Pilar Sordo este una dintre cele mai cunoscute
autoare de cărți de dezvoltare personală din America Latină. Psihologă de mare
prestigiu, își desfășoară activitatea profesională în Santiago de Chile,
oferind, în plus, consultanță unităților de învățământ din întreaga țară,
precum și pentru numeroase companii naționale sau internaționale.
„Suntem scufundați într‑o structură socială care
erotizează totul. Afișele, publicitatea și mediile de comunicare valorează
preferențial tot ce are legătură cu comportamentul sexual. Până și pentru a
vinde un tractor trebuie să apară o femeie dezbrăcată, deoarece se pare că
poate influența decizia unui bărbat de a cumpăra tocmai acel tractor, și nu
altul. Această supraerotizare socială pe care o trăim are anumite efecte în
universul nostru personal.” Pilar Sordo
LECȚIA 7
(traducere de Angelica Lambru)
IULIE
Îndrăznește să te joci
Într-o societate ca a
noastră, care apreciază seriozitatea ca pe un recurs al inteligenței și al
profunzimii, pare deplasat să vorbim despre joc, deoarece se conturează ca un
conținut puțin credibil și cu nuanțe de imaturitate. Referirea la joc în cuplu sau
în seducție, în general, tinde să dea reacții rizibile sau pudice.
(...)
Bărbații sunt mai buni
decât femeile în această privință. Există importante diferențe de gen. Noi,
femeile părăsim jocul de la o vârstă fragedă. După cum arătam în Trăiască diferența!, aceasta se explică
prin faptul că simțim de mici necesitatea de a fi de folos. Înțelegem mult prea
repede că jocul este o pierdere de vreme în comparație cu ce putem învăța ca să
le fim de folos celorlalți.
De aceea, jocul cu
păpușile este un joc de învățare. În realitate, este un joc pe roluri, în care
se învață cum să fii mamă, o abilitate care va fi îndreptată către celălalt și
nu către sine, de-a lungul vieții.
Jocul cu ceșcuțele este,
la fel, un preantrenament pentru rolul de gospodină. Se întâmplă astfel cu
majoritatea jocurilor feminine din copilărie; cele mai multe sunt jocuri pe
roluri. Jocurile de băieți, în schimb, sunt legate mai mult de dezvoltarea
abilităților corporale, iar obiectivul lor este stimularea masculinității și
plăcerea proprie.
Ei nu renunță niciodată la
joc și nu au nevoie de „ceva” ca să se joace. Montează și demontează lucruri,
au un hobby la care nu renunță în niciun moment sau un canal de televiziune pe
care-l urmăresc în mod asiduu.
Odată cu creșterea, în
calea de integrare a „femeii bune” și a celei „rele”, femeile se confruntă cu
provocarea de a încerca unele conduite ludice. „Femeia bună” nu s-a jucat
niciodată, mai ales în relațiile intime. În schimb, jocul este specialitatea
„femeii rele”. De aici prejudecata de a crede că jocul în intimitate este
asociat cu libertinajul sexual și că are conotații negative, fapt care inhibă
pe oricine ar încerca să-l practice.
În zilele noastre, când
femeia îndrăznește să aspire la fuzionarea ambelor femei în interiorul său,
comportamentul ludic tinde să apară cu mai mare libertate și cu sancțiuni mai
mici. Striptease-ul și folosirea lenjeriei intime senzuale sunt exemple cât se
poate de bune ale acestei integrări.
În general, comportamentul
ludic rememorează în inconștientul colectiv ritualele tribale și tinde deci să
scoată la lumină latura noastră cea mai „sălbatică” ori „primitivă” pe care o
cenzurăm în mod eronat.
Cei care trăiesc în cuplu
de multă vreme se adaptează mai greu la comportamentele ludice, deoarece rutina
face din relațiile intime un proces mecanic, deloc creativ. Aceștia se văd
obligați să facă un efort pentru a planifica lucruri în doi, în absența
copiilor, cu scopul resuscitării elementelor de cochetărie și de seducție care
să-i ajute să recupereze momentele intime care la începutul relației erau atât
de naturale.
Multe cupluri, mai ales
adulții, afirmă că nu s-au jucat niciodată unul cu celălalt, iar motivele sunt,
frecvent, asocierea jocului cu frivolitatea și viața licențioasă, aspecte puțin
valorate.
Sunt de părere că
dragostea, ca să se mențină de-a lungul timpului, are nevoie de aspecte ludice
care să le permită partenerilor să se întâlnească în planuri diferite de cele
obișnuite, zilnice, unde umorul să fie spațiul ideal pentru destinderea relației,
pentru creșterea încrederii și dezvoltarea seducției către spații necunoscute.
(...)
În această lecție vreau să
vă invit să vă jucați. Copiii pot fi un instrument minunat, pentru că vă permit
să exersați jocul odată cu ei. Pictați, cântați, râdeți, săriți, faceți tot ce
poate fi calificat drept conduită ludică.
Analizați cum vă simțiți,
descoperiți cât sunteți de capabili să seduceți jucându-vă și mai ales cât de
bucuroși vă simțiți făcând-o. E posibil să descoperiți cu durere că nu v-ați
mai jucat de mulți ani sau că niciodată nu ați făcut-o. Și totuși, niciodată nu
e târziu să recuperați capacitatea de a vă conecta cu copilul din interior,
care așteaptă cu nerăbdare să iasă la lumină.
În sfera intimității vă
veți putea juca doar dacă atitudinea ludică se aplică și altor fațete vitale. E
curios să realizați cum conduita ludică trece prin același proces ca și
seducția: se poate experimenta în termeni intimi doar dacă o aveți încrustată
în suflet și sunteți capabili să o trăiți într-o manieră integrală, nu doar din
punct de vedere sexual.
În sfârșit, vă invit în
capitolul de față să vă mișcați, să descoperiți cantitatea imensă de fațete și
chipuri pe care le avem cu toții. În măsura în care le vom cunoaște, le vom
aprecia și le vom folosi în mod adecvat, profunzimea, spiritualitatea și
transcendența noastră vor crește în mod notoriu și minunat.
TEME PENTRU LUNA IULIE
·
Îndrăznește să te joci și
eliberează copilul din interior.
Volumul
„Lecții de seducție”, de Pilar Sordo, în traducerea Angelicăi Lambru, va fi
lansat în cadrul evenimentelor ADENIUM de la Bookfest (București20-24 mai 2015).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu