În Cele mai frumoase poezii ale anului vă bucurați de versurile semnate de: Adrian Suciu, Alice Valeria Micu, Andrei Mocuța, Andrei Zanca, Andrei Zbîrnea, Anton Jurebie, Aura Christi, Aurel Pantea, Clelia Ifrim, Daniel D.Marin, Daniel-Silvian Petre, Doina Uricariu, Dorin Tudoran, Echim Vancea, George G. Asztalos, Gheorghe Grigurcu, Igor Ursenco, Ion Cristofor, Ionel Ciupureanu, Leo Butnaru, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Menuț Maximinian, Mihai Curtean, Mihail Gălățanu, Mihail Vakulovski, Nicolae Coande, Nicolae Silade, Ofelia Prodan, Paul Vinicius, Petronela Rotar, Ștefan Doru Dăncuș, Vlad A. Gheorghiu.
Antologia este coordonată de Alexandru Petria și face parte din colecția Adenium Punct RO. Poezie.
Din antologia de poezie:
Teii domnului Eminescu
Uneori bunul Dumnezeu
Nu e decât un bătrân, umil zețar
La tipografia ziarului „Timpul”
Care încurcă literele de plumb
Şi destinele noastre.
Care iată, uneori, o iau razna
Când te îndrăgostești de o defunctă femeie
Şi câțiva arbori te urmează primăvara
Prin tot orașul,
Pe toate străzile
Cu o fidelitate de câine.
O, Doamne,
Iar au înnebunit
Teii domnului Eminescu.
Nu e decât un bătrân, umil zețar
La tipografia ziarului „Timpul”
Care încurcă literele de plumb
Şi destinele noastre.
Care iată, uneori, o iau razna
Când te îndrăgostești de o defunctă femeie
Şi câțiva arbori te urmează primăvara
Prin tot orașul,
Pe toate străzile
Cu o fidelitate de câine.
O, Doamne,
Iar au înnebunit
Teii domnului Eminescu.
(Ioan Cristofor)
În Cele mai frumoase proze ale anului veți zăbovi cu plăcere pe textele semnate de Alina Nedelea, Ana Barton, Aurora Cristea, Bogdan Munteanu, Cezar Pârlog, Cristina Nemerovschi, Doina Ruști, George Arion, George C.Dumitru, Horia Dulvac, Ioan Florin Stanciu, Ion Nete, Ladislau Daradici, Lucian Pop, Maria Nițu, Marian Drumur, Marian Ilea, Nicolae Iliescu, Radu Țuculescu, Raluca Bătănoiu, Răzvan Petrescu, Robert Nuțu, Ștefan Jurcă, Teodora Matei, Voichița Pălăcean-Vereș.
Antologia este coordonată de Alexandru Petria și face parte din colecția Adenium Punct RO.Proză.
Din antologia de proză:
„Începuse în clipa în care nu-și mai recunoscuse mâinile. Deși îi erau poate cea mai familiară parte a corpului, pe
care o privea aproape întreaga zi în timp ce scria sau picta ori în timp ce ținea leneș țigara, atârnând pe brațul fotoliului, de data asta observă cu teroare că îi erau străine. Apăruseră acolo cute, șănțulețe chiar, pe care nu le mai văzuse niciodată și care, firește, nu puteau veni așa, peste noapte. Degetele îi erau brăzdate de riduri multe, mai adânci sau mai fine, o întreagă rețea care îi dădea senzația unei hărți. Se întindeau până spre încheietura mâinii, desenând râuri, mări și oceane, munți, dealuri și câmpii, toate formele astea de relief fiind plasate pe același suport, care altădată avusese cu totul alt scop. În plus, mai era și culoarea. Mâinile lui, până ieri albe, cu o ușoară tentă
gălbuie spre marginea degetelor, în special arătătorul și mijlociul, erau acum maro închis. Avuseseră într-o vară culoarea asta, când petrecuse patru luni și jumătate la mare, vara în care scrisese cele mai bune poezii și pictase cele mai înfricoșătoare peisaje. Cu adevărat apocaliptice, spuseseră cei care le adoraseră la prima vedere. Ceea ce-l înfricoșa însă mai presus de orice erau unghiile.” (fragment din Spaima de Cristina Nemerovschi)
care o privea aproape întreaga zi în timp ce scria sau picta ori în timp ce ținea leneș țigara, atârnând pe brațul fotoliului, de data asta observă cu teroare că îi erau străine. Apăruseră acolo cute, șănțulețe chiar, pe care nu le mai văzuse niciodată și care, firește, nu puteau veni așa, peste noapte. Degetele îi erau brăzdate de riduri multe, mai adânci sau mai fine, o întreagă rețea care îi dădea senzația unei hărți. Se întindeau până spre încheietura mâinii, desenând râuri, mări și oceane, munți, dealuri și câmpii, toate formele astea de relief fiind plasate pe același suport, care altădată avusese cu totul alt scop. În plus, mai era și culoarea. Mâinile lui, până ieri albe, cu o ușoară tentă
gălbuie spre marginea degetelor, în special arătătorul și mijlociul, erau acum maro închis. Avuseseră într-o vară culoarea asta, când petrecuse patru luni și jumătate la mare, vara în care scrisese cele mai bune poezii și pictase cele mai înfricoșătoare peisaje. Cu adevărat apocaliptice, spuseseră cei care le adoraseră la prima vedere. Ceea ce-l înfricoșa însă mai presus de orice erau unghiile.” (fragment din Spaima de Cristina Nemerovschi)
De ce antologie?
Antologiile sunt ca văzutul părții pline a paharului. Sigur, mă refer la cele serioase, alcătuite cu gândul la cititor, nu pentru măgulirea orgoliului unor autori. Și sunt tributare gustului antologatorilor, pe umerii cărora stă selecția. De aceea, țin să precizez din capul locului că responsabilitatea pentru alcătuirea antologiilor Cele mai frumoase poezii ale anului și Cele mai frumoase proze ale anului îmi aparține în întregime. La poezie am selectat 34 de poeți din 264, câți mi‑au trimis texte, iar la proză 25 din 114. Criteriul prim a fost ca poemele și prozele scurte să fi fost publicate în reviste, format paper sau online ori pe site‑uri literare în 2013. Nu au contat apartenența sau neapartenența la vreo uniune de creație sau generație, simpatiile ideologice ori coteriile literare sau dacă era vorba despre debutanți ori consacrați. A cântărit doar valoarea materialelor. (Alexandru Petria)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu