O carte-document inteligentă și substanțială
De: Mircea GheorghePublicat la: 29-07-2015
Lucrul cel mai simplu care se poate spune despre antologia de eseuri Je suis Charlie? Regândirea libertății în Europa multiculturală (Editura Adenium, 2015) este că lectura ei este pasionantă. E o carte inteligentă, cu puncte de vedere pertinente, dezvoltate cu acribie și eleganță, cu argumente nutrite de o solidă și ireproșabilă cultură politică, istorică și filosofică, cu stiluri diferite și atrăgătoare, de la expozeul de o rigoare academică la construcția metaforică sarcastică și percutantă.
Semnatarii textelor incluse în volumul coordonat de Sorin Bocancea – ziariști, politologi, sociologi, universitari, filozofi, scriitori – sunt conectați nu doar la valorile tradiționale ale democrației europene, ci și la mișcarea contemporană de idei, ceea ce le dă siguranță, autoritate și o binevenită forță de convingere. Așa încât, și atunci când cititorul nu subscrie la vreuna dintre viziunile propuse de unul sau altul dintre ei, lectura nu e mai puțin instructivă. Căci, după cum bine știm, când abordarea teoretică este nutrită de o gândire fierbinte și autentică, consensul are în cele din urmă o importanță secundară. E mult mai interesant și mai profitabil să citești, chiar dacă nu ești de acord cu el, un autor substanțial, paradoxal și incitant decât un altul care-ți demonstrează cuminte adevăruri evidente, asumate fără nici o ezitare de cea mai plată corectitudine politică.
În antologia de față, toți autorii sunt interesanți și totodată diferiți, prin modul de a analiza contextul și semnificațiile atentatului contra magazinului satiric Charlie Hebdo. Am putea spune chiar că mulți dintre ei se află într-un fel de polemică virtuală. Îi unește însă pe toți oroarea față de actul criminal – și atunci, diferențele dintre pozițiile lor nu mai contează. Toți fac parte din aceeași echipă. Sorin Bocancea prezintă în introducere sintetic, echidistant și exact contribuțiile lor, ceea ce face superfluă repetarea unui demers similar de către comentator. Să semnalăm totuși secțiunile tematice ale antologiei, fiindcă ele ne dau o imagine a ariei extrem de întinse pe care o acoperă eseurile: „Libertatea de exprimare. Pledoarii, critici și temeri”; „Problemele lumii europene: neoliberalism, neintegrare și hegemonism”; „Problemele lumii islamice: modernizarea ratată și extremismul”; „Ciocnirea civilizațiilor”; „Probleme universal umane”; „Reprezentări ale cazului Charlie Hebdo”.
Firește, este cât se poate de trist că această antologie este legată de unul dintre evenimentele cele mai barbare care au marcat începutul anului 2015. Însă ar fi fost nedrept față de memoria victimelor și neproductiv pentru istoria contemporană dacă solidaritatea internațională cu victimele s-ar fi limitat la simpla reacție emotivă, oricât ar fi fost ea de intensă. Volumul coordonat de Sorin Bocancea face parte din valul uriaș de dezbateri care au prelungit această solidaritate emoțională într-una de idei și care au condus la reexaminarea unor valori, realități, politici, orientări multiculturale, raporturi între civilizații etc. care până la atentat nu păreau deloc sau doar în mică măsură problematice.
E adevărat că nu a fost nevoie de 7 ianuarie 2015 pentru ca Occidentul să fie confruntat cu atacuri teroriste, brutale și uneori de mare anvergură, dar până la evenimentele în centrul cărora s-au situat, din nefericire, ziariștii de la Charlie Hebdo a dominat o viziune în alb și negru. Nimeni în lumea democrată (în afara adepților teoriilor conspiraționiste) nu avea vreo îndoială de ce parte se situează binele total și răul total. Faptul că echipa redacțională a lui Charlie Hebdo a fost masacrată din pricina unor caricaturi ireverențioase, fără să zdruncine această certitudine, a produs însă o vastă reflecție asupra limitelor între care libertățile constitutive ale democrației se pot manifesta fără nici o amenințare, asupra istoriei și conținutului acestor libertăți și asupra a ceea ce se află uneori în spatele adeziunii vocale zgomotoase la inviolabilitatea și atotputernicia lor.
Au apărut numeroase nuanțe și multe dintre ele se regăsesc și în volumul coordonat de Sorin Bocancea. Vom descoperi deci în el texte dense despre libertatea de expresie în raport cu libertatea de gândire și cu responsabilitatea, despre utilizarea degradată a unor libertăți fondatoare ale democrației occidentale, despre incapacitatea europenilor de a integra pe teritoriile lor populații cu un background cultural și religios diferit și, pe un versant opus, despre incapacitatea acestor populații de a înțelege și a accepta o lume de valori și mentalități în mijlocul căreia au ales totuși să trăiască, despre eurocentrismul sensibil mai ales la tragediile petrecute în Europa, despre decalajul, sub raportul modernității, între societățile europene laice și societățile islamice, despre politicianismul unor lideri care, cu prilejul acestui atentat, s-au arătat preocupați mai ales de propria imagine convenabilă în fața lumii, despre violența și impulsurile criminale funciare ale naturii umane în general, despre conflictele contemporane între civilizații pe care unii le consideră cât se poate de reale, în timp ce alții le contestă, căutând rădăcinile veninoase ale atentatelor teroriste doar în interiorul societăților occidentale.
Este normal ca în mai toate textele – scrise la cald, în primele zile de după atentat și publicate în presă înainte de a fi inserate în antologie – să domine indignarea, scepticismul, conștiința complexității situației actuale cu care se confruntă civilizația și identitatea occidentală, mefiența față de soluțiile simpliste și absolutizante, aprehensiunea. Nu putea fi ignorat de nimeni faptul că punctul de plecare pentru aceste demersuri reflexive era o tragedie. Atașamentul indefectibil al autorilor la valorile pe care terorismul cu pretext islamic încearcă să le distrugă sau să le blocheze dau volumului și o tentă memorialistică. Dincolo de interesul nostru pentru ideile și temele care-l structurează, oamenii de după noi vor găsi în el un document util pentru studierea și reconstruirea imaginară a vremurilor tulburi în care am trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu