Date tehnice:
Titlu Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de
trăire a artei
Autor Mihai Vacariu
Editura Adenium
Colecția Punct RO. Eseu
Domeniu Publicistică & Eseuri
Public Cinefili, iubitorii
filmelor regizate de Tarkovski
Dimensiuni 130x200
Pagini 328 pagini
Greutate 330 g
Format Broșat
Despre carte:
Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei a apărut la Adenium și este o carte scrisă la superlativ, despre cum poezia și
geniul filmelor tarkovskiene au devenit poveste de dragoste, sens și stil de
viață, într-o Românie comunistă unde libertatea de gândire se încadra la
categoria „delictele golanilor”. Rezistență și eliberare prin artă –
legitimație valabilă pe viață. Mihai Vacariu – un cinefil al calităţii, un
trăitor al artei – pătrunde în labirinturile operei poetului-regizor,
demonstrând că Fericirea constă în a trăi arta ca pe o rugăciune, în a nu te
grăbi să trăieşti, ci în a te bucura să zideşti.
Despre autor:
Mihai Vacariu (n.
1967) este licențiat în filosofie (Universitatea din București) și a absolvit
studii postuniversitare de filosofie și comunicare. A publicat în reviste de
specialitate din țară și străinătate numeroase articole din domeniile
filosofie, comunicare și film.
Recenzii
Sorin Lavric:
„Mihai Vacariu trece de la emoţia psihologică provocată de filme la degustarea
lor estetică, pentru ca apoi să urce la sensul lor hermeneutic, spre a culmina
până la urmă într-un tâlc religios.” Recenzia a fost publicată în revista România Literară.
Bogdan Ulmu: „Cartea lui Mihai Vacariu
este interdisciplinară. Cum spuneam, e un volum despre poetul cinemaului, care nu aparţine unui filmolog. E mai mult decât
o carte despre Tarkovski, este una de filosofie a filmului. Alt stil, altă
viziune, alte instrumente de lucru.” Cronica a fost publicată în revista de
cultură contemporană TIMPUL.
Hyperliteratura.ro: „Tarkovski ne
amintește undeva că o mare parte din viața noastră o trăim visând. Aș include
aici și perioadele de meditație, sau ca să zic așa, cele în care visăm cu ochii
deschiși. Este privilegiată o asemenea experiență pentru că ne ajută, sau cel
puțin mă ajută pe mine, să trăiesc. Nu vorbesc aici de vis ca modalitate de a
transcende realitatea și de a descoperi anumite „adevăruri”, adică de
revelație, ci pur și simplu de visare ca stare poetică care are capacitatea de
a ajuta individul să transcendă realitatea exterioară. Ca să fiu mai direct: ca
să putem suporta realitatea exterioară.”
SemneBune.ro:
„Filmele lui Tarkovski au supraviețuit timpului pentru că au avut ceva de
transmis, au găsit ecouri în sufletele spectatorilor. Au salvat vieți, poate.
Au dat sensuri noi. Așa cum spunea și autorul, adevărata artă învinge orice
impediment și este creată în orice epocă. Mihai Vacariu se referă și la faptul
că nu mai suntem în stare să receptăm cum trebuie experiențele estetice. Că nu
ne gândim la contextul în care au fost create operele (indiferent dacă sunt
muzicale, literare sau cinematografice).”
Ceascadecultura.ro:
„Cartea lui Mihai Vacariu, Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei,
apărută în 2013 la Editura Adenium în colecția Punct Ro. Eseu îl
are in prim-plan tocmai pe unul dintre acei maeștri care îi învață, atât pe
cinefili, cât și pe creatorii de film, pași unici pentru escaladarea
semnificațiilor și potențialului peliculei filmate, Andrei Tarkovski. Cu o
accentuată latură filosofică, dar și cu o tentă de nostalgie greu de ținut
sub control, Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei este
o lectură inițiatică și o provocare pentru spiritele neliniștite și
dependente de dicționarele explicative, de istoriile celor mai diverse domenii
ale cunoașterii, de căutarea și descoperirea înțelesurilor ascunse, de
interconexiune, de straturi ale divertismentului cu substrat filosofic.”
Filme-carti.ro:
„Obiectivul eseului este analiza operei lui Tarkovski printr-o abordare inițial
fenomenologică (centrată pe sentiment), urmând o atitudine hermeneutică (de
căutare a sensurilor) și apoi o reorientare către o perspectivă antropologică
(de revelare a implicațiilor atitudinale a experienței în sine, adică a
implicațiilor pentru individ, dar și pentru societate în întregul ei), fiecare
abordare fiind exemplificată printr-unul din cele 7 filme realizate de regizor
în cei 27 de ani de profesie. În ceea ce privește forma artei, Vacariu,
bazându-și mult studiul pe caracteristicile formaliștilor ruși, concluzionează
că Tarkovski nu judecă forma artistică drept un scop în sine, ci un mijloc
pentru împlinirea unui scop superior.”
Timpul.md: „Cartea nu
este doar despre Tarkovski sau artă, ci este ca un manifest pentru
reîntoarcerea individului către artă, către muzică și literatură, un manifest
pentru arta trăită cu bucurie și împărtășirea acestei bucurii cu ceilalți.”
Mihai Vacariu
într-un interviu pentru Stiripesurse.ro:
„Cartea mea e mai mult despre artă în general, iar Tarkovski e un fel de caz
particular. De ce tocmai Tarkovski din toată arta? Puteam la fel de bine să
scriu despre Dostoievski, van Gogh sau Bach. Am ales să scriu despre Tarkovski
pentru că am trăit filmele lui foarte intens. Mai ales experienţa vizionării
filmului Călăuza pe vremea comunismului, în neîncălzita
şi mica sala de cinema la Tineretului, a fost o experienţă fascinantă. Şi am
observat că atunci când vizionam filmele lui la Facultatea de Filosofie în
Australia începusem să mă detaşez cumva, nu mai eram implicat emoţional. Mai
târziu mi-am dat seama că se petrece ceva cu modul meu de relaţionare cu
filmele lui. De aici a pornit totul, am vrut să îmi explic mie în primul rând
ce se petrece.”
Mihai Vacariu în Europalibera.org: „Andrei Tarkovski
însuşi a fost un spirit liber. El, până la urmă, a şi fugit din Rusia şi a
cerut azil în Italia. Cartea mea este tocmai despre această libertate. Eu mi-am
găsit libertatea, menţionez în cartea mea, mi-am găsit libertatea în acel
sistem concentraţionist, mi-am găsit libertatea, vizionând filmele lui
Tarkovski.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu