TIMPUL a fost infiintat in 1876 la initiativa unor insemnati oameni de cultura: Titu Maiorescu, Lascar Catargiu, Vasile Pogor, Theodor Rosetti. Publicatia s-a bucurat de cel mai inalt prestigiu, ea impunand, inca de la aparitia sa, o directie noua, moderna intregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei critic si sentimentul valorii estetice.
Din anul 1876 si pana in 1883, marele poet roman Mihai Eminescu a fost primul redactor al acestei publicatii. Alaturi de el au mai lucrat si publicat alti mari oameni de cultura ai vremii, reprezentanti de seama ai culturii romane: Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Alexandru Macedonski, Ion Creanga, Iacob Negruzzi, Nicolae Gane (primar si prefect de Iasi), Ion Ghica, Eugeniu Carada (ctitorul Bancii Nationale Romane), Lascar Catargiu, Vasile Pogor (primar si prefect de Iasi), Duiliu Zamfirescu, Theodor Rosetti.
In 1910, cativa intelectuali ieseni, grupati in jurul istoricului A.D. Xenopol, au reluat titlul revistei Timpul pentru o revista de atitudine culturala, care a aparut pana in timpul Primului Razboi Mondial. In anul 1971, marele scriitor Marin Preda a lucrat pe postul de corector la aceasta revista. Revista TIMPUL, fiind una dintre cele mai importante tribune de manifestare a „spiritului critic“, dimensiune esentiala a spatiului cultural, a fost interzisa de regimul comunist.
In anul 1990, dupa Revolutia Romana din decembrie 1989, publicatia a fost reinfiintata, la initiativa unui grup de oameni de cultura ieseni, de formatii umaniste foarte variate. La inceput saptamanal de cultura, opinie si atitudine, apoi, din 1993 si pana in prezent lunar de cultura, TIMPUL s-a impus din nou pe piata publicatiilor de gen din Romania, bucurandu-se de aprecierile personalitatilor vietii culturale romanesti si ale unui numeros public.
De la inceputul editarii seriei noi, revista TIMPUL si-a facut clare principiile unui program cultural care ii ghideaza aparitiile, ceea ce determina situarea sa in plan superior pe scara valorica a publicatiilor de acest gen.
George Bondor este conferentiar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi, Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice, Departamentul de Filosofie. A publicat volumele Locul metafizic al strainului (coautor, 2003), Dansul mastilor. Nietzsche si filozofia interpretarii (premiul „Ion Petrovici“ al Academiei Romane, premiul de debut „Aurel Leon“ acordat de Ziarul de Iasi) si Dosare metafizice. Reconstructie hermeneutica si istorie critica (2013). A publicat numeroase studii si articole in volume colective si in reviste de specialitate, a coordonat de asemenea numeroase lucrari si a tradus volumul lui Pierre Hadot, Ce este filosofia antica? (in colaborare, 1997).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu