Interviu cu Andrada Coos, autoarea cărții „Frumusețea lucrurilor trecătoare”, apărut la Adenium

Interviu cu Andrada Coos, autoarea cărții „Frumusețea lucrurilor trecătoare”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine? A.C. Sunt din Reghin, județul Mureș, și sunt absolventă a Departamentului de Jurnalism al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Am studiat creația literară în Londra sub îndrumarea unor scriitori precum Fay Weldon și Matt Thorne la Universitatea Brunel. Am câștigat apoi o bursă de cercetare din partea Ministerului Japonez de Educație și am urmat doi ani cursuri de japoneză, mass media și politică în cadrul Universității Doshisha din Kyoto. Ulterior am lucrat în Hong Kong, Bruxelles și Kuala Lumpur și am revenit în România anul trecut pentru lansarea cărții mele de debut, Frumusețea lucrurilor trecătoare. Îmi place să scriu cu precădere povestiri cu o tentă suprarealistă/fantastică sau speculativă, deși Frumusețea lucrurilor trecătoare este o deviere de la acest stil. Citesc mult, atât literatură contemporană și nonficțiune, cât și SF, fantasy, poezie și teatru. În timpul liber, călătoresc sau îmi pierd timpul prin muzee, galerii de artă, la teatru, operă, dar și făcând chestii mai geeky ca de exemplu citind comics și manga, jucând boardgames sau uitându-mă la seriale și filme cu supereroi. E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta? A.C. Cred că primele mele încercări de a scrie pot fi considerate compunerile pe care trebuia să le facem în școala generală. Dintotdeauna am avut o imaginație bogată și îmi plăcea să îmi creez scenarii, fie cu jucăriile mele în rolurile principale, fie cu personajele mele preferate din desene animate, iar treptat cu eroi noi, inventați de mine. Prima mea creație literară independentă de școală a fost un roman polițist început la vârsta de 12 ani și neterminat. Am scris de la început și în limba engleza, dezvoltându-mi stilurile în paralel. Prima mea povestire în engleză datează cam tot de la 12 ani și era o aventură cu adolescenți în stilul filmelor americane populare în acel timp. E.I. Cum s-a născut cartea „Frumusețea lucrurilor trecătoare”? A.C. Îmi place să spun că Frumusețea lucrurilor trecătoare a fost un exorcism pentru mine. De când am plecat din Japonia, am fost într-un fel bântuită de amintiri și idei care continuau să mi se deruleze și să mi se rearanjeze încontinuu în minte. Când gândurile acestea devin obsesive, singura metoda de a scăpa de ele, în cazul meu, e să le scriu. Iar în momentul în care sunt așternute pe pagină, simt că m-am eliberat de ele. E poate o definiție cam stângace a impulsului creativ. Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro E.I. Ce te inspiră să scrii? A.C. Nu cred că e ceva în mod deosebit care îmi stârnește nevoia de a scrie. Câteodată citesc un articol, o știre, sau o carte care mă face să îmi pun întrebări. După ce am citit un articol despre un concurs de scris pentru roboți, m-am întrebat oare ce s-ar întâmpla dacă un robot ar fi într-adevăr în stare să scrie? Din această speculație s-a născut povestirea Lăsați robotul să scrie! premiată cu locul doi la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016. Alte dăți e de ajuns o imagine, o discuție sau o acumulare de informații care se transformă într-un concept. Dar povestirile nu încep întotdeauna de la o idee. Câteodată, un personaj îți răsare în minte și clădești un univers în jurul lui. E.I. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții? A.C. Cred că titlul, dar și coperta unei cărți, sunt importante pentru a atrage atenția potențialilor cititori. Un titlu interesant gen De veghe în lanul de secară, Un veac de singurătate, În căutarea oii fantastice etc. are impact, te face să ridici cartea să vezi despre ce e vorba, dar nu cred că influențează cu ceva percepția cărții odată ce e citită. Sunt multe cărți extraordinare care au titluri de un cuvânt, lucru care nu diminuează cu nimic conținutul lor. În cele din urmă, titlurile sunt doar de câteva cuvinte, cărțile în sine au zeci de mii. Au mult mai multe șanse să își cucerească cititorii. E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii? A.C. Cred că odată ce te apuci să scrii, cărțile care te inspiră cel mai mult sau te fac să vrei să te apuci de treabă, sunt cele de eseuri scrise de alți scriitori de ficțiune. Am citit recent o colecție extraordinară de Ursula K. Le Guin intitulată The Wave in the Mind, Talks and Essays on the Writer, the Reader and the Imagination în care faimoasa scriitoare, aflată deja la o vârstă onorabilă la data publicării volumului, vorbește despre pasiunea ei pentru citit și scris, dar și despre subiecte foarte diverse pe care i s-a cerut să le abordeze de diferite reviste și la diverse evenimente. În aceste eseuri este distilată experiența ei de o viață ca autor și nu poți la final să nu te simți inspirat și să vrei să scrii. O altă carte care m-a inspirat recent să scriu a fost Jurnalul Annei Frank, o adolescentă inteligentă și vivace cu aspirații de scriitor a cărei viață s-a sfârșit crunt într-un lagăr de concentrare. Când am terminat de citit jurnalul ei, am simțit un impuls de a scrie, ca un omagiu tuturor cărților pe care Anne nu a apucat să le scrie. E.I. În prezent lucrezi la o nouă carte? A.C. Am începute două cărți, una în română care ar putea fi o continuare la Frumusețea lucrurilor trecătoare plasată în Hong Kong și alta în engleză, despre doi ecologiști care pornesc o mișcare globală de eco-terorism. Am fragmente scrise din amândouă, dar încă nu m-am decis pe care aș vrea să o termin acum. E.I. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte? A.C. Două prietene foarte bune de-ale mele, cărora le-am și dedicat cartea, m-au ajutat enorm atât când am scris cât și când am publicat cartea. Fiind plecată de ceva timp din România nu credeam că voi putea scrie o carte în limba română, dar cu susținerea și cu corecturile lor, treptat, am reușit să îmi reintru în mână și să duc la capăt cartea. Fără ele, Frumusețea lucrurilor trecătoare nu ar fi existat. E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile? A.C. Am un site oficial unde pot citi povestirile mele atât în engleză, cât și în română și pe al cărui blog mai vorbesc despre cărți și despre scris. Mă pot găsi și pe Facebook, unde postez poze de la evenimente, recenzii, informații inedite despre Japonia și unde mai organizez din când în când concursuri. Folosesc foarte mult și Goodreads, unde am pagină de autor, dar și țin evidența cărților pe care le citesc. Frumusețea lucrurilor trecătoare se poate cumpăra atât de pe elefant.ro, cât și în librăriile Cărturești și Librarium. Pe siteul meu pot găsi o listă completă a librăriilor și a magazinelor online care au în stoc cartea. E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro? A.C. Dacă vă interesează culturile exotice sau pur și simplu Japonia, vă invit să citiți Frumusețea lucrurilor trecătoare. Am încercat să arăt o latură mai puțin cunoscută și multe detalii inedite ale acestei culturi, care a fascinat generații întregi de români prin Shogun, Haruki Murakami, Naruto și Sailor Moon. Pe alocuri amuzantă, pe alocuri frustrantă, povestirea Adrianei este aceea a unei românce care încearcă să navigheze printr-o cultură cu mult diferită de a ei. Cartea cuprinde toate lucrurile mai mult sau mai puțin extraordinare care i se întâmplă acolo. http://www.adenium.ro/carte/frumusetea-lucrurilor-trecatoare/ http://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/literatura-contemporana/frumusetea-lucrurilor-trecatoare-382928.html