miercuri, 2 iulie 2014

Lumea cu search și share



Fiind un împătimit al internetului, chiar de la începuturile sale, firește că o carte cu titlul Comunicarea 2.0 New media, participare și populism nu avea cum să nu-mi rețină atenția. Apărut la editura Adenium, colectia Colloquium, coordonată de profesorul dr. Daniel Şandru, volumul universitarului bucureștean Antonio Momoc, un tip tobă de carte, cu specializări și paraspecializări în jurnalism și științele comunicării, dă o pâine albă, ideatică și utilitară, de digerat studenților din domeniu, dar și consultanților politici, politicienilor, jurnaliștilor și oricui altcuiva care se interesează de siajele apelor politicii. Personal, n-am luat studiul ca pe acceptarea unei pledoarii pentru comunicarea 2.0.
Mi-am regăsit în anumite fragmente propriile constatări. Desigur, fiindcă nu-mi intră în preocupări, nu le-am structurat în vreun material, rămânând la nivelul empiric al unui utilizator ce este, cred, în acest mediu, ca peștele în apă.
Care om, cunoscător al orei exacte despre mersul lucrurilor în lume, își imaginează munca, dar și momentele de relaxare, fără conect, join, link, search și share? Care nu este convins de beneficii, însă și de capcanele dependenței? Momoc contextualizează comunicarea 2.0, democrația digitală, comparând-o cu revoluțiile provocate în epoca modernă de radio și televiziune. În 2.0 nu ai cum să pui lacăt pe informații, mesajele sunt multidirecționale, nu unidirecţionale, ca la radio și tv. Prin saltul tehnologic, latinescul communicus, a pune lucruri sau informații în comun, definiția etimologică a comunicării, observă autorul, este repusă în drepturi.
2.0 este un pericol pentru regimurile dictatoriale sau de mână forte, totodată și un vânt din pupa pentru populiști. Momoc vine cu exemplificări. Despre ce s-a întâmplat în Primăvara Arabă, la protestele împotriva fraudelor electorale din Chișinău și Teheran, la manifestările gen Occupy. Citind lucrarea conferențiarului Momoc, dacă n-ai habar, ai ocazia să dibuieşti un drum lucid prin hățișurile propagandei, jurnalismului participativ, publicității și manipulării. Exact ce trebuie. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu