizarea Festivalului Internațional de Literatură „LitVest” (ediția a cincea în 2016) a contribuit la câștigarea titlului de Capitală Europeană a Culturii (2021) de către Timișoara; • Daniel Vighi (Timișoara), pentru inventivitatea cu care reușește să compună o frescă a Banatului și să experimenteze o tehnică a montajului în cadrul Trilogiei Corso fără a pierde vreuna din temele majore ale celor trei volume extrem de divers construite; • Livia Cotorcea (Iași), pentru prodigioasa activitate de traducător, modul activ de promovare a valorilor literare, precum și de publicarea unui număr important de studii critice, articole și eseuri despre cultura rusă; • Mircea Cărtărescu (București), datorită succesului pe plan internațional de care se bucură opera sa, fiind unul dintre cei mai traduși scriitori de limbă română; • Mircea Mihăieș (Timișoara), datorită realizării volumului Ulysses, 732. Romanul romanului, considerat prima încercare în România de a face o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărți de proză scrisă în engleză în secolul XX. Pentru categoria ARTE au fost nominalizați: • Alexandra Conunova-Dumortier (Chișinău), datorită succesului la nivel internațional și implicării în societatea civilă prin intermediul fundației sale, VitArt, care derulează proiecte axate pe terapia prin artă; • Sorin Purcaru (Iași), datorită activității din 2016, având expoziții de pictură, sculptură sau lucrări grafice în Bacău, Târgu Jiu, Chișinău, în sediul Parlamentului European, Germania s.a.; • Marian Augustin Ioan (București), pentru realizările din domeniul arhitecturii sacre, acesta proiectând Catedrala Arhiepiscopală și Regală cu necropolă de la Curtea de Argeș, construcție finalizată în 2016; • Remus Azoiței (Londra), nominalizat în baza prodigioasei activități artistice din 2016, an în care a susținut concerte în România, Turcia, Liban, Republica Moldova sau Marea Britanie; • Lucian Nastasă-Kovács (Cluj-Napoca), pentru că a reușit să revitalizeze activitatea Muzeului de Artă și să îl transforme într-un adevărat pol cultural al Clujului, deschizându-i porțile spre publicuri noi. Pentru categoria EDUCAŢIE ŞI CERCETARE au fost nominalizați: • Viviana Grădinaru (Pasadena), datorită rezultatelor obținute în domeniul optogeneticii, cea mai nouă tehnică de manipulare și studiu a celulelor nervoase, dezvoltată la Caltech, și pentru că în 2016 a descoperit o metodă de a modifica un virus care să transporte gene în celulele din sistemul nervos; • Sergiu Pașca (Stanford), datorită descoperirilor din domeniul neurobiologiei, cercetările sale fiind un pas important în direcția unei mai bune viziuni și a unor tratamente noi pentru tulburările psihiatrice; • Corneliu Birtok Băneasa (Timișoara), pentru inventarea „deflectorului termic”, aparat care reduce pierderile de putere ale motoarelor pe timp de vară, din cauza temperaturilor ridicate; • Elif Memet (Constanța), pentru implicarea în coordonarea cercetării în inegalitatea economică a laureatului Premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz (2001), Elif fiind singura studentă de anul I care reușește acest lucru; • Cătălin Brahonschi (Piatra Neamț), datorită responsabilizării și implicării tinerilor în viața cultural-artistică a comunității, prin intermediul Asociației „Tinerii de azi, generația de mâine” (TAGMA). Pentru categoria SOCIETATE CIVILĂ au fost nominalizați: • Ciprian Ciocan, Fundația Comunitară Sibiu, pentru crearea Fondului „Științescu”, proiect dedicat educației alternative, implementarea programului de finanțare „Științescu Sibiu 2.0”, inițierea SemiMaratonului din Sibiu în 2016, un eveniment sportiv de strângere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală; • Alina Vasea, Asociația „Dăruiește Aripi” (Constanța), datorită proiectului „Dăruiește primul zâmbet”, care a vizat scăderea ratei mortalității infantile neonatale prin reconstrucția și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți și a Compartimentului de Prematuri din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța; • Marian Damoc, RYMD (Bacău), pentru implementarea proiectelor „strONG” (2015 -2016) și „Ask the Locals!” (2015-2017), prin care a cercetat imaginea generală a sectorului nonguvernamental din Bacău și și-a propus creșterea accesibilității cetățenilor la resursele Uniunii Europene; • Lucia Cucu, ANTEM (Republica Moldova), datorită proiectelor „Instruire lingvistică pentru minoritățile naționale din Republica Moldova” (2008-2016) și „Integrare cu respect pentru diversitate – învățarea simultană a limbilor română și găgăuză” (2015-2017); • Centrul Rațiu pentru Democrație (Cluj-Napoca), datorită implicării echipei în proiecte precum „Combat THB”, „Cetățenie activă”, „Clubul de Debate” sau „Toleranță și conviețuire”. Pentru categoria DIPLOMAŢIE PUBLICĂ au fost nominalizați: • Cornel Ban (Boston), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai României în domeniul economiei politice, prezintă argumente originale și inovative în Ruling Ideas. How global neoliberalism goes local (Oxford University Press, 2016), lucrare cu o miză centrală în actualul context economic global; • Constantin Necula (Sibiu), pentru că a devenit o sursă de inspirație și una dintre cele mai influente voci ale Bisericii, prin conferințele și dialogurile pe diferite teme susținute în toată țara; • Vasile Găman (Neamț), datorită perpetuării istoriei și tradiției din satul natal, Lunca, comuna Vânători, locuința sa găzduind muzeul „Vasile Găman”, care deține peste 3 000 de obiecte, unelte, costume populare, icoane pictate pe lemn sau medalii din al Doilea Război Mondial; • Adrian Ghenie (Baia Mare), pentru că a devenit anul acesta unul dintre cei mai importanți ambasadori ai artei și culturii românești, cu licitații la Londra, New York s.a., tablourile sale fiind evaluate la sute de mii sau milioane de euro; • Iordan Gheorghe Bărbulescu (București), pentru inițierea în România a unor cursuri despre instituțiile, politicile și procesul decizional al UE și extinderea programelor de studii dedicate cercetării Uniunii. Pentru categoria MEMORIE ŞI ISTORIE au fost nominalizați: • Smaranda Vultur (Timișoara), pentru eforturile constante depuse pentru promovarea istoriei orale și a antropologiei și pentru demararea proiectului de digitalizare a arhivei personale, un gest istoric și cultural important pentru studierea metamorfozelor identitare prin care a trecut Banatul în ultimul secol; • Victor Neumann (Timișoara), datorită realizării unei lucrări despre istoria și particularitățile Banatului care reunește pentru prima dată contribuții ale unor istorici români, sârbi și maghiari (Istoria Banatului. Studii privind particularitățile unei regiuni transfrontaliere); • Metin Omer (Constanța), pentru implicarea în derularea unor proiecte importante pentru păstrarea și promovarea valorilor identitare ale comunității tătare; • Tudor Sălăgean (Cluj-Napoca), datorită implicării în restaurarea bisericilor de lemn cu pictură interioară din Cizer și Petrindu, monumente istorice înscrise în patrimoniul UNESCO; • Radu Gabriel Dumitrescu (Craiova), nominalizare susținută de activitatea de cercetare a materialului numismatic și medalistic prezent în istoria poporului român. Pentru categoria JURNALISM au fost nominalizați: • Paul Radu (București), pentru realizarea unor investigații jurnalistice transfrontaliere în domeniul crimei organizate (partener în România al „Panama Papers”, inițiator și coordonator al „Clear Cut Crimes”, #BahamasLeaks s.a.); • Flavius Baican (Timișoara), nominalizare susținută de realizarea emisiunii de televiziune Minunatele povestiri ale navetistului bănățean, prin care, timp de 10 ani, a promovat satele și orașele bănățene; • Oana Ciucă (Sibiu), datorită promovării jurnalismul cultural independent prin proiectul editorial Capital Cultural, prima revistă online de cultură din Sibiu; • Gabriela Baiardi (Iași), pentru activitatea centrată pe evocarea problemelor actuale ale societății românești; • Ruxandra Hurezean (Cluj-Napoca), datorită implicării în recuperarea și păstrarea memoriilor unor comunități care se confruntă cu pericolul dispariției (sașii transilvăneni). Pentru categoria TINERE VALORI au fost nominalizați: • Tamás Imets (Miercurea Ciuc), pentru inventarea unui dispozitiv multifuncțional controlat de undele cerebrale care poate îmbunătăți viața persoanelor imobilizate și cu cu dizabilități; • Theodor Matican (Craiova), pentru rezultatele obținute ca ciclist paralimpic la diverse competiții, dar și pentru calificarea la Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud (2018); • Elif Memet (Constanța), pentru implicarea în coordonarea cercetării în inegalitate economică a laureatului Premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz (2001), Elif fiind singura studentă de anul I care reușește acest lucru; • David Alexandru (Iași), pentru implicarea sa în acțiunile caritabile în beneficiul copiilor săraci din Kenya; • Adrian Conete, Tudor Popa, Diana Canghizer, Miruna Gafencu, Alex Simion (București), pentru crearea ochelarilor Mitra, care, printr-un ansamblu de senzori, pot ajuta o persoană nevăzătoare să se deplaseze în siguranță. Pentru categoria SĂNĂTATE au fost nominalizați: • Adrian Săftoiu (Craiova), pentru implicarea în analiza micromediului din tumorile tractului digestiv sau a procedurilor terapeutice minim invazive care le înlocuiesc pe cele clasice chirurgicale; • Ionuț Poinăreanu (Constanța), datorită implicării în creșterea calității actului medical în România prin dezvoltarea unui model de investigare a tumorilor maligne prin intermediul unor tehnici moderne de diagnosticare; • Constantin Tuleașcă (Lausanne), datorită rezultatelor obținute în domeniul radiochirurgiei, una dintre cele mai rare supraspecializări din lume; • Mihai Netea (Nijmegen), datorită rezultatelor obținute în domeniul cercetării sistemului imunitar, descoperind că sistemul imunitar înnăscut al omului este adaptativ și poate fi „instruit”; • Marius Moga, Cezar Ionuț Călin, Ileana Mariana Mateș, Mihnea Cosmin Costoiu, Augustin Semenescu, Cătălin Gheorghe Amza (București), datorită realizării unui sistem revoluționar de protezare care permite o recuperare mult mai rapidă a utilizatorului decât o proteză clasică. Pentru categoria ANTREPRENORIAT au fost nominalizați: • Sorin Sîrbu și Andreea Pașoi Sîrbu – E-Twow Electric Mobility (Craiova), pentru producerea și comercializarea trotinetelor electrice pliabile E-Twow, cel mai economic vehicul din lume; • Laura Anton – No Limit Network (Craiova), pentru coordonarea Asociației No Limit Network, care reunește tineri cu dizabilități ce confecționează și vând online bijuterii handmade; • Oana Stan – TECHIR (Techirghiol), pentru dezvoltarea afacerii de valorificare a resurselor minerale din Lacul Techirghiol prin produse cosmetice și antireumatice; • Dan Drăghici – Drăghici Dental, Junior Clinic și Safra Dental Club (Iași), datorită creșterii considerabile a cifrelor de afaceri din cadrul celor trei business-uri conexe din domeniul medicinei dentare pe car ele conduce; • Zsombor Benkö – Kontrastwege (Miercurea Ciuc), datorită inovației aduse pe piața românească prin introducerea unei surse alternative de biomasă, salcia energetică. Campania „Oamenii Timpului” este un proiect al Asociației Revistei Timpul și beneficiază în 2016 de o recunoaștere extraordinară din partea unora dintre instituțiile-emblemă ale României. ASR Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, a acordat Înaltul Patronaj Galei „Oamenii Timpului”. De asemenea, Campania „Oamenii Timpului” RO+ beneficiază de patronajul Ministerului Culturii. Producătorul Campaniei „Oamenii Timpului” este Editura Adenium. Biroul de Presă „OAMENII TIMPULUI” www.oameniitimpului.ro promovare@oameniitimpului.ro Telefon: 0040 (232) 277 998 0040 (753) 560 440

Revista TIMPUL a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler

Miercuri, 26 octombrie, la Palatul Cotroceni, a avut loc ceremonia de decernare a Ordinului „Meritul Cultural” în grad de Cavaler pentru revista de cultură contemporană TIMPUL Cu prilejul aniversării a 140 de ani de la înființare, în semn de înaltă apreciere pentru activitatea publicistică de înaltă ținută, în jurul căreia s-a coagulat, în spiritul valorilor și al dialogului ideilor, o elită remarcabilă ce a contribuit la dezvoltarea spațiului cultural și civic din România, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria F „Promovarea culturii”, publicației TIMPUL.

În alocuțiunea sa prilejuită de decernarea Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler revistei TIMPUL, Președintelui României, ES Klaus Werner Iohannis a susținut: „În numele statului român, am astăzi prilejul de a onora revista TIMPUL, la împlinirea a 140 de ani de înființarea publicației, care a fost locul de afirmare a unor personalități de anvergură, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Titu Maiorescu. Destinul publicației TIMPUL a traversat întreaga noastră istorie modernă, devenind o platformă valoroasă pentru dialogul cultural și civic. Ea a însemnat și înseamnă spirit critic, respectul pentru valori și autenticitate, entuziasmul și dedicația celor care au continuat o tradiție culturală importantă pentru Iași și pentru România. La o sută de ani de la dramaticele momente ale preluării capitalei de război a României, distingerea publicației simbol a Iașilor are o semnificație în plus. Felicit revista Timpul și îi urez viață îndelungată în cultura română!”

Daniel Șandru, director onorific al revistei de cultură contemporană TIMPUL, a declarat: „Publicația fondată pe 15 martie 1876 și care într-adevăr anul acesta împlinește 140 de ani de existență a reprezentat în epocă un pilon informațional, un adevărat laborator jurnalistic al formării limbii române și a dat concretețe modernizării și modernității românești, alături de alți doi piloni importanți în acea vreme: pilonul instituțional, Casa Regală a României, fondată în 1866, și pilonul educațional, Academia Română, care de asemenea anul acesta împlinește 150 de ani. Pe acești trei piloni importanți s-au construit modernitatea și modernizarea României, dar ceea ce a transgresat din perspectiva publicației TIMPUL toată această perioadă de 140 de ani de existență a fost, într-adevăr, domnule președinte, spiritul critic, pe care noi, cei de astăzi, făcând cuvenita reverență față de trecut, îl preluăm și încercăm în felul acesta să găsim o modalitate pragmatică, dacă vreți, de a proiecta adevărul.”

www.revistatimpul.ro

Miercuri, 26 octombrie, la Palatul Cotroceni, a avut loc ceremonia de decernare a Ordinului „Meritul Cultural” în grad de Cavaler pentru revista de cultură contemporană TIMPUL

COMUNICAT DE PRESĂ Miercuri, 26 octombrie, la Palatul Cotroceni, a avut loc ceremonia de decernare a Ordinului „Meritul Cultural” în grad de Cavaler pentru revista de cultură contemporană TIMPUL

Cu prilejul aniversării a 140 de ani de la înființare, în semn de înaltă apreciere pentru activitatea publicistică de înaltă ținută, în jurul căreia s-a coagulat, în spiritul valorilor și al dialogului ideilor, o elită remarcabilă ce a contribuit la dezvoltarea spațiului cultural și civic din România, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria F „Promovarea culturii”, publicației TIMPUL. În alocuțiunea sa prilejuită de decernarea Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler revistei TIMPUL, Președintelui României, ES Klaus Werner Iohannis a susținut: „În numele statului român, am astăzi prilejul de a onora revista TIMPUL, la împlinirea a 140 de ani de înființarea publicației, care a fost locul de afirmare a unor personalități de anvergură, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Titu Maiorescu. Destinul publicației TIMPUL a traversat întreaga noastră istorie modernă, devenind o platformă valoroasă pentru dialogul cultural și civic. Ea a însemnat și înseamnă spirit critic, respectul pentru valori și autenticitate, entuziasmul și dedicația celor care au continuat o tradiție culturală importantă pentru Iași și pentru România. La o sută de ani de la dramaticele momente ale preluării capitalei de război a României, distingerea publicației simbol a Iașilor are o semnificație în plus. Felicit revista Timpul și îi urez viață îndelungată în cultura română!” Daniel Șandru, director onorific al revistei de cultură contemporană TIMPUL, a declarat: „Publicația fondată pe 15 martie 1876 și care într-adevăr anul acesta împlinește 140 de ani de existență a reprezentat în epocă un pilon informațional, un adevărat laborator jurnalistic al formării limbii române și a dat concretețe modernizării și modernității românești, alături de alți doi piloni importanți în acea vreme: pilonul instituțional, Casa Regală a României, fondată în 1866, și pilonul educațional, Academia Română, care de asemenea anul acesta împlinește 150 de ani. Pe acești trei piloni importanți s-au construit modernitatea și modernizarea României, dar ceea ce a transgresat din perspectiva publicației TIMPUL toată această perioadă de 140 de ani de existență a fost, într-adevăr, domnule președinte, spiritul critic, pe care noi, cei de astăzi, făcând cuvenita reverență față de trecut, îl preluăm și încercăm în felul acesta să găsim o modalitate pragmatică, dacă vreți, de a proiecta adevărul.” George Bondor, redactor-șef al revistei TIMPUL, a declarat: „Distincția primită din partea Președintelui României, E.S. Klaus Werner Iohannis, în anul aniversar al publicației TIMPUL, ne onorează în cel mai înalt grad, fiind o dovadă a faptului că echipa actuală a revistei reușește nu doar să continue tradiția spiritului critic, care a reprezentat marca distinctivă a tuturor echipelor redacționale ale revistei, ci și să o nuanțeze prin exerciții de echilibru, de admirație și, totodată, prin exerciții ale excelenței. Prin această distincție, am primit o extraordinară recunoaștere a faptului că proiectele noastre din ultimii ani se bucură de anvergura meritată de publicația TIMPUL, precum și de susținerea morală a tuturor instituțiilor importante ale statului. În acest moment, se cuvine să le mulțumim tuturor colaboratorilor revistei, precum și publicului cititor, care ne înconjoară cu simpatie și cădură.” Cu o istorie de 140 de ani, Timpul este una dintre cele mai complexe reviste culturale din România. Paginile ei dovedesc un excelent echilibru între prezentarea actualității culturale și reflecția liberă de falsul imperativ al noutății. În paginile revistei de cultură contemporană Timpul, observația obiectivă și reflecția critică se întâlnesc în cel mai firesc și mai fericit mod cu putință. Scrisă într-un ritm alert, dar cu idee și argumente, Timpul se impune printr-o diversitate care, deloc întâmplător, este perfect unitară. Își găsesc loc evenimentele culturale și analizele politice, literatura și critica literară, cronica de film și cea de teatru, filosofia și reflecția economică, istoria și cronica de arte vizuale.

Dezbatere „neȘansa adulților cu autism în România” și concert Raluca Știrbăț alături de Filarmonica Oltenia

Două evenimente sub egida Campaniei „Oamenii Timpului” la Craiova continuă acțiunile desfășurate timp de o lună în nouă orașe ale României. Marți, 20 septembrie, de la ora 11.00, la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova va avea loc dezbaterea „neȘansa adulților cu autism în România”. Au confirmat prezența la eveniment Luminița Sandu, psiholog, vicepreședinte al Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR), filiala Craiova, Cristina Liberis, manager regional al Campaniei „Oamenii Timpului” pentru București, Iuliana Gheorghe, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Dolj, Claudia Măciucă, psiholog, șef serviciu Evaluare Complexă a Copilului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj, dr. Mihaela Sava, medic primar epidemiolog, Direcția de Sănătate Publică Dolj, Ioana Stoian, director executiv, S.C. Administrație Publică și Asistență Socială Craiova. Moderatorul dezbaterii organizate în cadrul Colocviilor „Oamenii Timpului” este Simona Mușuroi, jurnalist TVR Craiova, manager regional al Campaniei „Oamenii Timpului”. Se va discuta despre accesul egal la educație, tranziția de la statutul de copil la cel de adult, impunerea drepturilor civile și modalitățile de protecție a persoanelor cu tulburare în spectru autist. „Într-o lume în care sistemul de valori are valențe de multe ori reprobabile, consider Campania «Oamenii Timpului» o importantă cale de promovare a frumosului din jurul nostru. Suntem de multe ori înconjurați de oameni valoroși, adevărate exemple demne de urmat, pe care însă nu-i vedem, fiind asaltați de non-valori. M-am alăturat Campaniei pentru a ajuta la descoperirea și creșterea vizibilității acestor oameni. Cred cu tărie în puterea exemplului și consider că acesta este cel mai important aspect al proiectului Oamenii Timpului”, a declarat Alina Șerban, manager regional al Campaniei pentru Craiova. Seara, de la ora 19.00, în sala Filarmonicii Oltenia Craiova, se va desfășura un concert caritabil susținut de pianista Raluca Știrbăț, alături de Orchestra de Cameră a Filarmonicii Oltenia Craiova(dirijor Ivan Iliev). În program vor putea fi ascultate lucrările: Gustav Holst: Suita St. Paul, op. 29, nr. 2; Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr. 25 în sol minor, K. 183; Wolfgang Amadeus Mozart:Concertul nr. 20 în re minor pentru pian și orchestră, K. 466. Concertul este inclus în Turneul Național susținut de pianista Raluca Știrbăț în această toamnă, în nouă orașe ale României. Primul a avut loc pe 15 septembrie, la Constanța, și a fost găzduit de Muzeul de Artă. comunicat_craiova Campania „Oamenii Timpului” se desfășoară timp de o lună în nouă orașe ale României prin intermediul unor evenimente speciale dedicate comunităților devenite centre de monitorizare în acest an. Organizate de managerii regionali OT, evenimentele beneficiază de sprijinul unor sponsori locali și al autorităților publice, precum și al unor instituții mass-media locale. Întâlnirile pianistei Raluca Știrbăț (membră a Juriului Național al Campaniei „Oamenii Timpului”, categoria Societate civilă) cu publicul vor avea loc pe parcursul celei de-a doua părți a lunii septembrie și începutul lunii octombrie și vor avea următorul itinerariu: Cluj-Napoca (22 septembrie), București(4 octombrie), Piatra Neamț (7 octombrie), Iași (8 octombrie) și Suceava (9 octombrie). Colocviile „Oamenii Timpului”, moderate și gândite special pentru comunitățile în care activează de către managerii regionali, se vor desfășura după următorul calendar: Cluj-Napoca (22 septembrie),Sibiu (24 septembrie), București (4 octombrie), Piatra Neamț (7 octombrie), Iași (8 octombrie),Suceava (9 octombrie) și Timișoara (15 octombrie). Campania „Oamenii Timpului” este un proiect al Asociației Revistei Timpul și beneficiază în 2016 de o recunoaștere extraordinară din partea unora dintre instituțiile-emblemă ale României. ASR Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române, a acordat Înaltul Patronaj Galei „Oamenii Timpului”. De asemenea, Campania „Oamenii Timpului” RO+ beneficiază de patronajul Ministerului Culturii. Producătorul Campaniei „Oamenii Timpului” este Editura Adenium. Campania „Oamenii Timpului“ mulţumeşte tuturor partenerilor locali ai proiectului! parteneri-craiova www.oameniitimpului.ro https://www.facebook.com/OameniiTimpului/

Pentru a primi „Oamenii Timpului”, Cazinoul, simbolul Constanței, se va redeschide pentru o zi!

Pentru a primi „Oamenii Timpului” Cazinoul se redeschide pentru o zi! http://www.telegrafonline.ro/cazinoul-se-redeschide-pentru-o-zi Mirela STÎNGĂ Cazinoul, simbolul Constanței, se va redeschide doar pentru o zi, din păcate, joi, 15 septembrie, începând cu ora 13.00, pentru a găzdui dezbaterea „Patrimoniul regal la Marea Neagră” şi expoziţia „Scurtă istorie în imagini a Cazinoului din Constanţa”. Dublul eveniment va avea loc în prezența unor invitați speciali: preşedintele Ordinului Arhitecţilor, filiala Bucureşti, academicianul Şerban Sturdza, secretarul de stat, coordonator al Departamentului Centenar din cadrul Cancelariei Primului-Ministru şi, totodată, director onorific al revistei de cultură contemporană „Timpul“, Daniel Şandru, pianista şi iniţiatoarea campaniei de salvare a casei lui George Enescu de la Mihăileni, Raluca Ştirbăţ. Constănțenii vor fi reprezentanți de directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu, arhitectul Radu Cornescu şi prof. univ. dr. Florin Anghel de la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanţa. Dezbaterea va fi moderată de lect. univ. dr. Daniel Citirigă, manager zonal pentru Constanţa al Campaniei „Oamenii Timpului“. După debatere și vernisaj, publicul este așteptat, începând cu ora 18.00, la Muzeul de Artă din Constanţa, la un concert extraordinar susţinut de pianista Raluca Ştirbăţ, care este și preşedinte al Societăţii Internaţionale „George Enescu“ din Viena. Intrarea este liberă. Ajunsă la cea de-a III-a ediție, campania „Oamenii Timpului” este un proiect al Asociaţiei Revistei „Timpul” şi beneficiază în 2016 de o recunoaştere extraordinară din partea unora dintre instituţiile-emblemă ale României. ASR Principesa Moştenitoare Margareta, Custodele Coroanei României, a acordat Înaltul Patronaj Galei „Oamenii Timpului” RO+. De asemenea, Campania „Oamenii Timpului” RO+ beneficiază de patronajul Ministerului Culturii. „La a II-a ediţie a Galei, din 800 de nominalizați propuși prin accesarea platformei online www.oameniitimpului.ro au fost selectați printr-o etapă de prejurizare 80 de finaliști (câte zece pentru fiecare județ în parte, corespunzător celor ze ce categorii prezentate). Aceștia au beneficiat de peste 200.000 de voturi online din partea susținătorilor. La Gala finală, zece personalități dintre cei 80 de finaliști au primit Trofeul „Oamenii Timpului” (Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași”), intrând în Comunitatea cu același nume”, spun organizatorii campaniei. Producătorul Campaniei „Oamenii Timpului” este Editura Adenium. Citește și: „Oamenii Timpului“ 2016, în etapa nominalizărilor online Constănțenii sunt invitați să-i nominalizeze pe „Oamenii Timpului“ lor Campania „Oamenii Timpului” se lansează la Constanța Constănțenii sunt invitați să nominalizeze „Oamenii Timpului“! www.oameniitimpului.ro

Titluri noi la Adenium

Titluri noi la Adenium Primele zile de toamnă aduc trei noi titluri Adenium.

Exerciții de dicție pentru inimi bâl-bâ-i-te de Vladimir Drăghia, ilustrații de Graţiela Aolăriţi Gabriel Cheșcu: „O lectură tonifiantă ne oferă acest al doilea volum semnat de Vladimir Drăghia. Nu mi-am imaginat nicicând un manual de logopedie care să ne învețe să silabisim coerent – și care să detabuizeze, pentru cei sfioși – limbajul alunecător-sinuos al dragostei, care, se știe, nu suportă pluralul. Dar la ce altceva ne-am putea aștepta de la cineva a cărui gravitație e racordată la rețeaua noastră de stări de spirit, cum el însuși se autodenunță?” Dezlegând misterele nașterii și morții... și ale fenomenelor intermediare de Daisaku Ikeda, un amplu tratat contemporan al budismului La acest început de secol XXI, în întreaga lume se intensifică studierea problemelor fundamentale, eterne, ca viața și moartea, rostul vieții, originile și destinațiile noastre ultime, cât și întrebarea cu privire la existența de după moarte. Cartea examinează filosofia de viață a budismului Nichiren în lumina ideilor de ultimă oră despre viață și moarte, deși cuprinderea exhaustivă într‑un singur volum a unei probleme atât de vaste este imposibilă. Budismul Nichiren oferă oamenilor mijloacele de a‑și transforma destinele prin înfăptuirea propriei revoluții umane individuale și dezvăluie calea spre pace și fericire. Daisaku Ikeda (n. 1928) este unul dintre cei mai cunoscuți învățători budiști din zilele noastre și scriitor, poet, activist pentru pace și militant pentru abolirea armelor nucleare. Distins cu numeroase premii, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace (2015, 2016). Volumul va fi lansat în cadrul unor evenimente culturale speciale la Iași (17 septembrie), Chișinău (18 septembrie) și Timișoara (20 septembrie) și va fi disponibil în curând în librării și pe site-ul Adenium. Literatura română pentru Evaluarea Națională. Aplicații, teste, sugestii de rezolvare de Daniela Zaharia și Cezar Zaharia Dincolo de miza succesului școlar (examenul de Evaluare Națională fiind un prag important pentru fiecare elev), studiul limbii și al literaturii române trebuie să rămână, în gimnaziu, o experiență culturală pertinentă și interesantă, care să implice imaginația, gustul estetic, nevoia de autointerogare și de comunicare. Respectând programa specifică, structura oficială a subiectelor și maniera de formulare a sarcinilor de lucru stabilite de Ministerul Educației, volumul își propune să nuanțeze pregătirea continuă și sistematică pentru Evaluarea Națională, intervenind cu fișe teoretice esențializate, teme de portofoliu, modele și sugestii de rezolvare, răspunsuri selective și o consistentă baterie de teste de antrenament. De asemenea, cartea are în vedere, prin selecția textelor (clasice sau contemporane, din autori celebri sau mai puțin cunoscuți în anii de gimnaziu), redescoperirea în adolescentul de 14 15 ani a cititorului pasionat sau măcar avizat, dornic să și susțină punctele de vedere, să și lărgească orizontul cultural și să descopere, dincolo de informații, reguli, canoane, adevăratele provocări, ierarhii, idoli, ca formă de acomodare cu specificul și noile problematici ale orelor de limba și literatura română din clasa a IX a de liceu. Cartea va fi lansată la Târgul pentru Școală- Excelsior vineri, 16 septembrie. Toate cărțile vor fi disponibile în scurt timp în librării și online. www.adenium.ro

Adenium: 150 de ani ai Coroanei Române sărbătoriți la Düsseldorf

150 de ani ai Coroanei Române sărbătoriți la Düsseldorf Celebrarea Anului Regal 2016 continuă. O nouă citadelă europeană aniversarează cei 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României. După Madrid, Londra și Domeniul Regal de la Balcic, orașul Düsseldorf, capitala Landului Renania de Nord – Westfalia, va fi gazda unui număr de evenimente publice aniversând un secol și jumătate de la venirea în România a Principelui Suveran Carol I și de la promulgarea Constituției din 1866. Evenimentele vor fi organizate de Asociația culturală româno-germană Atheneum, de primăria orașului Düsseldorf, de Muzeul Goethe și de alte organizații din Germania și România. Evenimentele din capitala Renaniei de Nord – Westfalia sunt sprijinite de Ambasada României în Republica Federală Germania. Ele se vor desfășura în zilele de marți 6, miercuri 7 și joi 8 septembrie 2016. Familia Regală a României va fi reprezentată la Düsseldorf de Alteța Sa Regală Principele Radu. Vor lua parte reprezentanți ai autorităților politice, oameni de artă, oameni de afaceri, membri ai Corpului Diplomatic și reprezentanți ai societății civile din România, Republica Moldova și Germania. Sărbătoarea românească de la Düsseldorf este organizată cu concursul Institutului Cultural Român. Vor lua parte Camerata Regală, dirijată de Constantin Grigore, Corul Regal, scriitori, muzicieni și artiști plastici români. Evenimentele de la Düsseldorf vor omagia, de asemenea, pe sculptorul Constantin Brâncuși și pe compozitorul George Enescu. Va fi lansat volumul Anul Regal, publicat de Editura Adenium. Cu ocazia zilelor românești de la Düsseldorf, vor avea loc întâlniri între delegații economice ale României, Republicii Moldova și Germaniei. www.adenium.ro

Noul număr al revistei de cultură contemporană TIMPUL, nr. 209, din august 2016, însoțit de Suplimentul special dedicat memoriei Majestății Sale Regina Ana a României.

A sosit TIMPUL! Comunicat de presă Publicat la: 31-08-2016 Vă recomandăm noul număr al revistei de cultură contemporană TIMPUL, nr. 209, din august 2016, însoțit de Suplimentul special dedicat memoriei Majestății Sale Regina Ana a României. Nr. 209 al revistei va fi disponibil în scurt timp în toată țara prin rețeaua de distribuție Inmedio, rețelele de librării Humanitas, Cărturești (București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov) și Librarium (Timișoara, Cluj și Iași) și în format digital pe elefant.ro. Online, pe www.revistatimpul.ro, se regăsesc articolele din arhivă, precum și articolele ediției curente. Pentru a fi la curent cu toate noutățile, vă recomandăm să accesați și pagina de facebook a revistei TIMPUL și să vă abonați. În Suplimentul special dedicat memoriei Majestății Sale Regina Ana, primul proiect publicistic de acest gen, semnează texte de evocare personalități culturale, membri ai corpului academic, jurnaliști, specialiști în istorie și științe politice: Ioan Stanomir, Andrei Muraru, Cristian Teodorescu, Alexandru Muraru, Rodica Culcer, Lucian Dîrdală, Adelina Rădulescu, Nora Iuga, Răzvan Voncu, Bedros Horasangian și Claudiu Pădurean. În Editorialul din acest număr, Memoria Reginei Ana şi fractura logică a minţii colective, Daniel Șandru scrie despre urgența inițierii unei dezbateri despre asumarea onestă a istoriei, suscitată de trecerea în eternitate a Reginei Ana. În paginile de Actualitate, citiți despre două evenimente culturale importante care au avut loc în luna august: Smida Jazz Festival și Festivalul de Film Istoric Râşnov. Paginile Focus, coordonate de Radu Vancu, sunt dedicate volumului Când nu mai e aer, de Radu Andriescu, chestionând totodată arta poetică a generației ’90, comparativ cu cea a generațiilor de după. Semnează opinii: Andrei C. Şerban, Ioan Şerbu, O. Nimigean și Teodora Coman. Paginile de Filosofie, coordonate de George Bondor, conțin dosarul Seminarului anual București‑Princeton dedicat filosofiei moderne timpurii, manifestare știinţifică internaţională ajunsă la a 16‑a ediţie. Seminarul este organizat de Centrul de Cercetare „Fundamentele modernităţii europene” (Universitatea din București), în colaborare cu Departamentul de Filosofie al Princeton University. Semnează opinii Dana Jalobeanu, Irina Georgescu, Vlad Alexandrescu și Doina Hendre Biro. Din paginile revistei de cultură contemporană TIMPUL (nr. 209/august 2016) vă recomandăm și interviul realizat de Gabriel Cheșcu cu scriitorul Vasile Ernu, despre rezidența FILIT de la Iași, despre proiectul la care lucrează, despre destinul generației sale și ce înseamnă a fi de stânga în România. În paginile dedicate artei, puteți citi materialul realizat de Adina Scutelnicu despre sculptorul băcăuan Gheorghe Zărnescu, precum și materialul Oanei-Maria Nicuță despre cel mai recent proiect de la Borderline Art Space. Din paginile de cronică literară, vă recomandăm analiza lui Claudiu Komartin despre evoluția fenomenului poetic și a criticii din 2000 încoace, precum și articolul lui Cosmin Ciotloș despre Arta poetică a lui Emil Hurezeanu. De asemenea, vă recomandăm analiza polemică pe care Alexandru Anca o realizează volumului controversat al lui Carme Jiménez Huertas, Nu venim din latină, cronica Simonei Preda la cel mai recent volum al lui Adrian Cioroianu, precum și revenirea lui Ștefan Lemny în paginile revistei TIMPUL cu o cronică despre volumul Nicoletei Roman, „Deznădăjduită muiere n­au fost ca mine”. Femei, onoare și păcat în Valahia secolului al XIX­lea, apărut la Editura Humanitas. Numărul 209 al revistei TIMPUL conține și alte articole, semnate de Mihaela Mocanu, Maria Bilaşevschi, Romeo Aurelian Ilie, Angelo Mitchievici, Dana Ţabrea, Roxana Patraş, Lucian Dîrdală, Bogdan Călinescu, Stelian Dumistrăcel, Mioara Anton, Teodora Manea, Dan Pavel, Lavinia Maria Pruteanu, Dragoş Dascălu și Radu Vancu. www.revistatimpul.ro

Un număr de colecție al revistei TIMPUL pentru fiecare comandă pe www.adenium.ro

Alege cărțile preferate de pe www.adenium.ro, comandă-le și primești în plus un număr de colecție al revistei de cultură contemporană TIMPUL. Cu o istorie de 140 de ani, TIMPUL este una dintre cele mai complexe reviste culturale din România. Paginile ei dovedesc un excelent echilibru între prezentarea actualității culturale și reflecția liberă de falsul imperativ al noutății. În paginile revistei de cultură contemporană TIMPUL, observația obiectivă și reflecția critică se întâlnesc în cel mai firesc și mai fericit mod cu putință. Scrisă într-un ritm alert, dar cu idee și argumente, TIMPUL se impune printr-o diversitate care, deloc întâmplător, este perfect unitară. Își găsesc loc evenimentele culturale și analizele politice, literatura și critica literară, cronica de film și cea de teatru, filosofia și reflecția economică, istoria și cronica de arte vizuale. Platforma online Adenium înseamnă acces rapid la informații și la peste 140 de titluri din domenii diverse, grupate în douăsprezece colecții. Urmăriți secțiunea „Recomandarea săptămânii” pentru a fi la curent cu reducerile și promoțiile Adenium, accesați blogul pentru a afla noutăți despre cărți și autori (fragmente în exclusivitate, interviuri, recenzii, fotografii inedite), selectați-vă volumele preferate și comandați-le direct de pe site. Pentru a putea comanda de pe site-ul Adenium va trebui să vă creați un cont și apoi să puneți în coșul virtual cărțile care vă interesează. Alegeți modalitatea de livrare și finalizați comanda. Odată cu cărțile alese, veți primi un număr special, de colecție, al revistei de cultură contemporană TIMPUL.

De la criză umanitară la criză politică: proiectul european la răscruce

Emanuel Copilaș Publicat la: 22-08-2016, pe www.revistatimpul.ro Sorin Bocancea, (coord.), Marșul asupra Europei. Noile dimensiuni ale migrației, Iași, Adenium, 2016 Europa s-a confruntat, în 2015, cu cel mai mare val migrator de la al doilea război mondial și până în prezent. Peste un milion de oameni, majoritate din Siria, Irak, Afghanistan sau Albania au intrat pe continent prin Grecia sau Italia, având ca destinații Germania, Suedia sau Marea Britanie. Cauzele care i-au determinat să-și părăsească locuințele sunt multiple. În primul rând, discutăm despre zone de conflict care, odată cu așa-numita „primăvară arabă”, s-au reinflamat. Rolul Occidentului în acest context este unul central. La cinci ani de la începerea conflictului din Siria, jumătate din populația acestei țări a fost nevoită să aleagă calea exilului, extern sau intern. Este vorba apoi despre mirajul Occidentului, succesul consumerist pe care acesta a reușit să îl „vândă” în toată lumea: de ce ne mirăm deci că toată lumea vrea să ajungă în Europa sau în Statele Unite? Mai ales când cancelarul Germaniei, forța motrice din punct de vedere economic a Europei, a accentuat faptul că, în contextul natalității negative, acest stat are nevoie de cât mai multă forță de muncă. Ieftină, calificată și foarte ușor de disciplinat, dacă va fi cazul, datorită situației incerte legislativ a noilor veniți și a ostilității la adresa musulmanilor, aflată în creștere. Lucrarea coordonată de politologul Sorin Bocancea reprezintă probabil singura inițiativă publicistică de acest gen, până acum. Volumul putea fi însă mai echilibrat, așa cum însuși autorul recunoaște în secțiunea introductivă, insistând mai mult asupra unor opinii care nu văd în acest val migraționist un cal troian civilizațional, o formă de a destabiliza Europa pe coordonate sociale, religioase și economice în beneficiul Rusiei sau, mai grav, a mișcărilor teroriste musulmane. Un punct central în abordarea problemei îl reprezintă clarificarea terminologică a statutului protagoniștilor săi. Sunt aceștia refugiați sau emigranți? Sau de-a dreptul invadatori, așa cum susține Marius Văcărelu? „Terminologic, refugiații sunt persoane care fug de conflicte armate sau de persecuții, care sunt protejate de o convenție specială, adoptată de ONU în 1951. Ei fug de propriul guvern sau de un nou organ de putere constituit local, iar din acest motiv, pentru o perioadă de timp, abandonează legăturile juridice cu propriul stat. Ei nu pleacă la mare distanță de casa sau de țara lor, pentru că nu ajung la 500 de kilometri distanță mai ales dacă poartă un cărucior cu rotile în care își duc vreo rudă bolnavă sau vârstnică. Manipularea este cuvântul fundamental care a definit comportamentul presei și al guvernelor din vestul Europei, precum și al naivilor corecți politic, iar cazul la care fac referire a fost monumental prin sfidarea aplicată cetățenilor. Refugiații sunt diferiți de exilați (aceștia sunt de obicei victime ale politicii) și de emigranți, care sunt de cele mai multe ori expresia nereușitei economice a unui stat. Spre deosebire de refugiați, care nu se pot întoarce în țările lor în siguranță, emigranții nu au un astfel de impediment. Dacă aleg să se întoarcă, vor continua să fie cetățeni protejați de guvernele lor – cum sunt, de altfel, și în afara propriilor granițe. Legăturile politico‑juridice cetățenești nu se rup în cazul emigranților, față de situația contrară a exilaților. Emigrația mai are o caracteristică: se pleacă individual sau în grupuri mici, care au o țintă precisă: a câștiga bani cinstit, prin muncă, în noua țară, iar nu din ajutoare sociale. Invadatorii sunt cei care ocupă un teritoriu, înarmați sau nu. In­vazia are un caracter organizat, de grup, cu o țintă precisă sub aspect teritorial. Mai există un caracter clar al invaziei: dobândirea mijloa­celor de trai pe teritoriul invadat doar pe seama celor invadați. În concretul acestor zile, pe seama ajutoarelor sociale oferite de statele invadate” (pp. 57-58). O astfel de abordare apocaliptică și speculativă a situației nu contribuie prea mult la identificarea unor soluții, sau măcar la înțelegerea adecvată a acesteia. Cine decide la ce distanță se deplasează refugiații de statele din care provin? Nu au ei dreptul să aleagă opțiunea cea mai avantajoasă? Iar în contextul poziției adoptate de către Angela Merkel, Germania este cu siguranță alegerea cea mai inspirată pentru ei. Noii veniți sunt refugiați din simplul motiv că nu mai au unde să se întoarcă în țările de origine. Locuințele, perspectivele, familiile le-au fost iremediabil afectate de conflicte militare. Iar despre posibilitatea de a ne confrunta cu o invazie organizată, având ca scop destabilizarea Europei, nici nu cred că are rost să discutăm. Sigur că, în primii ani, mulți dintre noii veniți vor primi ajutoare de la bugetele de stat dar, pe termen mediu și lung, aceștia vor fi absorbiți de economiile statelor gazdă și vor contribui la creșterea lor. Să nu uităm că și-au permis să-ți părăsească țările devenite de nelocuit persoane relativ educate și cu venituri peste cele minime. Din păcate, această criză umanitară care a restricționat masiv libertatea de circulație în Europa, a condus la alimentarea islamofobiei, și așa în creștere, respectiv la ascensiunea electorală a partidelor de extrema dreaptă. Prin neacceptarea de către unele state a cotelor de refugiați stabilite de Comisia Europeană, criza umanitară s-a transformat rapid în criză politică. De felul în care aceasta va fi soluționată depinde viitorul Europei Unite, care va demonstra astfel dacă este sau nu capabilă să se ridice la nivelul valorilor pe care le promovează. Până atunci, să constatăm împreună cu Dan Ionescu la ce ne putem aștepta în această privință în viitorul apropiat: „intensificarea mișcărilor anti‑imigranți din vestul Europei ne va afecta cât de curând. Porniți în propria cruciadă creștină, deciși să apărăm încă o dată granițele Europei, chiar dacă nu am primit nici o cerere oficială, uităm că cei care azi își pun măști pe față și bat imigranți prin orașele europene nu sunt în nici un fel prietenii noștri. Sunt simpatizanți ai mișcărilor politice care acum un an făceau din românii plecați la muncă în Occident sursa relelor societății în care trăiau. Clanurile de români care le consumau aju­toarele sociale, le luau slujbele pe care oricum nu le doreau înainte de criză, românii pe care nu îi apără nici un sindicat și care fac mun­cile cele mai de jos în societățile occidentale erau ținta lor. Și, fără să gândim, ajutăm la alimentarea unor percepții care se vor întoarce împotriva oricărei forme de imigrație” (p. 196). http://www.adenium.ro/carte/marsul-asupra-europei-noile-dimensiuni-ale-migratiei/

Democrație și cultură politică. O relație problematică. Cronică de Emanuel Copilaș

Vasile Brașovanu, Calitatea democrației și cultura politică în România, Iași, Adenium, 2015 Cronică de Emanuel Copilaș Lucrarea tânărului cercetător Vasile Brașovanu nu își propune o amplă analiză științifică a legăturilor dintre democrație și cultură politică, ci doar o succintă trecere în revistă a complexității conceptuale și empirice a unei astfel de problematici ancorată, spre final, în contextul specificităților civice românești. Autorul începe prin identificare a trei modele de democrație clasice. Democrația directă, ateniană, care excludea majoritatea covârșitoare a populației, dar a cărei amintire simbolică a manifestat o puternică forță regenerativă, adaptându-se la contextele politice moderne, apoi democrația reprezentativă ca poliarhie, așa cum a fost teoretizată paradigma de către politologul Robert Dahl, adică un sistem politic bazat pe binomul contestare-participare unde drepturile cetățenilor de a lua parte în amblele tipuri de activități sunt cât mai puțin îngrădite și, în sfârșit, democrația consociațională a lui Arendt Lijphart, pentru care sistemele electorale plurale, nu cele majoritare, sunt cele mai în măsură să garanteze o cultură și un comportament politic unitar în cadrul unor societăți inevitabil și iremediabil diverse. O discutare mai detaliată a celor trei modele democratice ar fi fost de dorit, pe lângă includerea în cadrul demersului și a modelului clivajelor, propus de Martin Lipset și Stein Rokkan, a democrației distributive teoretizată de John Rawls sau a democrației radicale, așa cum apare ea la Jürgen Habermas sau la Ernesto Laclau. 254-493-calitatea-democratiei-si-cultura-politica-in-romaniaÎn ceea ce privește cultura politică, autorul preia modelul clasic al lui Gabriel Almond și Sidney Verba, care disting între o cultură politică de tip parohial, în care nu există nici informare, nici implicare civică, o cultură politică de tip dependent, în care informarea există, dar participarea cetățenească la deciziile colective este de cele mai multe ori pasivă, respectiv o cultură politică de tip participativ, unde cetățenii informați, alcătuind o veritabilă societate civilă, se informează și participă activ la procesul politic. Autorul nu uită să menționeze, pe urmele lui Sidney și Verba, că cele trei tipuri de cultură politică sunt mai degrabă tipuri ideale weberiene, ele coexistând, în diferite proporții, în cadrul fiecărei societăți în parte. Mai departe, autorul tratează subiecte ca socializarea politică, capitalul social, societatea civilă și cetățenia activă, inventariind interdependența complexă dintre aceste concepte și modalitățile prin intermediul cărora reușesc să articuleze sau nu comportamente politice specifice. Participarea politică este tratată în manieră preponderent individuală, ținând cont de „caracteristicile cetățenilor” și excluzând deliberat din ecuație contextul economic și social (p. 8). Problema este că un astfel de cetățean abstract, izolat în raport cu mediul în care s-a format, are destule șanse să devină un cetățean realmente „responsabil”, dar multe șanse să fie culpabilizat în manieră inadecvată pentru lipsa sa de cultură politică în momente cheie. Cultura politică nu poate fi însă arbitrar separată de contextul economic și social al cărui produs este, în definitiv: tratarea ei ca punct de reper absolut conduce aproape inevitabil la concluzii fragile și, în general, pesimiste. Chiar dacă analiza efectivă a culturii politice românești ocupă aproximativ un sfert din lucrare, aceasta este dublată în schimb de numeroase și utile date empirice. Bazându-se pe distincția operată de către Ronald Inglehart între valori materiale și postmateriale, autorul ajunge la concluzia că protestele politice din România contemporană sunt animate mai degrabă de valori materiale, reliefând absența unui nive de trai decent și eșecul ideologiei tranziției postcomuniste. Cele post-materiale, în primul rând ecologiste, devin la rândul lor, mai ales în ultimii ani, tot mai vizibile. Ținând cont de gradul ridicat de încredere pe care românii îl au în Biserică și Armată, autorul caracterizează cultura politică românească drept una parohială. Cred că avem de-a face însă mai degrabă cu o cultură politică dependentă, în care cetățenii nu sunt neapărat neinformați, ci doar relativ reticenți în a-și face cunoscute opiniile în spațiul public prin intermediul unor campanii de mobilizare sau a acțiunilor de protest, cultură politică în care au apărut în ultimii ani tot mai multe breșe participative. Viitorul civic al României nu este unul neapărat pesimist, întocmai ca viitorul intelectual și profesional al autorului care, ținând cont de vârsta pe care o are și de domeniul științific complex și solicitant în care se aventurează, oferă cititorilor o lucrare onestă, coerentă și promițătoare. www.adenium.ro

Adenium Start 2016: lista finaliștilor

La începutul acestui an Adenium a lansat cea de-a IV-a ediție a Concursului de Debut „Adenium Start”, pentru următoarele genuri literare: poezie, proză, literatură pentru copii. Pentru fiecare gen din concurs, vor fi declarate câștigătoare, la începutul lunii octombrie, volumele care vor obține cea mai mare medie a notelor acordate de membrii juriului, iar editarea lor va începe imediat după anunțarea învingătorilor. Juriul va fi format din: Gabriel Cheșcu (redactor-șef al Editurii Adenium, președintele juriului), Adriana Nazarciuc (director general Adenium – literatură pentru copii), Bogdan Crețu (proză, poezie) și Radu Vancu (proză, poezie). Adenium le mulțumește tuturor celor care au răspuns provocării lansate și care au trimis manuscrise. Lista manuscriselor finaliste este următoarea: Secțiunea Proză: „I have to be cruel…”, „Who was born in a house full of pain”, „Moștenirea babei Stoltz”. Secțiunea Poezie: „Scânteile riscă și uneori reușesc”, „Mă simt ca și cum am fi cu toții insule…”, „Din tot ce scriu…”. Secțiunea Literatură pentru copii: „A fost odată”, „Povești firoscoase…”. Scopul acestui concurs este să descopere și să promoveze autori valoroși, care încă nu au publicat în volum, oferindu-le posibilitatea să debuteze și sprijinul integral în procesul de promovare. Volumele premiate vor fi lansate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, care se va desfășura în toamnă, la București, iar autorii câștigători vor primi câte 50 de exemplare din cărțile lor pentru propria activitate de promovare. Ca rezultat al primelor trei ediții ale Concursului de Debut, Editura Adenium a publicat zece volume de proză, poezie și literatură pentru copii: Laptele negru al mamei, autor Cosmin Leucuța, Varză, autor Beatris Serediuc, Maldororiana, autor Ana Ionesei, Desant, e-xilul colecționarei de fluturi, autor Adriana Noxi Rotaru, De unde stau eu pot vedea cerul, autor Ioana Duță, Flăcări, foc, arderi interioare în raportul verbal-vizual, autor Simona Ardelean, Funeral of Hearts, autor Edith Negulici, Secretul fetei frumoase, autor Dorina-Grațiela Aolăriți, Vrum-vrum, autor Cristina Frîncu. www.adenium.ro

„Privesc Timpul ca pe un un alter-ego, un Timp de netrăit în absența celor pe care îi prețuiești”. Interviu cu Daniel Șandru

„Privesc Timpul ca pe un un alter-ego, un Timp de netrăit în absența celor pe care îi prețuiești” * dialog cu prof. univ. dr Daniel Șandru, președintele juriului campaniei „Oamenii Timpului”

O întâlnire cu președintele unui juriu, mai ales al unei campanii de anvergură așa cum este „Oamenii Timpului”, te poate duce cu gândul la o discuție purtată pe un ton distant, ce poate semăna mai mult cu o prezentare a unui regulament, a criteriilor în baza cărora vor fi acordate premiile și mai puțin la un dialog relaxat, așa cum a fost cu prof. univ. dr. Daniel Șandru. Ca președinte al juriului campaniei „Oamenii Timpului”, ne-a explicat, pe un ton prietenos, cum a început totul și unde se dorește să se ajungă. Am creionat împreună un tablou la care vor fi adăugate tușe la fiecare ediție a proiectului, ajuns la a treia prezență pe o scenă deschisă la Iași, extinsă apoi la nivel național și peste graniță, în Republica Moldova și Ucraina. - Ați fost președinte al juriului încă de la prima ediție a campaniei „Oamenii Timpului”. Ce v-a determinat să lansați un astfel de proiect? - Trebuie să mărturisesc că ideea i-a aparținut colegei mele Adriana Nazarciuc, care este președintele Asociației Revistei „Timpul”, imediat ce am preluat coordonarea acestei prestigioase publicaţii (care în 2016 împlinește 140 de ani de la lansare – n.a), în ianuarie 2014. Ideea a apărut după câteva numere ale publicației pe care le-am realizat împreună și pe care le-am coordonat. Venise momentul ca „Timpul” să poată fi cunoscută mai mult decât ceea ce înseamnă publicistică în zona culturală contemporană, o impunea și tradiţia istorică. Doamna Adriana Nazarciuc a găsit de cuviinţă că ar trebui să organizăm un eveniment mai mare. Anterior au existat premiile Revistei „Timpul”, un eveniment local, dar noi ne-am dorit să fie de anvergură. Aşa a apărut această idee de competiție a valorilor care ar fi trebuit să fie jurizată cumva din afara Iașului. Fie că vorbim despre spațiul cultural sau academic ori mai mult despre cel politic, există această obișnuință ca oamenii să se premieze între ei, să se omagieze între ei și ne-am zis că nu vrem să facem un astfel de traseu competițional între valori, ci ar trebui să fie creditate și prin anvergura unui juriu național. - Mulți se întreabă de ce este nevoie de un astfel de demers. - Eu cred că trebuie, în primul rând, să ne reconsiderăm valorile în toate domeniile de excelență – cum sunt la noi cele 10 în care acordăm premii – literatură, arte, educație și cercetare, memorie și istorie, jurnalism, societate civilă, tinere valori, diplomaţie publică, sănătate și antreprenoriat, considerându-le ca fiind piloni fundamentali ai oricărei comunități. Am considerat că ar trebui să redimensionăm cumva spațiul axiologic românesc câtă vreme acești 26 de ani de tranziție sunt precedați, după cum bine știm, de mai bine de 45 de ani de totalitarism. Spațiul valoric a fost foarte bulversat, a fost cumva cu susul în jos dacă ar fi să invoc o sintagmă folosită de Hegel. Am crezut și credem că este momentul, mai cu seamă pentru că ne aflăm în preajma împlinirii a 100 de ani de la formarea statului român modern, apariției unui demers care să implice, pe de o parte, așa cum spune și sloganul campaniei, preluarea trecutului, premierea prezentului și pregătirea viitorului. În spate există o simbolistică întreagă legată de publicație, de Revista „Timpul”, care ne-a determinat să plasăm în prezent valori care recuperează trecutul, dar care pregătesc într-un fel și viitorul. - Cine poate fi un „om al timpului”? - Oricine îndeplinește criteriile de excelență anunțate de juriu. Scopul acestei campanii este să descoperim oameni de valoare în comunitățile în care activează, care fac ca lucrurile să meargă înainte, în cele zece domenii amintite. Asta nu înseamnă că ignorăm proiectele care au o anvergură mult mai mare decât o permite spațiul prezentului pentru că, pe lângă cei zece premii la cele zece categorii, în fiecare an am acordat și vom oferi în continuare premii speciale. Anul trecut, la împlinirea a 20 de ani de la fondarea editurii Polirom, una dintre cele mai importante din țară și pe care o avem la Iași, din fericire, am acordat un astfel de premiu special. Avem în vedere atât proiecte, cât și personalități și credem că această competiție, extinsă la nivel național, va putea creiona repere pentru societatea romînească. Inițial, campania a avut o dimensiune locală, apoi regională, și credem că va putea creiona repere pentru societatea românească. - Mi-ați anticipat întrebarea. Cum ați reușit să o extindeți la nivel național și peste granița țării? Campania „Oamenii Timpului” a ajuns deja în Republica Moldova și Ucraina. - Au fost foarte multe discuții, iar creativitatea colegilor care au lucrat în acest proiect sau care îl susțin și-a spus cuvântul. Totul a vizat modalitatea de organizare, în principal. Este teribil de dificil, multă muncă și nu aș vrea să creadă cineva că sunt foarte mulți oameni implicați. Avem alături redacția Revistei „Timpul” și colaboratorii ei, editura Adenium, care ne sprijină, voluntarii care au venit alături de noi în fiecare an. Munca de organizare a presupus stabilirea unui regulament, componența juriului, ceea ce împlică lucrul în spatele scenei, configurarea unei strategii. Nu mai puțin important este procesul de fundraising pentru că este nevoie de finanțare pentru ca un astfel de demers să existe. Toată această muncă de organizare s-a văzut pusă în situația de a se adapta evoluției proiectului. Inițial a avut o dimensiune locală, la ediția din 2014, și ne gândeam ca în fiecare an să mergem pe câte o regiune istorică pentru ca în 2018, la centenar, să ajungem în toată țara. Lucrurile nu au stat așa, iar timpul nu a mai avut răbdare. Anul trecut, ediția s-a extins în cele șase județe ale Regiunii de Nord-Est, la Chișinău și Cernăuți, pentru ca în acest an să ajungă la nivel național. A apărut apoi această idee ca în campanie să existe opt centre de monitorizare, coordonate de opt manageri locali, care să filtreze, într-o primă instanță, propunerile, să le documenteze și să contribuie în acest mod la un proces de jurizare mai riguros astfel încât nominalizații și, la final, premianții să fie pe deplin legitimi. - Cum au evoluat nominalizările de-a lungul celor două ediții? - Cred că din punctde vedere axiologic al valorii lucrurile sunt foarte clare - au câștigat cei mai buni dintre cei înscriși în cursă. În primul an, redacția Revistei „Timpul” a făcut nominalizările la cele zece categorii, din care ulterior juriul i-a ales pe finaliști. Am schimbat perspectiva în 2015, când am lansat și platforma www.oameniitimpului.ro pentru ca publicul din cele șase județe ale Regiunii de Nord-Est, din Chișinău și Republica Moldova să poate propune candidaturi. În acest context nu a mai fost o simplă etapă de jurizare, așa cum se întâmplase într-un an anterior, când juriul a trebuit să aleagă premianții dintre cei nominalizați, desigur în baza unor dosare documentate, ci au fost două etape – o fază de prejurizare, în care în baza propunerilor, 800 câte au fost anul trecut, au rămas în cursă nominalizații, urmând iar în faza finală, când juriul s-a întâlnit la Iași în ședință comună, cu o zi înainte Galei, dintre cei rămași în cursă, 80 câți au fost anul trecut, să fie extrași premianții. - Cum vă descurcați cu atâtea candidaturi? - E copleșitor, pe de o parte, pentru că anul trecut au fost foarte multe propuneri, dar pe de altă parte este și îmbucurător când vezi, de la un an la altul, că societatea românească, în pofida tuturor etichetelor care i s-au pus de-a lungul timpului și mai ales în ultimul sfert de veac, chiar produce valori. Există o calibrare care aduce în atenție excelența în toate domeniile vieții sociale. - Este important să vorbim cât mai mult despre aceste lucruri fiindcă altfel comunitatea nu le-ar cunoaște. Sunt oameni cu realizări, dar sunt acoperiți de o perdea fină de mister fie că vor, fie că nu vor, iar noi nu am ajuns până la ei. - Tocmai asta ne-am propus noi, să-i aducem în scenă pe oamenii care, de regulă, stau deoparte dar care oferă valoare și care contribuie la mersul înainte al fiecărei comunități,de la medici până la tineri antreprenori, de la tineri scriitori până la tinere valori, de la jurnaliști, până la oameni care mergând în spațiul public, național și internațional, fac exercițiul de diplomație publică pentru România și pentru comunitatea din care provin. - Ați cunoscut persoane care nu au fost nominalizate, dar ar fi meritat să fie premiate? - Evident că sunt, nu ne putem aroga ideea că am descoperit deja tot ce ce putea în oricare dintre domenii în toți acești doi ani. În mod evident nu este așa și din acest motiv publicul trebuie implicat foarte mult pentru că nu avem noi, cei de la Iași, cum să știm care sunt valorile de la Craiova sau de la Suceava, Baia Mare sau Cluj. Atunci am apelat la sprijinul colegilor noștri care au devenit manageri zonali, oameni implicați în comunitățile lor. Cred că putem indica la acest moment două profile ale acestor manageri zonali - pe de o parte sunt jurnaliști, pe de altă parte sunt tineri universitari, cu o bună scanare a spațiului comunității. Ei știu cel mai bine și au și rolul de a impulsiona publicul din acele comunități pentru a face propuneri, ulterior noi urmând să le documentăm şi, în funcție de criteriile regulamentului, să le prezentăm juriului național. - Vorbim în acest proiect despre Valoare și Sens. Ce este, din punctul dvs de vedere, Valoarea? - Voltaire spunea, la un moment dat, că «Este important să-ți cultivi singur grădina». Este o metaforă aici, iar sensul pe care eu îl extrag este de a-ți face bine treaba ca membru al comunității, al familiei, de ce nu, mai cu seamă în zona profesională. - Doar pentru comunitate, pentru noi, ca indivizi, nu? - Sigur că există o formă de îmbogățire în contextul în care știi că poți oferi mai mult, fie că vorbim de comunitate, de familie, de mediul profesional în care activezi. Este o formă de îmbogățire care se revarsă și asupra ta. Nu cred că există profesionist care să nu se bucure de rezultatele muncii sale, dar ceea ce face din valoare o posibilitate de a te raporta și la ceilalți e faptul că oferi de la tine celor din jur. Este un joc dialectic foarte important – în măsura în care suntem piese din comunitatea din care provenim, o comunitate care ne inculcă din faza de socializare primară până în cea de socializare matură valorile în care credem, anumite credințe, o anumită perspectivă asupra vieții, avem și noi datoria de a oferi comunității valorile în care credem și rezultatele noastre profesionale. - Practic este vorba despre un echilibru între a oferi și a primi. - Da și îmi amintesc de numele cărții unui sociolog, Marcel Mauss, «Eseu de dar». El spunea, și antropologic făcând această analiză, că există o permanentă permutare între cel care oferă și cel care la rândul său poate oferi astfel încât în acest mod se poate construi lumea. Or, acești oameni, aceste personalități pe care încercăm să le descoperim merită cu prisosință reverența noastră câtă vreme oferă comunității aceste valori despre care discutăm. - Nu pot să evit și gândul despre non-valoare. E clar că nu putem face să dispară, dar cum am putea-o limita, izola? - Ca multe fenomene care țin de social, există în diferite grade mai mari sau mai mici și aici intervine diferența dintre spațiile sociale. Există și lucruri care nu se înscriu în aria valorilor. Nu putem spera la o eliminare totală a non-valorii. Nu cred că ar trebui ignorată, dar nici să ocupe prime time. Cred că mai curând este important să evidențiem lucrurile bune. Până la urmă, și în acest exercițiu de ierarhizare, de departajare a valorilor de non-valori intervine, până la urmă, și fondul nostru subiectiv. Depinde de noi înșine cum ne plasăm – ne asumăm, așa cum încercăm s-o facem noi, cei care organizam campania „Oamenii Timpului”, să ne orientăm exclusiv pe evidențierea valorii. - Spuneați cândva că sunteți un comentator al realității moderne. Ce vă place și ce nu vă place la realitatea de acum? - Sunt foarte multe lucruri care nu îmi plac în societatea românească. Atunci când afirmam acest lucru, că sunt un comentator și că încerc, cu onestitate intelectuală, să mă îndrept spre analiza realității eram ceva mai tânăr și cred ceva mai revoltat. Între timp, mărturisesc că în plan subiectiv lucrurile s-au mai așezat, dar asta nu înseamnă că nu mă irită sau nu mă revoltă în continuare unele lucruri, însă încerc să înțeleg de ce se întâmplă așa. De o bună bucată de vreme pot să-mi dau seama că dacă în urmă cu zece ani spuneam că tot ceea ce se întâmplă rău astăzi în societatea românească este cauzat de perioada totalitară, mi-am dat seama că mă înșel. Citind memorii, jurnale, cărți de referință istorice cu referire la ceea ce a fost în ante-comunism îmi dau seama că răul exisa în societatea românească cu mult timp înainte de apariția comunismului. Acest tip de regim totalitar a venit pe un teren gata pregătit. - Nimic nu este întâmplător. - Da și să nu uităm că înainte de comunism au existat în România cel puțin trei regimuri măcar autoritare - cel al regelui Carol al II-lea, instaurat prin modificarea Constituției și scoaterea în afară a partidelor politice și existența unui singur partid, pe model fascist, statul național legionar, care a produs o catastrofă la nivel simbolic și politic în România interbelică, și nu mai puțin dictatura mareșalului Antonescu. Mai devreme, în secolul al XIX-lea vom vedea că tarele societății pe care le regăsim și astăzi erau prezente într-un stadiu germinal. - Astăzi altfel prezente. - Vorbim și de un altfel de societate, una tehnologică. Mediul comunicațional este infinit mai dezvoltat, dar anumite lucruri, cum ar fi, spre exemplu, maniheismul social există. Era și în spațiul românesc, cel puțin din a doua jumătate a secolului XIX, funcționa la fel și atunci ca și astăzi – există cei buni și cei care se află întotdeauna împotrivă sunt cei răi. Acest maniheism nu produce decât o scindare în societatea românească și plecând de aici, ca să mă întorc la filozofia proiectului „Oamenii Timpului”, ideea nu este să scindăm, ci să unim. - Așa ajungem la ideea de Model. Se vorbește tot mai mult despre lipsa de modele. Credeți că este adevărată? - Societatea românească a fost cu adevărat bulversată după ceea ce s-a întâmplat în 1989 și era cumva firesc ca lucrurile să se așeze într-un ritm mai lent sau mai rapid. Din punct de vedere strict social vorbind, da, lucrurile pot fi văzute în acest fel și cred că au evoluat și cine spune că era mai bine înainte greșește. De obicei, oamenii trecuți de o anumită vârstă spun asta ca un fel de compensare, un fel de nostalgie după tinerețe. Și noi vom fi nostalgici după tinerețea noastră. Pe lângă asta, mulți invocă și unele beneficii materiale pe care le-au pierdut în «capitalismul sălbatic» de după 1989. A fost și o bulversare axiologică – s-au amestecat valorile. În 1990, apoi imediat după, cine nu dădea din coate rămânea în afara jocului și chiar așa s-a întâmplat pentru mulți. Și totuși, anumite modele au existat și s-au coagulat în timp. Problema este una care ține în primul rând de educație și nu aș arăta direct spre școală, ci mai întâi spre familie. Valorile fundamentale sunt inculcate unui individ în familie, pornind de la cele religioase și până la cele comunitare, de la simplul fapt de a învăța să dai «Buna ziua» până la a spune «Mulțumesc», de a adopta o anumită conduită până la a avea anumite preferințe în zona culturală. Nu degeaba se vorbeşte în limbaj popular despre cei 7 ani de acasă, care sunt foarte ușor de determinat sociologic pentru că arată socializarea primară, în care se formează nucleul fundamental a ceea ce va deveni individul ca membru al comunității. - Acesta este un prim palier. - Ulterior intervin și altele, cum ar fi școala. Chiar și în școală lucrurile au fost alterate. Gândiți-vă numai la câte reforme au fost în ultimii 26 de ani, luate de la capăt. Am fost cumva între mitul Anei lui Manole și mitul lui Sisif. Sigur că, vorba lui Camus, trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit că tot duce o piatră pe vârful muntelui și aceasta prăbușindu-se, însă lucrurile acestea au alterat profund mecanismul de funcționare nu doar al sistemului educațional, ci și al valorilor românești. Eu nu îmi pot imagina cum, spre exemplu, unii colegi de-ai mei care aveau note mediocre în facultate au ajuns profesori la catedre din licee. S-ar putea să aibă har didactic, dar cunoștințele alterează comportamentul lor pedagogic. Atunci vedem cum în cei 26 de ani s-au succedat multe astfel de generații, iar astăzi constatăm că lucrurile sunt teribil de alterate de la limbajul care este folosit în școli, de la modul în care vorbim limba română, și până la tipurile de atitudini și de comportament. - Ce este de făcut? - Cred că, și aici spun ca profesor, avem o responsabilitate extraordinară noi, cei de la catedră. Problema este că în mediul academic, fie că vorbim despre cel de stat ori cel privat, vin cumva oameni deja formați. La 19-20 de ani există deja o cristalizare a comportamentului, a atitudinilor, a ceea ce își doresc să facă în viață. E mult mai dificil, dar nu imposibil, să-i reformatăm acolo unde constatăm că există deficiențe sau probleme. Am o admirație foarte mare față de educatori și învățători. Ei pun bazele a ceea ce vor deveni tinerii. - Am vorbit de model la general, ca o definiție. Aș trece în plan personal și v-aș întreba dacă ați avut modele în viață. - Da, ca oricare dintre noi. Am avut și modele pe care le-am întâlnit în cărți, dar și modele pe plan familial. Unul mi-a fost dat de către părinți, apoi bunica mea dinspre tată. A fost un model de devoțiune și rezistență în fața unor vicisitudini ale istoriei, a fost prizonieră după terminarea celui de-al doilea război mondial. Am și scris despre povestea ei. Am avut modele printre profesori și, nu mai puțin, între colegii mei. - Aveți un CV impresionant. Ați fost considerat un model? Pentru cine ați dori să fiți? - În primul rând pentru copiii mei. Asta m-ar bucura pe deplin. CV-ul s-a construit de la sine, sunt lucruri pe care le-am făcut în timp. Dincolo de munca efectivă pe care am întreprins-o e meritul cadrului în care m-am aflat. În aceeași măsură e meritul studenților mei, al colegilor și nu mă refer la cei din universtate, ci și la cei pe care i-am întâlnit în variatele contexte sociale în care m-am aflat. Tot timpul m-am bucurat că am avut de la cine învăța. Noica spunea că o școală în care profesorul nu învață de la elevi nu poate fi numită școală. Poate și firea mea curioasă sau tendințele permanente de perfecționism, o autocritică pe care o port cu mine, dar și capacitatea de a autoironie pe care o am și teama de ridicol m-au determinat ca de la fiecare om cu care am intrat în contact și pe care l-am considerat că poate valoriza existențele din jurul său să iau câte ceva. Le datorez ceea ce sunt foarte multor oameni, plecând de la părinții mei, colegii și prietenii mei, nu mai puțin familia. Acel CV impresionat adus în discuție este unul colectiv, îmi place teribil tot ceea cefac în plan profesional. - Campania „Oamenii Timpului” este orientată și către tineri. Lor ar trebui să le vorbim mereu despre valoare. Ce vă place la Tinerii Timpului? Aveți și dvs un adolescent al Timpului. - Îmi place această efuziune pe care o regăsești în cazul copiilor, tinerilor. Este un entuziasm specific vârstei, care mă molipsește, mă face să revin la multe dintre proiectele pe care imaginativ le-am avut când aveam vârstele lor. De altfel, am și scris o carte de povești pentru copii, dedicată fiului meu, în care vorbesc, într-un joc al fantasticului și realului, despre copilăria lui. Scriind această carte am rememorat momentele copilăriei sale și practic m-am reîntors la propria mea copilărie. A existat mereu această contagiune în apropierea tinerilor, altfel nu aș fi profesor. Mă bucur de fiecare dată când un tânăr își dorește să se implice într-un proiect, mă consultă în diverse probleme. Este important ca tinerii să fie canalizați, nu în sensul unei manipulări pedagogice, ci în sensul de jaloane și de posibilitatea de alege. - Cum îi ajută pe tineri un proiect precum „Oamenii Timpului”? - Vorbim despre două paliere - în primul rând de cel al implicării organizaționale. Încă de la prima ediție am avut bucuria să lucrăm cu Asociația Studenților Jurnaliști, care formează o echipă minunată. La cea de-a doua ediție am avut alături și liceeni, și studenți. Acesta ar fi un prim palier și vedem că le place proiectul, învață să valorizeze ceea ce noi încercăm să propunem în spațiul public. Pe de altă parte, avem și această secțiune Tinere Valori, pe care o jurizăm în cadrul campaniei și care ne-a făcut bucuria să aducem pe scena Teatrului Național din Iași adolescenți care cu siguranță vor avea o carieră de succes. E o bucurie să poți lucra cu tinerii, să poți intra în contact cu ei, să cunoști noi valori pe care societatea le readuce pe scenă. Există speranță și acest lucru este foarte bun. - Îmbucurătoare este și perspectiva. Acum cunoști un copil, care va deveni un tânăr, apoi un adult de valoare. Timpul nu stă pe loc - M-aș bucura ca peste 20 de ani, să zicem, campania să fie consolidată și să existe o comunitate de prestigiu „Oamenii Timpului”. Vorbesc despre tineri care intră astăzi intră în competiție, câștigă premiul, iar peste mai mulți ani vor deveni nume consacrate ale culturii roâmești. - Vorbind de poveste, dacă timpul s-ar schimba într-un personaj, cum vi l-ați imagina? - Citesc în aceste zile un jurnal absolut tulburăr, al teoreticianului literar și scriitor Matei Călinescu. Este un jurnal copleșitor pentru că îți aduce în față stările, momentele, gândurile, raportate la timp ale unui om care știe că în curând va muri. În 2007 a fost diagnosticat cu o boală în fază terminală, iar scrierile sale sunt realmente covârșitoare. Cred că timpul nostru, «timpul ce ni s-a dat», ca să citez titlul unui volum al Anei Bentoniu, poate reprezenta un alter-ego al nostru, în funcție de cum îl trăim. Este timpul care, dincolo de dimensiunile temporale, trecut-prezent-viitor, îți poate arăta, dacă ai onestitatea necesară să te privești în oglindă, lucrurile care te-au marcat, pe care le-ai făcut greșit, și mergând pe ideea că este important să încercăm să înlăturăm erorile, să proiectăm faptele astfel încât acestea să nu se mai repete. Îl văd ca pe un alter-ego, ca pe un timp pe care îl pot trăi într-o manieră intimă, privată, și despre care cred că este de netrăit în absența celorlați pe care îi iubești, la care te raportezi, în care ai încredere, în care investești suflet, ceilalți care te ajută să-ți împlinești visele. Interviu realizat de Maria Poinescu

Daniel Șandru, editorial în ultimul număr al TIMPULUI: Iașul istoric și cultural ca preambul al Centenarului

Discuțiile legate de apropiata sărbătorire a României Centenare, ce va avea punctul culminant în 2018 și pentru organizarea căreia la nivelul Guvernului a fost instituit deja un departament special, ar trebui să preocupe, cred, cel puțin reprezentanții – deopotrivă administrativi, academici și intelectuali – ai orașelor care, în afara Capitalei, au contat istoric în procesul de înfăptuire a Marii Uniri. Iașul este, fără îndoială, unul dintre aceste orașe. În fond, de aici s-a dat tonul politic al Marii Uniri, așa cum se întâmplase, cu 59 de ani înainte, și în cazul Unirii Principatelor. Ca atare, depășind statutul – destinat, la nivel de etichetă, să producă un „efect de compensație” și devenit între timp cam prăfuit – de „capitală a culturii”, Iașul are acum oportunitatea ca, și din punct de vedere istoric, să recupereze o foarte importantă componentă identitară, legată în mod direct de construcția României moderne. Desigur că, pe această temă, există lucrări academice prestigioase, după cum există eforturi instituționale de întreținere a memoriei comunitare. Dar, dacă acestea nu ajung la publicul larg, fie acesta din Iași ori, mai cu seamă, din afara sa, ele sunt condamnate să rămână niște fișiere plasate într-o zonă de nișă. Să ne-nțelegem: nu sunt adeptul festivismului, mai cu seamă pentru faptul că avem un spațiu public în care politicienii sunt obișnuiți să transforme orice rememorare istorică sau culturală într-un exercițiu de imagine. Sper, în acest sens, că, la nivel național, evenimentele organizate cu prilejul sărbătoririi Centenarului nu vor consta doar în marșuri, defilări, discursuri cu iz patriotard și, eventual, niscaiva tăieri de panglici. Recuperarea onestă a trecutului e necesară, după cum restaurarea simbolurilor istorice semnificative ale României și repunerea lor în circuitul public reprezintă o urgență. Dincolo de acestea, sărbătoarea Centenarului trebuie să reprezinte, pentru întreaga societate românească, un moment în care să reflectăm cu atenție la prezent și mai cu seamă la viitor. Din această perspectivă, consider că, fiind un reper cultural și istoric în procesul de construcție a României moderne, Iașul poate deveni, în perioada 2016-2018, un cadru civic în care să fie marcate, în preambulul Centenarului, momentele – unele tragice – care au pregătit apariția României Mari. Nu discursul naționalist, degrabă vărsător de lacrimi, ar trebui să ocupe aici podiumul, ci reflecția sinceră cu privire la trecut, abordarea realistă a prezentului și proiecția pragmatică a viitorului, astfel încât, ca și în urmă cu aproape 100 de ani, ca și în urmă cu 157 de ani, Iașul să fie nu numai parte, ci și generator al unui proiect de țară. În legătură cu sărbătoarea Centenarului, argumentul fundamental al acestui oraș este acela că, între 1916 și 1918, Iașul a fost Capitală a Regatului. Suntem obișnuiți ca, atunci când apar referințe la acest statut, să-l înțelegem în sensul unei capitale „a pribegiei”. Privind în urmă, parcurgând jurnale și alte mărturii din epocă, putem considera că atunci Iașul a fost, de fapt, o capitală a renașterii speranței. E cazul așadar ca Iașul să-și asume această componentă identitară, mai ales că în 2016 se vor împlini, la 25 noiembrie, 100 de ani de la momentul în care autoritățile statului român s-au mutat aici, dată fiind ocuparea Bucureștiului de trupele germane. Iar această asumare poate avea un început simplu: după știința mea, în tot acest secol scurs, din motive pe care nu le înțeleg, nimeni nu s-a arătat dispus să semnifice, așa cum ar fi fost firesc, locurile în care au funcționat în acea scurtă, dar intensă perioadă instituțiile fundamentale ale statului român.

Introducere în lumea minunată a seriei de cărți O inimă de Broscuță

Emanuel Copilaș: Mai există o dimensiune religioasă a proiectului european?

Iulia Badea Guéritée, Alexandu Ojică (coord.), Dialogul religiilor în Europa unită, Iași, Adenium, 2015 Lucrarea coordonată de către Iulia Badea Guéritée și Alexandu Ojică are la bază o temă milenară, fără doar și poate: în sensul cel mai general al termenilor, este vorba despre relațiile dintre religie și societate în Europa. Numeroșii colaboratori –Horia Roman Patapievici, Vasile Boari, Lucian Dîrdală, Constantin Necula, Craig Willy, Constantin Sturzu, Phillipe Perchoc, László Tökés, Bogdan Tătaru-Cazaban, Iulian Nistea, Simeon Mureșan, Raymond Clarinard, Cristian Unteanu, Sorin Șelaru, Anca Manolescu, Denis Müller, Madeea Axinciuc, Vasile Sebastian Dâncu, Michael Shafir, Eugen Tănăsescu, Valeriu Ghilețchi, Lluis, Alemany Giner, Jean-Luc Mouton, Refi Ergun, Marc Antoine Costa de Beauregard, Viorel Ioniță, Victor Opaschi, Constantin Pătuleanu, Radu Carp, Mirel Bănică, Mihail Neamțu, Radu Magdin, Mihai Mădălin Parfeni, Andrei Pleșu, Theodor Baconschi, Nathalie de Senneville-Leenhardt, Oleg Serebrian, Cristina Hermeziu, Preda Mihăilescu, Daniela Rațiu, Iuliana Alexa – mulți dintre aceștia consacrați deja în spațiul public, formulează, într-o lucrare foarte eclectică din punct de vedere științific, puncte de vedere și concluzii referitoare la modalitățile în care religia continuă să influențeze sau nu proiectul european contemporan. Dincolo de extrema diversitate a subiectelor, inevitabilă atunci când se are în vedere o temă atât de generoasă, mi-a reținut atenția ceea ce s-ar putea numi expansiunea conștiinței sociale a religiosului în spațiul comunitar. Astfel, Raymond Clarinard critică extrem de vehement Europa contemporană, pe care o consideră „o bișniță între bancheri și finanțe” sau o „curte de școală cacofonică în care pretinșii fruntași și-au însușit dreptul de a-i pedepsi pe presupușii codași”, în timp ce Sorin Șelaru observă contradicția care își face deseori loc, la nivelul Uniunii Europene, între interesele economice și cele sociale, generale, ultimele promovate prin însăși misiunea universală a bisericii creștine (p. 111, 144). O Europă în care se regăsesc și sunt reprezentați tot mai puțini dintre cetățenii săi devine progresiv o Europă autoritar neoliberală care, dublată de procesul de secularizare, se transformă într-un proiect lipsit de suflet. Ori, tocmai asupra acestui îngrijorător deznodământ atrag atenția autorii în lucrarea de față, din perspective cum nu se poate mai diferite. Dar ce presupune, în cele din urmă, respiritualizarea Europei și recâștigarea sufletului acesteia? A existat el vreodată, în cadrul unei mitice vârste de aur, sau este în curs de configurare? Iată întrebări ale căror răspunsuri, departe de a fi definitive, trasează miza dezbaterilor contemporane despre religie. Jürgen Habermas și Joseph Ratzinger au observat, acum mai bine de un deceniu, că atât religia, cât și politica seculară de inspirație iluministă, pot dezvolta, prin eliminarea referințelor exterioare, diferite tipuri de „patologii”. În absența unui dialog sincer și constructiv între cele două părți, religia se transformă în dogmatism autoritar, iar democrația politică în diferite variante de totalitarism. Cum rămâne însă cu sufletul european? Cei mai mulți dintre colaboratorii volumului par să subscrie la ideea că religiozitatea Europei, cel puțin pe coordonate creștine, ține de domeniul trecutului. Prezentul ar avea ca obiective temperarea procesului secularizator și, la fel de important, oferirea unui răspuns pe măsură provocărilor pe care le-ar ridica religia islamică, a cărei vitalitate, spre deosebire de creștinism, este departe de a se fi diminuat. Dar poate că viitorul religiei ține mai puțin de păstrarea acesteia în niște cadre discursive premoderne de cele mai multe ori, cât de reactulizarea ei pe coordonatele prezentului. Iar asta se poate face fără a abandona misiunea universală religiei, fără retragerea ei într-un paseism lipsit de perspectivă sau, așa cum s-a întâmplat în cazul ortodoxiei est-europene, în naționalisme virulente. Religia autentică nu este posibilă decât în interiorul unei comunități. Iar cu cât respectiva comunitate devine mai liberă, mai incluzivă, mai tolerantă, mai dedicată binelui comun, fără a neglija componenta ireductibilă a acestuia, binele individual – cu atât este ea mai religioasă. Pentru Hegel, religiosul este ceva imanent, nu ceva metafizic, o posibilitate care ghidează libertatea luând forma necesității. Atunci când omul va înțelege că, la scara istoriei, el este, odată ce a experimentat cunoașterea, Dumnezeu, întreaga devenire însemnând astfel răscumpărarea păcatului originar prin și mai multă cunoaștere, proces care relevă practic natura divină a umanității per ansamblu – atunci religia va putea renunța în sfârșit la metafore, miracole și la exacerbarea sentimentalismului, devenind acel întreg rațional și în același timp spiritualizat care ne orientează, chiar dacă mai mult involuntar decât voluntar, existența. Dar atâta timp cât religia nu se disociază în mod hotărât de superstiții, de prejudecăți și de abordări punitive, ea nu va reuși să convingă, nu va fi niciodată pe deplin interiorizată și va rămâne, așa cum plastic se exprima Hegel în ale sale prelegeri filozofice, „prizoniera finitului”, a intelectului imersat definitiv în orizontul vieții de zi cu zi, neatins de infinitatea emancipatorie a rațiunii. Pentru a fi cu adevărat religios, omul nu trebuie să urmeze ritualuri complicate sau să cultive mefiența față de comunități diferite, cu forme de spiritualitate proprii, ci doar să conștientizeze, împreună cu ceilalți, propria infinitate în cadrul unei lumi care a încetat astfel să îi mai fie străină, exterioară. Numai că această luare în posesie a lumii de către om este la rândul său infinită.

Democrație și cultură politică. O relație problematică

Vasile Brașovanu, Calitatea democrației și cultura politică în România, Iași, Adenium, 2015 Cronică de Emanuel Copilaș Lucrarea tânărului cercetător Vasile Brașovanu nu își propune o amplă analiză științifică a legăturilor dintre democrație și cultură politică, ci doar o succintă trecere în revistă a complexității conceptuale și empirice a unei astfel de problematici ancorată, spre final, în contextul specificităților civice românești. Autorul începe prin identificare a trei modele de democrație clasice. Democrația directă, ateniană, care excludea majoritatea covârșitoare a populației, dar a cărei amintire simbolică a manifestat o puternică forță regenerativă, adaptându-se la contextele politice moderne, apoi democrația reprezentativă ca poliarhie, așa cum a fost teoretizată paradigma de către politologul Robert Dahl, adică un sistem politic bazat pe binomul contestare-participare unde drepturile cetățenilor de a lua parte în amblele tipuri de activități sunt cât mai puțin îngrădite și, în sfârșit, democrația consociațională a lui Arendt Lijphart, pentru care sistemele electorale plurale, nu cele majoritare, sunt cele mai în măsură să garanteze o cultură și un comportament politic unitar în cadrul unor societăți inevitabil și iremediabil diverse. O discutare mai detaliată a celor trei modele democratice ar fi fost de dorit, pe lângă includerea în cadrul demersului și a modelului clivajelor, propus de Martin Lipset și Stein Rokkan, a democrației distributive teoretizată de John Rawls sau a democrației radicale, așa cum apare ea la Jürgen Habermas sau la Ernesto Laclau. 254-493-calitatea-democratiei-si-cultura-politica-in-romaniaÎn ceea ce privește cultura politică, autorul preia modelul clasic al lui Gabriel Almond și Sidney Verba, care disting între o cultură politică de tip parohial, în care nu există nici informare, nici implicare civică, o cultură politică de tip dependent, în care informarea există, dar participarea cetățenească la deciziile colective este de cele mai multe ori pasivă, respectiv o cultură politică de tip participativ, unde cetățenii informați, alcătuind o veritabilă societate civilă, se informează și participă activ la procesul politic. Autorul nu uită să menționeze, pe urmele lui Sidney și Verba, că cele trei tipuri de cultură politică sunt mai degrabă tipuri ideale weberiene, ele coexistând, în diferite proporții, în cadrul fiecărei societăți în parte. Mai departe, autorul tratează subiecte ca socializarea politică, capitalul social, societatea civilă și cetățenia activă, inventariind interdependența complexă dintre aceste concepte și modalitățile prin intermediul cărora reușesc să articuleze sau nu comportamente politice specifice. Participarea politică este tratată în manieră preponderent individuală, ținând cont de „caracteristicile cetățenilor” și excluzând deliberat din ecuație contextul economic și social (p. 8). Problema este că un astfel de cetățean abstract, izolat în raport cu mediul în care s-a format, are destule șanse să devină un cetățean realmente „responsabil”, dar multe șanse să fie culpabilizat în manieră inadecvată pentru lipsa sa de cultură politică în momente cheie. Cultura politică nu poate fi însă arbitrar separată de contextul economic și social al cărui produs este, în definitiv: tratarea ei ca punct de reper absolut conduce aproape inevitabil la concluzii fragile și, în general, pesimiste. Chiar dacă analiza efectivă a culturii politice românești ocupă aproximativ un sfert din lucrare, aceasta este dublată în schimb de numeroase și utile date empirice. Bazându-se pe distincția operată de către Ronald Inglehart între valori materiale și postmateriale, autorul ajunge la concluzia că protestele politice din România contemporană sunt animate mai degrabă de valori materiale, reliefând absența unui nive de trai decent și eșecul ideologiei tranziției postcomuniste. Cele post-materiale, în primul rând ecologiste, devin la rândul lor, mai ales în ultimii ani, tot mai vizibile. Ținând cont de gradul ridicat de încredere pe care românii îl au în Biserică și Armată, autorul caracterizează cultura politică românească drept una parohială. Cred că avem de-a face însă mai degrabă cu o cultură politică dependentă, în care cetățenii nu sunt neapărat neinformați, ci doar relativ reticenți în a-și face cunoscute opiniile în spațiul public prin intermediul unor campanii de mobilizare sau a acțiunilor de protest, cultură politică în care au apărut în ultimii ani tot mai multe breșe participative. Viitorul civic al României nu este unul neapărat pesimist, întocmai ca viitorul intelectual și profesional al autorului care, ținând cont de vârsta pe care o are și de domeniul științific complex și solicitant în care se aventurează, oferă cititorilor o lucrare onestă, coerentă și promițătoare.

Vrei să fii student la medicină?

COMUNICAT DE PRESĂ

Reducere de 20% pentru orice volum „Anatomia și fiziologia omului. Modele didactice pentru liceu și admitere la facultate”, comandat de pe site-ul Adenium în perioada 12-22 iulie

În perioada 12-22 iulie, Adenium te ajută să te pregătești pentru admiterea la facultate și oferă o reducere de 20% din prețul volumului Anatomia și fiziologia omului. Modele didactice pentru liceu și admitere la facultate, apărut în colecția Discendo.

Scrisă de doi cunoscuți profesori ieșeni, Mircea Nedea și Nița Nedea, cartea constituie un instrument de lucru care facilitează interpretarea logică a fenomenelor și a noțiunilor din manualele alternative, structurarea și sistematizarea adecvată a acestora. Perfect pentru sistematizarea și recapitularea cunoștințelor, volumul este un ajutor important pentru cei care se pregătesc să susțină examenul de admitere la Facultatea de Medicină.

Pentru a putea comanda de pe site-ul Adenium va trebui să vă creați un cont, să puneți în coșul virtual cărțile care vă interesează și să finalizați comanda.

Promoția este valabilă doar în perioada 12-22 iulie și doar pentru comenzile de pe site-ul Adenium- www.adenium.ro.