A trecut un an de când am primit de la editura Adenium primele 7 cărți ale colecției O inimă de broscuță. E mult? e puțin? nu știu. Dar ce faci când o carte îți e atât de dragă, încât nu știi cum și ce să scrii despre ea? Ce faci când stai în fața calculatorului, cu fișierul Word gol deschis și inspirația îți lipsește cu desăvârșire? Ce faci când ai mai multe întrebări decât răspunsuri și degeaba răsfoiești internetul, că soluția nu o găsești nicăieri? Îl iei la puricat pe autorul cărții, bineînțeles! Și a fost o adevărată aventură să stau de vorbă cu Gheorghe Vîrtosu, sufletul din spatele acestei colecții impresionante…
Încercând să concep întrebările pentru interviu, am căutat întreg internetul să aflu cine este Gheorghe Vîrtosu. Informațiile sunt puține, dar nu imposibil de descoperit: originar din Moldova de peste Prut, cu o viziune generoasă asupra lumii și vieții, autorul, cu emoțiile inerente, a decis să-și concretizeze dragostea pentru literatură. Asta după ce a străbătut întreaga lume în lung și în lat.
Având de ispășit ani de detenție, Gheorghe Vîrtosu a început să își umple timpul scriind, plecând de la convingerea că toate neajunsurile lumii pot fi rezolvate cu Dragoste. Cine este Gheorghe Vîrtosu?
G.V: Gheorghe Vîrtosu este copilul mult prea devreme maturizat, trăind cu intensitate atât clipe de maximă fericire, cât și drame cu care nici cei maturi poate că nu ajung niciodată să se confrunte. Pe acest copil îl puteți descoperi în dedicațiile ce însoțesc volumele seriei O inimă de Broscuță, dar poate fi identificat și cu fiecare din personajele colecției. Gheorghe Vîrtosu este tânărul rebel, dornic să ajungă stăpânul lumii, descris în romanul Destin încarcerat (în opt volume), a cărui aventură este în plină desfășurare. Gheorghe Vîrtosu este acum părinte, în primul rând. Scrisul îmi oferă oaza de liniște atât de râvnită de noi toți în tumultul unei vieți guvernate de neliniște, dar și oportunitatea de a cunoaște oameni deosebiți. Nu am nici pe departe timpul necesar pe care aș vrea să îl dedic pasiunii mele.
Am citit cu nesaț O inimă de Broscuță; seria spune o „poveste pentru toate vârstele”, este foarte dinamică și te pune pe gânduri – volumele vor să ne amintească, într-o formă originală, că în multe din colțurile pământului civilizația a fost totuși clădită pe o cultură creștină.
Și istorisirea e departe de a se fi încheiat: O inimă de Broscuță, deși scrisă într-un limbaj simplu, nu este o carte simplă, abordând o multitudine de aspecte ale vieții (din punct de vedere social, filosofic, religios, mistic, psihologic etc). Nu are nici pe departe un fundament eminamente religios, cu atât mai puțin unul creștin. Din contră! Pe lângă faptul că, rând pe rând, povestea abordează, în același mod – punctual, nemoralist și neagresiv -, aspecte ale tuturor cultelor, domeniul religios reprezintă doar o infimă parte din viziunea cărții și a autorului:
G.V: Faptul că da, credința străbate scrierea ca un fir roșu, de la un capăt la altul, nu se identifică deloc cu aspectul strict religios, în general, al acesteia. Cred că această eroare/confuzie este des întâlnită… Pe de altă parte, nu pot înțelege cum subiecte cu o asemenea anvergură (religia e doar unul dintre ele) pot fi considerate tabu. Ele trebuie să se afle în permanente dezbateri! „Bate și ți se va deschide”, acesta este îndemnul determinant.
Într-o lume globalizată și multiculturală, te-ai aștepta ca românii din diaspora să își scrie gândurile în limbi străine, sau măcar în engleză. Dar nu este cazul. Ei, cu atât mai mult, tânjesc după limba română:
G.V.: Pentru că limba română este limba mea, cea pe care o vorbeam cu părinții, frații, prietenii, consătenii. Este cel mai bine așa, deși nu e calea cea mai simplă.
Dintotdeauna am știut că O Inimă de Broscuță își are traiectoria sa
O inimă de Broscuță are un foarte mare succes la public. A apărut mai întâi sub formă de carte, a fost apoi ilustrată și adaptată sub formă de benzi desenate, a fost interpretată pe scenă, iar apoi a fost extraordinar promovată prin deschiderea Orășelului „O inimă de Broscuță”, în Parcul Expoziției și în Palas Mall din Iași. Iar aventura Inimii de Broscuță este în plină desfășurare, nu pare a se opri prea curând. Volumul zece urmează să vină cât de curând din tipar, din Italia; povestea continuă să fie transpusă în benzi desenate; de asemenea, continuă realizarea spectacolelor inspirate din această colecție și, nu în ultimul rând, se lucrează intens la filmul animat, adaptare după volumele acestei serii.
Personajele filmului, cu nume schimbate față de carte, sunt extrem de viu și realist descrise și orice cititor se regăsește cel puțin în unul dintre ele. De exemplu, Puricele va deveni în film Fleo și este emblematic pentru mediile lipsite de multe din condițiile unei vieți decente și în mintea căruia ideile de Bine și de Rău sunt prezentate în modul elementar de „rai” și „iad” sau de „înger” și „demon”; Viermișorul de Mătase va fi Worman și provine dintr-un mediu elevat, civilizat, deținând noțiuni avansate despre lume și viață, Picătură de Sânge, devenită între timp Rose, reprezintă universalul, ceea ce aparține tuturor, ceea ce stă la baza existenței:
G.V.: Lumea întreagă este casa mea, deci O inimă de Broscuță este o Lume. Conținutul său, în permanentă îmbogățire, creionează cu nesecătuită imaginație tot ceea ce am văzut și am trăit. Sunt eu, bineînțeles, într-o infinitate de ipostaze care pot foarte lesne să coincidă și cu ipostazele tale de viață; sunt toți cei pe care i-am cunoscut și mi-au marcat viața mai mult sau mai puțin; sunt învățăturile lor care și-au pus amprenta asupra caracterului și destinului meu, toate visele împlinite și neîmplinite. Te asigur însă, că citind O inimă de Broscuță, te vei regăsi cu fidelitate și tu, în cel puțin unul dintre personaje sau în cel puțin una din istorisirile acestei serii.
Cât de mult contează pentru cititori dacă autorul unei cărți a făcut închisoare
O notă aparte a cărții O inimă de broscuță o reprezintă Povestea încarcerată, serialul ce precedă fiecare volum, în care e descris cum a luat naștere ideea scrierii respectivei povești. Seria în sine este o poveste încarcerată, deoarece a luat naștere în condiții în care puțini dintre cititori s-ar putea imagina: având de ispășit ani lungi de închisoare. M-am întrebat dacă pentru cititori contează acest aspect. Poate, oare, un deținut să fie privit și altfel în acest caz, nu doar prin prisma a ceea ce a făcut în viața de zi cu zi, ci și din unghiul valorii sale?
G.V: Cred că cititorii sunt singurii în măsură să răspundă la această întrebare. Societatea abundă în tot felul de judecăți de valoare asupra cărora nu am nici timpul, nici interesul să mă opresc, dar pot spune cu mâna pe inimă că pentru mine nu a contat.
Arareori mă opresc asupra autorilor să le puric biografia. Îmi place să știu cine sunt și de unde sunt, dar nu îmi pasă ce personalitate au, atât timp cât cărțile lor îmi ajung la suflet direct. Și se pare că și acest serial poate fi baza unui film:
G.V.: Despre Destin încarcerat am discutat cu un regizor britanic și este profund convins că filmul va fi cel care va pune în valoare și cartea. El a văzut deja filmul și succesul acestuia.
O inimă de Broscuță pot spune că îmi este copil, prieten, confesor, conștiință, psiholog, nu neapărat în această ordine…
Toți scriitorii ne dăruiesc prin cărțile lor o parte din viața lor, asta se simte și se reflectă și în inimile cititorilor. Iar reacțiile acestora sunt cele mai frumoase cadouri pentru cei ce își pun sufletul pe masă în fața noastră:
G.V.: Un părinte, un tătic mai exact, a venit la sediul Adenium după încheierea Orășelului O inimă de Broscuță și a cumpărat întreaga colecție (cred că pe atunci erau 7 volume tipărite) pentru copilul său care – atenție – nu se născuse încă! De ce? Pentru că a înțeles că este o literatură altfel și ar vrea ca pruncul său să le aibă când va fi să poată descifra slovele. Îmi pot dori altceva? Decât că, poate, ar fi nebănuit de frumos să-l cunosc, peste timp, pe acest copil. Ar mai fi… telefonul doamnei Gabriela Bercea de la ORDA care, după citirea a 13 volume în vederea înregistrării la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (pe parcursul a patru ani), a sunat la editură zilele trecute pentru a împărtăși editorului impresiile sale despre O inimă de Broscuță. Or, în afara editorului, dumneaei este primul om care citește cărțile mele. Cum să nu fiu impresionat?
Pe măsură ce se înaintează în acest foileton, poveștile eroilor devin din ce în ce mai complexe, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că poate fi considerată o carte de învățătură. Și e firesc să fie așa. Fiecare carte ne învață ceva despre viață, prin rândurile unei cărți explorăm lumi la care nici nu am visa în alte condiții. Însă pe parcursul seriei O inimă de broscuță povestea evoluează, se convertește, stilul se definitivează, naivitatea dispare, ancestralul lasă loc cotidianului:
G.V.: Uitați-vă de exemplu la Jules Verne. A scris atâtea volume de aventură. Superbe. Nu toate sunt pe placul tuturor. Unele dintre ele sunt mai mediatizate/traduse/promovate decât altele. Ceea ce nu afectează însă în nici un fel valoarea operei sale luate ca întreg. Scrisul nu este profesia mea, este pasiunea mea. Este momentul meu de înălțare, de desprindere din griul mult prea dens ce caută cu fiecare zi să ne acapareze. Eu însumi vreau să văd cum evoluez, în orice. Iubesc frumosul până în cele mai mici detalii. Sunt fascinat de arta de a da naștere diamantelor. Câtă „suferință” îndură materialul brut până capătă strălucirea ce ajunge să fure inimi și minți, odată expus în vitrine de lux? O inimă de Broscuță nu trebuie să fie scutită de acest „purgatoriu”. Important este cum va fi cotată întreaga scriere, la final.
O inimă de broscuță este cu certitudine un produs nou în segmentul de literatură română. Nu doar pentru că afirm eu acest lucru, ci, statistic vorbind, nu poate fi contestat de nimeni. Mi-am propus astăzi să v-o recomand, să o citiți și să vă spuneți părerea. Însă… vi s-a întâmplat ca după ce citiți un interviu să doriți cu atât mai mult să urmăriți cărțile publicate de autorul respectiv? Mie, da! Destinul personajelor pare a fi destinul nostru, al cititorilor, și asta mă intrigă. De unde cunoaște Gheorghe Vîrtosu atât de bine psihologia umană? O întrebare pe care, poate, i-o voi adresa cu altă ocazie…
Cărțile semnate de Gheorghe Vîrtosu sunt editate în exclusivitate de Adenium. Le puteți procura de pe www.adenium.ro, dar și de pe cartepedia.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu