„Mulțumire, recunoștință și reverență” pentru Oamenii Timpului

„MULȚUMIRE, RECUNOȘTINȚĂ & REVERENȚĂ” PENTRU OAMENII TIMPULUI

(grupaj realizat de Odilia Roșianu)

La sfîrșitul anului 2014, la Iași, se desfășura Gala de decernare a premiilor „Oamenii Timpului”. Întreaga campanie, organizată de Revista de cultură contemporană „Timpul”, avea ca scop recunoașterea publică a unor valori, a unor personalități adevărate care ne sînt contemporane.

Inițiatorii au definit-o ca pe o „campanie a Mulțumirii, a Recunoștinței, a Reverenței față de valorile Iașiului”. Dar, de fapt, nu numai ale lui, adaug eu, ci ale noastre.

Pașii realizării acestui eveniment au inclus atît un vot al publicului, consultativ, cît și unul al juriului de specialiști. Uimitor (sau nu), dar cele două voturi s-au asemănat foarte mult, de unde se poate trage concluzia că a fost vorba și de un public avizat.

Revista „Literatura de azi” a vrut să afle ce a însemnat această aventură pentru „actorii” care au evoluat în spectacolul „Oamenii Timpului”, fie ei organizatori, jurați sau laureați.

Le mulțumesc celor care au participat la realizarea acestui grupaj: prof. univ. Daniel Șandru, director al revistei de cultură contemporană Timpul și președintele juriului, conf. univ. Radu Vancu – membru al juriului la secțiunea „Literatură”, poetul Emil Brumaru – laureat la secțiunea „Literatură”, Mălina Ciobanu – laureata secțiunii „Tinere valori” și conf. univ. Daniel Cristea-Enache – membru al juriului la secțiunea „Jurnalism cultural”.

Daniel Șandru

Conceptul acestui proiect, devenit, odată cu prima ediţie, realitate, îi aparţine Adrianei Nazarciuc, directorul Editurii Adenium din Iaşi, care este şi producătorul Galei. Pentru că Adenium deţine marca revistei TIMPUL, ne-am gîndit ca, în cadrul unui parteneriat între editură, redacţia revistei, Asociaţia Revistei „Timpul” şi Asociaţia Studenţilor Jurnalişti putem scrie o poveste de succes, mai întîi la nivelul comunităţii ieşene, o poveste al cărei subiect principal să fie excelenţa şi ale cărei personaje de prim-plan să fie personalităţile de excepţie ale Iaşului. În acest context, aşa cum am şi urmărit, noi am avut un rol secundar, acela de a-i aduce la scenă deschisă pe acei oameni extraordinari care, prin activitatea lor în diferite domenii, desfăşurată pe parcursul unui an, uneori departe de lumina reflectoarelor, întăresc blazonul oraşului. Ne-am pus pe treabă în luna august, am lucrat la documentare, am configurat cele 10 categorii pentru care s-au acordat premiile, am identificat nominalizaţii, am constituit juriul şi am stabilit regulamentul Galei. Ne-am bucurat să constatăm că în realizarea acestui proiect ni s-au alăturat foarte mulţi oameni de calitate, de la membrii Juriului Naţional şi pînă la partenerii oficiali, partenerii instituţionali, sponsori şi parteneri media. Prezenţa fiecăruia dintre aceştia a fost deosebit de importantă pentru ca Gala să se desfăşoare în condiţii optime. Nu mai puţin importantă a fost, desigur, implicarea publicului, prin voturile pe care acesta le-a acordat în perioada 24 octombrie - 1 decembrie 2014 pentru nominalizaţii de la fiecare categorie. E adevărat, a fost un vot consultativ - pentru că decizia finală a aparţinut Juriului - dar care a reprezentat şi un exerciţiu civic, din moment ce au fost susţinute, astfel, valorile comunităţii ieşene. Cel mai important sentiment pe care l-am încercat din momentul debutului proiectului nostru şi pînă ce acesta s-a finalizat a fost cel al încrederii. Am resimţit încrederea la nivelul echipei, al partenerilor, al membrilor Juriului, al publicului. Şi cred că încrederea rămîne fundamentul continuităţii proiectului prin intermediul următoarelor ediţii. Asta nu înseamnă, pe de altă parte, că prima ediţie nu a constituit, pentru noi, şi un proces de învăţare. Cum spunea pe scena Teatrului Naţional unul dinte prezentatorii evenimentului, actorul Adrian Păduraru, prima ediţie a însemnat repetiţia pentru cea de a doua. Ştim că un bilanţ în cifre ne arată că Gala a însemnat 46 de nominalizaţi, un Juriu Naţional format din 10 personalităţi, 10 premii pentru 10 categorii, 3 premii speciale şi două distincţii In memoriam, precum şi 27.245 de voturi ale publicului, dar ştim, de asemenea, că trebuie să facem, pentru cea de a doua ediţie, anumite reglaje fine. La finalul acestei prime ediţii sîntem mulţumiţi, însă privim deja spre ceea ce se va întîmpla în 2015. Sînt convins că anvergura evenimentului va creşte şi că Gala Oamenii Timpului se va impune ca un proiect cultural şi civic de neocolit.

Radu Vancu

Atunci cînd Gabriel Cheșcu mi-a prezentat, prin telefon, ideea proiectului, mărturisesc că nu mi-am dat seama pe loc de anvergura lui. Am avut impresia că va fi doar un premiu ca oricare altele. Însă peste alte cîteva zile, cînd am văzut componența juriului & lista nominalizaților, am realizat instantaneu anvergura proiectului. Oamenii Timpului este un vast exercițiu de reabilitare a noțiunii de elită, atît de peiorativ conotată în vremea din urmă. Însă, în fond, ar trebui ca și oamenii de stînga să admită că, oricît de anti-elitari ar fi, atunci cînd sînt nevoiți să meargă la stomatolog, își aleg unul dintre cei mai buni; iar cînd își cumpără șepcuțe cu Che Guevara, și le iau de asemenea de la firma cea mai bună. Se orientează, adică, după elitele fiecărei ramuri de activitate. Oamenii Timpului sînt o panoramare & o recunoaștere publică a elitelor din zece domenii de activitate, ținînd în principal de cultură & educație.

După ce am înțeles miza proiectului, esențială pentru buna așezare a lucrurilor în anii care urmează, m-am mai uitat o dată la lista de nominalizări – și mi s-a părut miraculoasă în consistența ei. Nu puteai, practic, scoate nici un nume din nomenclatorul celor zece domenii de activitate; mi s-au părut miraculoase deopotrivă faptul că lista e atît de consistentă, cît și existența în sine a acestor elite, în vremuri în care totul în jur se năruie. Reconstituind ordinea acolo unde pare că domnește haosul, Oamenii Timpului e și un proiect etic.

În fine, lista premianților arată, cred, că jurul și-a făcut treaba cît a putut de bine. Adică aproape perfect. (Spun asta ca să nu mîniem zeii, firește.) Însă, la cît de bune erau nominalizările, aș risca să spun că s-ar putea oricînd face o altă listă de premianți, de asemenea aproape perfectă. Evidență care ar trebui să bucure, o dată în plus, pe toată lumea.

Sper că proiectul va continua în anii viitori – eventual sub formă itinerantă, ajungînd anual și la Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu, București. Sau, de ce nu, ca o serie de gale paralele desfășurate simultan în cîte două orașe deodată. Sau trei, sau oricît de multe e posibil. Fiindcă peste tot în țară e nevoie de o astfel de reconstrucție a noțiunii de elită. Iar Oamenii Timpului poate contribui decisiv la asta.

Emil Brumaru

Cel mai mult mi-a plăcut perioada de competiție. Mă uitam de 2-3 ori pe zi cum evoluează numărul de voturi pe site. Pentru asta am și mulțumit în primul rînd celor care m-au votat acolo. Desigur că am fost emoționat pînă în clipa decernării premiului. M-am bucurat și l-am considerat ca pe un cadou meritat.

Să vedem ce va mai urma...

Sînt chelneriţe blonde printre şpriţe

de Emil Brumaru (poezie recitată de Adrian Păduraru în cadrul Galei „Oamenii Timpului”)

Sînt chelneriţe blonde printre şpriţe.
"Doriţi ceva?", ne-ntreabă. Noi dorim
Să se desfac-aprinse la bluziţe
Şi sînii lor cu bumbeleu infim

Şi iz de leuştean şi romaniţe
Să ni-i cedeze dulce să-i iubim.
Sînt chelneriţe blonde printre şpriţe.
"Doriţi ceva?", ne-ntreabă. Noi dorim!

Şi discutînd cu ele gogoriţe
Şi bazaconii, după kilul prim,
Le-aplaudăm cînd fac din şolduri fiţe
Şi cu delicateţe le ciupim.

Mălina Ciobanu

Îmi este destul de greu să descriu doar în cîteva rînduri emoţiile pe care le-am avut din momentul nominalizării pînă la gala de decernare a premiilor, deoarece au durat mai mult de o luna. Dacă mă gîndesc bine, cel mai mult a însemnat pentru mine însăşi nominalizarea. M-am simţit foarte onorată că revista Timpul m-a considerat una dintre valorile Iaşiului, am fost foarte emoţionată.

M-a impresionat numărul voturilor pe care l-am primit, chiar de mai multe ori, nu mă aşteptam ca lumea să aibă atîta răbdare. Cu ocazia perioadei de votare mi-am dat seama de solidaritatea prietenilor şi a fanilor mei. A fost o ocazie să-i cunosc şi să-i apreciez pe cei care mă susţin cu adevărat. Trebuie să recunosc că am avut emoţii și la gîndul că juriul ar putea fi subiectiv, mai ales că mi s-a mai întîmplat aşa ceva, aşa că mă aşteptam la orice decizie. Pentru mine, așa cum am spus, rămînea foarte important simplul fapt că am fost nominalizată. Bucuria a fost imensă cînd am aflat că eu sunt favorita şi a juriului, nu doar a publicului. Aici trebuie să le mulţumesc organizatorilor, deoarece au apelat la un juriu naţional, neinfluențabil. Pentru acesta au contat doar realizările, rezultatele celor aflaţi în competiție.

Acest trofeu mi-a produs o mare satisfacţie deoarece ajunsesem să fiu cunoscută mai mult în alte oraşe decît în Iaşi. Este o mare reuşită pentru cei care au avut iniţiativa de a face cunoscute valorile autentice, dar şi pentru noi, cei care am asistat la această gala.

A fost un lucru extraordinar pentru mine cîştigarea acestui trofeu - mă bucur din toată inima că în următorii ani organizatorii evenimentului „Oamenii Timpului” vor duce mai departe acest proiect de excepţie. Ce bucurie poate fi mai mare decît aceea de a şti că ceea ce faci nu este de prisos, iar munca îţi este apreciată şi răsplătită? Pentru mine este răsplata care îmi dă de fiecare dată energie pentru a merge mai departe.

Mulţumesc Revistei Timpul şi tuturor celor care au pus umărul pentru ca acest eveniment să existe!

                                              

Daniel Cristea-Enache

Inițial, am fost nițel mirat, fiindcă eu eram obișnuit să jurizez în premii literare. A fost o premieră, pentru mine, să mă implic în evaluarea activității unor jurnaliști culturali. M-a interesat în primul rînd, firește, componența juriului, fiindcă de nivelul potențialilor colegi dintr-un juriu vor depinde apoi justețea ierarhizărilor și palmaresul. Cînd ai un nume, nu vrei să ți-l strici prin asocieri în întreprinderi amatoristice. Juriul era la la nivelul la care mă așteptam, cunoscîndu-l pe Daniel Șandru - astfel că am acceptat invitația atît de onorantă.

M-am documentat, am citit, am urmărit, am comparat și am ajuns la concluzia că… mai trebuie să fiu în acest juriu. Altfel, voi comite o nedreptate, fiindcă Premiul era unul singur, iar cei care îl meritau erau mai mulți. Cu siguranță îl merita Viorel Ilișoi. Cu siguranță îl meritau și alți nominalizați, fiindcă a fost o secțiune foarte puternică.

Nu e ușor să fii într-un juriu, deși de obicei se crede contrariul. Dacă ești responsabil, e cu atît mai dificil. Dar întotdeauna am ieșit cu fruntea sus din asemenea deliberări: fie că au întrunit majoritatea voturilor, fie că nu, autorii susținuți de mine sînt nume cu adevărat reprezentative.

Acum, s-a întîmplat că Viorel Ilișoi a obținut și susținerea mea, și voturile tuturor colegilor din juriu, și voturile publicului. E un caz fericit. Dar dl Ilișoi, nominalizat, nu a aflat de la mine dacă va lua sau nu premiu. După ceremonie, cînd emoțiile îi mai trecuseră, mi-a spus, simplu, că nu se aștepta. Dacă un juror trebuie să fie rece ca o reptilă și să nu lase nimic să-i influențeze judecata de valoare, un scriitor sau un jurnalist cultural pot fi oameni care se exteriorizează într-un fel sau altul, atunci cînd produsul muncii lor capătă, iată, recunoașterea pe care o merită.

Jurnalismul cultural e o profesiune care în prezent, în România, din motive pe care le cunoaștem cu toții, nu aduce beneficii celor care o practică. În România de azi, jurnaliștii culturali fac această meserie din pasiune. Cu atît mai frumos e ce s-a întîmplat la Iași. Faptul că în palmaresul juriului și în al meu personal va figura, de acum încolo, numele lui Viorel Ilișoi este, ca să zic așa, un premiu simbolic pe care și juriul de la „Oamenii Timpului” l-a primit.

Odilia Roşianu, deşi este o bucureşteancă get-beget, s-a născut la Braşov din întîmplare şi, probabil, din prea multă grabă. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti, iar din 1997 “operează” în lumea farmaceutică românească. A crescut într-o familie de filologi, influenţa umanistă permanentă reflectîndu-se în “Însemnările literare” prezente, de-a lungul anilor, în revistele “Armonia” şi “Clipa”, dar şi în interviurile din revista ACCENTE (condusă şi înfiinţată de Ciprian Măceşaru). A primit răspunsuri de la: Amos Oz, Filip Florian, Ioana Pârvulescu, Andrei Călăraş, Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, Zoli Toth sau Matei Ioachimescu. Este îndrăgostită de Eliade, Camil Petrescu şi Virginia Woolf, alături de Saint-Saëns şi Ceaikovski. În timpul liber, atît cît este el, citeşte şi cîntă la pian. În prezent, este (şi) redactor şef la Literatura de azi.